2ra-2230/18 — repararea prejudiciului material si moral cauzat si a cheltuielilor de judecată

2ra-2230/18 — repararea prejudiciului material si moral cauzat si a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosar nr. 2ra-2230/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: S. Clima

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ghenadie Borzac,

reprezentat de avocatul Valeriu Harmaniuc și Administrația Națională a

Penitenciarelor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Borzac

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, intevenient accesoriu Avocatul poporului Mihail Cotorobai

cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat ca rezultat al

condițiilor de detenție inumane și degradante,

împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

au respins apelurile declarate de Ghenadie Borzac, reprezentat de avocatul Valeriu

Harmaniuc, de către Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 01 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 16 mai 2017, Ghenadie Borzac, reprezentat de avocatul Valeriu

Harmaniuc, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

intevenient accesoriu Avocatul poporului Mihail Cotorobai cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat ca rezultat al condițiilor de detenție inumane

și degradante.

În motivarea acțiunii reclamantul Ghenadie Borzac a indicat că, la data de

02 aprilie 2012 a fost reținut de către organele de urmărire penală din Cahul și

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.236 alin. (1) Cod penal.

Urmărirea penala s-a efectuat de către Procuratura Anticorupție. Peste scurt timp

dosarul a fost expediat spre examinare la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a susținut că, prin sentința din 04 aprilie

2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a fost condamnat în baza art. 236 alin.

1

(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod Penal la amendă în mărime de

500 unități convenționale.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a invocat că, prin decizia din 01 iulie 2013 a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost casată sentința Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 04 aprilie 2013 și pronunțată o nouă sentință prin care a

fost condamnat în baza art. 236 alin.(1) Cod penal la 5 ani de închisoare. În temeiul

art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 5 ani.

Reclamantul Ghenadie Borzac a menționat că, prin decizia din 24 decembrie

2013 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de

Pavel Zamfir în numele inculpatului Ghenadie Borzac, s-a admis recursul ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile

Bolduratu, s-a casat în partea stabilirii pedepsei decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 01 iulie 2013 în privința lui Ghenadie Borzac, a rejudecat

cauza și a pronunțat hotărârea, prin care Ghenadie Borzac se consideră condamnat

în baza art. 236 alin (1) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a menționat că, la data de 30 septembrie

2014 a fost reținut și dus la Penitenciarul nr. 13, unde a fost deținut în perioada

30 septembrie 2014 - 02 iulie 2015.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a indicat că, în acest penitenciar a fost plasat

în celulele descrise după cum urmează: în perioada 30 noiembrie 2014 -

02 octombrie 2014 în celula nr. 60 cu suprafață de 24 metri pătrați cu 16 paturi, în

perioada 02 octombrie 2014 - 02 decembrie 2014, celula nr. 105 cu o suprafață de

31 metri pătrați – erau 10 paturi pentru 16 deținuți, celulă suprapopulată, din care

cauză dormeau pe rând; perioada 02 decembrie 2014 - 26 iunie 2015 detașamentul

pentru deservirea gospodărească, odaia nr. 169; perioada 26 iunie 2015 -

02 iulie 2015, celula nr. 143 cu suprafața de 21 metri pătrați - 6 locuri, dar erau 8

paturi și 7 deținuți.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a invocat că, în fiecare celulă în permanență

norma de 4 metri pătrați era depășită. În celule erau mai mulți deținuți decât paturi.

Din cauza suprapopulării, erau nevoiți să împartă paturile de dormit. Dormeau pe

rând.

Reclamantul Ghenadie Borzac a menționat că, celulele nr.60 și 105 nu erau

pentru foști colaboratori și fiind plasat în aceste celule era amenințat, înjosit,

agresat și obligat să-i ceară să-i aducă de acasă pentru ceilalți deținuți diferite

produse și câte 2 blocuri de țigări pe săptămîna ca să le dea la „obșceac”.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a relatat că, nu era asigurat cu lingerie de pat

sau pernă, veselă, totul i se aducea de acasă. În celule nu era apă caldă. Veceul era

tot în celulă, din cauza că nu era separat de celulă, era fără de ușă, țevile erau

sparte și curgea permanent murdărie și mizerie, producând miros insuportabil.

Totul era amplasat și se petrecea la 1 metru de masa la care mîncau, duhoarea și

mirosul insuportabil persistând permanent. Lavoarul unde spălau mâinile și fața era

tot lîngă veceu. În marea majoritate podelele din celulă erau din beton, iar în altele

era placaj, erau foarte reci și nu se putea de curățit și dezinfectat. În timpul iernii

pereții celulelor erau acoperiți cu mucegai. De acasă primea soluții pentru

eliminarea mucegaiului. Geamurile erau mici și cu zăbrele, fapt care împiedica

pătrunderea luminii în camere. Din cei 16 condamnați, 15 din ei fumau în celulă în

afară de reclamant. Ventilarea era de calitate joasă (lipsea ventilația

2

corespunzătoare și accesul la lumina zilei), din care cauză i s-a afectat sănătatea,

are tusă care-l deranjează în special noaptea. Curentul electric era deconectat în

timpul zilei și anume de la orele 02.30 -05.30, de la orele 10.00-12.00 și de la

14.00-16.30. Majoritatea timpului se aflau în semiîntuneric. Hrana servită de

asemenea era de proastă calitate și inacceptabilă pentru consum. Din acest motiv

primea produse alimentare pentru întreținere de acasă, o dată în săptămână.

Reclamantul Ghenadie Borzac a invocat că, asistența medicală nu i s-a

acordat la nivelul cuvenit, iar solicitările de a i se acorda asistență medicală în afara

penitenciarului i-au fost respinse. Din motivul că nu i s-a acordat la timp asistență

medicală, dar cu mult mai târziu, doar la penitenciarul din Lipcani, fapt ce a dus la

extracția a doi dinți, deoarece nu s-a mai putut face nimic pe cale medicală, iar din

motivul că n-a vrut să plătească pentru reparația celulei, nu a dat bani pentru

teracotă și clei s-au făcut presiuni asupra lui și prin intermediul a 2-3 deținuți, care

au fost nevoiți să depună mărturii false, a fost scos din detașamentul gospodăresc și

etapat la Instituția Penitenciară nr. 4 din Cricova. După ce a fost transferat la

Cricova, multe lucruri personale au dispărut și nu i-au fost restituite.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a indicat că, deși este fost colaborator al

Ministerului de Justiție, la Cricova a fost etapat într- un automobil (gazon) cu alți

16 deținuți, care nu erau foști colaboratori. La instituția Penitenciară nr. 4 din

Cricova a fost ținut aproximativ 10 zile, după care pe la mijlocul lunii iulie anul

2015 a fost etapat în Penitenciarul din Lipcani.

Reclamantul Ghenadie Borzac a menționat că, la Lipcani a fost cazat în

dormitoare a câte 16 deținuți. Podul era înalt, 4,5 metri, semăna cu o sală sportivă.

În perioada rece a anului dormitorul era foarte friguros, iar pereții și tavanul erau

plini de mucegai. În veceu, coridoare, cantină, dormitor se fuma. Temperatura era

de 5 grade. Dormea acoperit pe cap cu pături. Astfel i s-a agravat sănătatea și mai

tare. Hrana era de calitate joasă, foarte acră și inacceptabilă pentru consum. Din

această cauză de două ori pe lună primea produse alimentare de acasă, cu care se

întreținea.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a relatat că, de mai multe ori din motivul că

sistematic i se încălcau drepturile elementare de deținut, cel puțin cele prevăzute de

art. 20, 24 din Constituție, art. 168-169 Codul de executare (statutul juridic al

condamnatului) și că permanent a accentuat asupra condițiilor antisanitare și

antiumane, dar nu se întreprindea nimic, a fost nevoit să scrie plângeri și la

administrația penitenciarului Lipcani inclusiv, unde se petrecea acest dezastru

inuman.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a invocat că, administrația acestui

penitenciar, prin intermediul unui grup de deținuți făcea intimidare și presiuni

asupra reclamantului din cauza că scria aceste plîngeri, pe deținuții fumători îi

punea împotriva lui. A recurs și la greva foamei. A fost în grevă 9,5 zile, fapt ce a

dus la afectarea sănătății.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a menționat că, a atenționat pe cazul dat

Ministerul Justiției, Procuratura Generală, Departamentul Instituțiilor Penitenciare.

Administrația Penitenciarului care în loc să întreprindă măsurile necesare, să

înlăture aceste lacune și fărădelegi, din contra a pornit împotriva sa o campanie de

răfuială și răzbunare, alcătuind procedură disciplinară față de el, tocmai în perioada

când trebuia să-i fie aplicată Legea cu privire la amnistie.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a notat că, prin decizia șefului

Penitenciarului nr.2 din Lipcani din 17 martie 2016 a fost sancționat cu

3

suspendarea dreptului de a primi colete de acasă pe un termen de 3 luni, adică

mâncare și celelalte lucruri necesare, din cauza că el chipurile a încălcat regimul de

executare a pedepsei. Nici de această dată nu a fost de acord cu administrația

Penitenciarului și la 22 martie 2016 a contestat decizia în instanța de judecată, iar

prin încheierea Judecătoriei Briceni nr. 21-46/16 din 12 iulie 2016 plângerea a fost

admisă, decizia șefului Penitenciarului nr.2 Lipcani din 17 martie 2016 a fost

anulată.

Reclamantul Ghenadie Borzac a relatat că, Penitenciarul nr. 13 din mun.

Chișinău a fost vizitată de enumărate ori de organizații non-guvemamentale, care

și-au expus părerea pe marginea condițiilor inumane din penitenciar. Anterior

Penitenciarul nr. 13 din Chișinău a fost vizitată de 3 ori de către delegațiile

Comitetului European de Prevenire a Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor

Inumane și Degradante. Aceste organizații au înaintat Guvemului Republicii

Moldova un șir de recomandări menite să amelioreze situația deținuților din acest

penitenciar, însă situația până în prezent a rămas neschimbată, Centrul pentru

Drepturile Omului din Moldova, precum și Oficiu Ombudsmanului din Moldova

au efectuat periodic vizite preventive și de monitorizare în Instituția Penitenciară

nr. 13 Chișinău tocmai în perioada când el era deținut în această instituție. Ultima

vizită de monitorizare, care a avut drept scop verificarea condițiilor de detenție și

tratamentul aplicat deținuților, a fost efectuată la data de 22 decembrie 2014. În

rezultatul acestei vizite Ombudsmanul a recomandat repetat sistarea activității

acestui penitenciar. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în peste 17

cauze, condițiile proaste de detenție în Penitenciarul nr. 13, în special din cauza

suprapopulării, condițiilor anti-sanitare și a cantității și calității foarte proaste a

hranei servite deținuților.

Reclamantul Ghenadie Borzac, indicat că, în perioada de detenție în

Instituția Penitenciară nr. 13 Chișinău, a primit nenumărate colete cu produse

alimentare, la Instituția Penitenciară Lipcani -33 de colete. Transportarea și

asortimentul produselor alimentare pe tot parcursul detenției au costat 128 800 lei.

A suportat cheltuieli pentru energia electrică în sumă de 2520 lei, (achita câte 90

lei pentru frigider), frigiderul procurat în Instituția Penitenciară nr.2 Lipcani a

costat 3999 lei, medicamentele pe care le-a administrat din cont propriu au costat

1500 lei, restabilirea dinților (costul implantului dentar, lucru) a costat 6000 lei, iar

în total prejudiciul material constituie suma de 142 819 lei.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a susținut că, evoluția acțiunilor împotriva sa

în calitate de deținut, de intimidare și răzbunare a administrației penitenciarelor și

de detenție în condiții inumane se confirmă prin nenumăratele plângeri și cereri,

prin ce consideră că i s-a încălcat dreptul garantat de art. 3 al Convenției, iar

suferințele psihice pe care le-a suportat urmează a fi compensate cu titlu de

prejudiciu moral.

Reclamantul Ghenadie Borzac, a solicitat, admiterea acțiunii, încasarea

solidară de la Ministerul Justiției, Departamentul Instituțiilor Penitenciare,

Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală a prejudiciului material în sumă de

142819 lei, cauzat prin încălcarea prevederilor art.3 CEDO; prejudiciul moral în

sumă de 9500 euro, în monedă națională conform cursului valutar la momentul

executării hotărârii judecătorești, prejudiciul cauzat prin încălcarea prevederilor

art. 3 CEDO și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie

4

Borzac împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentul

Instituțiilor Penitenciare, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, intevenient accesoriu Avocatul poporului Mihail

Cotorobai cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat ca rezultat

al condițiilor de detenție inumane și degradante, s-a încasat din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor, în beneficiul lui Ghenadie Borzac, suma de

20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca rezultat al condițiilor de detenție

inumane și degradante, în rest acțiunea lui Ghenadie Borzac împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

intevenient accesoriu Avocatul poporului Mihail Cotorobai cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat ca rezultat al condițiilor de detenție inumane

și degradante a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de Ghenadie Borzac, reprezentat de avocatul Valeriu

Harmaniuc, de către Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 01 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Ghenadie Borzac împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, intevenient

accesoriu Avocatul poporului Mihail Cotorobai cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat ca rezultat al condițiilor de detenție inumane și

degradante.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, prin sentința

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 aprilie 2013, reclamantul Ghenadie

Borzac a fost condamnat în baza art. 236 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.79 Cod Penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2013 a

fost casată sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 aprilie 2013 și

pronunțată o nouă sentință prin care ultimul a fost condamnat în baza art. 236 alin.

(1) Cod penal la 5 ani de închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa

stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2013, a fost

pronunțată o nouă sentință, prin care reclamantul a fost condamnat în baza art. 236

alin (1) Cod penal la 5 ani închisoare.

Instanța de apel a reținut că, prin concluzia Avocatului Poporului nr.06-3/12

din 14 septembrie 2017, s-a conchis faptul că reclamantul Ghenadie Borzac, s-a

deținut în custodia Statului în condiții inumane și degradante, fapt confirmat atât

prin constatările expuse în Rapoartele naționale elaborate la acest capitol, cât și de

rapoartele mecanismelor internaționale.

Instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe, care a

constatat că condițiile de detenție a lui Ghenadie Borzac, în Penitenciarul nr. 13

mun. Chișinău în perioada 30 septembrie 2014 - 02 iulie 2015 sunt probate prin

raportul Centrului Pentru Drepturile Omului din Moldova, întocmit în urma vizitei

de monitorizare efectuate la data de 22 decembrie 2014 la Penitenciarul nr. 13

mun. Chișinău. Alte rapoarte asupra locurilor de detenție nu au fost administrate de

reclamant și anume de la Penitenciarul nr. 4 - Cricova și Penitenciarul nr. 2-

Lipcani, în care a fost deținut Ghenadie Borzac în perioada 02 iulie 2015 - 22 iulie

5

2015 și, respectiv, 22 iulie 1015 - 29 noiembrie 2016. Or, din aceste considerente

s-au apreciat condițiile de detenție a lui Ghenadie Borzac, doar în perioada

detenției 30 septembrie 2014 - 02 iulie 2015 din Penitenciarul nr. 13 mun.

Chișinău.

Instanța de apel consideră ca fiind, neîntemeiate argumentele invocate în

cererile de apel de reprezentantul Departamentului Instituțiilor Penitenciare și

Ministerului Justiției și conchide ca justă concluzia primei instanțe care a conchis

că suma pretinsă de reclamantul Ghenadie Borzac de 9500 Euro este una excesivă,

reieșiind din durata detenției lui în Penitenciarul nr. 13 din data 30 septembrie

2014 - 02 iulie 2015 și a încasat în beneficiul acestuia prejudiciul moral în sumă de

20 000 lei.

Totodată, instanța de apel a reținut că, reclamantul Ghenadie Borzac, în

cererea de chemare în judecată a solicitat și repararea prejudiciului material cauzat

în mărime de 142 819 lei, constituită din costul produselor alimentare livrate

reclamantului pe toată perioada detenției, cheltuieli pentru energia electrică și

frigiderul cumpărat, costul medicamentelor și a implantului dentar.

Instanța de apel a reținut că, întemeiate concluziile instanței de fond care a

reiterat faptul că condamnaților li se permite utilizarea frigiderului, fapt prevăzut în

anexa nr.6 la Statutul executării pedepsei de către condamnați, cu condiția achitării

de către aceștia a energiei electrice consumate.

Conform prevederilor pct. 63 din Statutul executării pedepsei de către

condamnați, plata pentru energia electrică folosită se calculează prin înmulțirea

puterii de consum a aparatului respectiv la durata lui de funcționare, în

conformitate cu ordinea de zi a instituției și la tariful aplicat penitenciarului. Plata

este încasată de pe contul deținutului și se direcționează la achitarea energiei

electrice consumate. Reținerile și plățile încasate sunt transferate, conform

destinației, de către contabilitatea instituției. Astfel, solicitarea restituirii

cheltuielilor pentru energia electrică consumată, achiziționarea bunurilor din

mijloace proprii, este neîntemeiată și nejustificată, dat fiind faptul ca norma legală

prevede obligația condamnatului de a suporta cheltuielile pentru energia

consumată.

La fel, instanța de apel a reținut că, la acordarea asistenței medicale,

condamnații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și de medicamente în

volumul stabilit de Programul unic al Asigurării obligatorii de asistență medicală.

Or, cheltuielile pentru costul medicamentelor și implantul dentar, urmează a fi

pretins corelativ cu volumul asistenței medicale stabilit în Programul unic (tipurile

de asistență medicală și spectrul general al serviciilor la care au dreptul persoanele

asigurate în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală) și cu condițiile

acordării asistenței medicale pentru fiecare nivel și tip, care sunt stabilite prin

Normele metodologice de aplicare a Programului unic, aprobate de Ministerul

Sănătății și Compania Națională de Asigurări în Medicină și Publicate în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova.

Instanța de apel a indicat că, conform datelor din fișa medicală a

condamnatului, starea sănătății reclamantului Ghenadie Borzac, era una

satisfăcătoare, la adresările periodice ale acestuia i-au fost prescrise și eliberate

medicamente corespunzător necesităților medicale stabilite de medicul

penitenciarului, totodată, acestuia i-a fost admisă și solicitarea privind efectuarea

Radiografiilor și consultarea medicului stomatolog.

6

În conformitate cu prevederile art. 211 din Codul de executare,

condamnatului i se permite să primească săptămânal un colet, un pachet cu provizii

sau o banderolă. De asemenea prin colet poate primi medicamente și produse

parafarmaceutice, care se transmit în secția medicală a penitenciarului pentru

tratamentul condamnatului în cauză. Condamnatul poate procura produse

alimentare și obiecte de primă necesitate din mijloacele bănești aflate pe contul său

de peculiu. Astfel, compensarea cheltuielilor pentru coletele cu provizii primite în

perioada detenției, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Mai mult ca atât

instanța reține că reclamantul a beneficiat și de obiecte de igienă personală

asigurate de la locul de detenție.

Instanța de apel consideră neîntemeiate argumentele expuse în cererea de

apel de către reprezentantului lui Ghenadie Borzac, avocatul Valeriu Harmaniuc și

consideră justă concluzia instanței de fond, care a respins ca neîntemeiată pretenția

reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului material.

Instanța de apel, analizând materialele la dosar, în coraport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția dată

de către instanța de fond este una legală și întemeiată.

La 23 august 2018, Ghenadie Borzac, reprezentat de avocatul Valeriu

Harmaniuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care cererea

de chemare în judecată depusă de Ghenadie Borzac să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, Ghenadie Borzac, a indicat că, nu

este de acord cu decizia instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe,

deoarece consideră că prejudiciile materiale și morale i-au fost provocate pe când

era deținut în penitenciarele Republicii Moldova de către autorități, prin hrana de

calitate proastă, prin neasigurarea cu medicamente și ajutorul medical cuvenit, prin

neasigurarea cu spațiul minim necesar pentru deținuți și prin alte suferinți, iar suma

de 20 000 lei, încasată de prima instanță cu titlu de prejudiciu moral este prea mică

în raport cu suferințele ce au fost suportate de el în condițiile inumane și

degradante în locurile de detenție.

Recurentul Ghenadie Borzac, a indicat că, în prima instanță și în instanța de

apel a probat că, din cauza hranei proaste și necalitative, în perioada de detenție în

Instituția Penitenciară nr. 13 mun. Chișinău, a fost nevoit să apeleze la rude după

ajutor, primind nenumărate colete cu produse alimentare, cum și la Instituția

Penitenciară Lipcani la număr 33 de colete. Transportarea și asortimentul

produselor alimentare pe tot parcursul detenției sunt descrise detailat în probele din

dosar și au costat 128 800 lei. Cheltuieli pentru energia electrică au costat 2 520 lei

(achitate câte 90 lei pentru frigider), frigiderul procurat în Instituția Penitenciară nr.

2 Lipcani costă 3 999 lei, medicamentele pe care le-a administrat din cont propriu

au costat 1 500 lei, restabilirea dinților costul implantului dentar, lucru a costat

6 000 lei, iar în total prejudiciul material constituie suma de 142 819 lei.

Din acest considerent recurentul Ghenadie Borzac, a solicitat încasarea de la

Ministerul Justiției, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Ministerul Finanțelor

și Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanțelor prejudiciul

material în sumă de 142819 lei și prejudiciul moral cauzat prin încălcarea

prevederilor art. 3 CEDO în sumă de 9 500 euro, în monedă națională conform

cursului valutar la momentul executării hotărârii judecătorești.

7

Recurentul Ghenadie Borzac, a menționat că, Penitenciarul nr. 13 mun.

Chișinău a fost vizitat de mai multe ori de delegațiile Comitetului european de

prevenire a torturii (în continuare CPT) și a pedepselor sau tratamentelor inumane

sau degradante. În urma vizitelor efectuate de CPT, Guvernului Republicii

Moldova i-au fost înaintate un șir de recomandări menite să amelioreze situația

deținuților din Penitenciarul nr. 13, recomandări care au drept scop evitarea unor

conflicte de ordin practic. Pe parcursul anului 2014 în cadrul Mecanismului de

Prevenire a Torturii au fost efectuate 8 vizite de monitorizare în Penitenciarul nr.

13, fiind atestate carențe privind condițiile minime de detenție.

La fel, recurentul Ghenadie Borzac, a invocat că, a prezentat Raportul

întocmit în urma vizitei de monitorizare efectuate la data de 22 decembrie 2014, la

Penitenciarul nr. 13 din mun.Chsinău de către Centrul pentru Drepturile Omului

din Moldova. Ca urmare a vizitei din 22 decembrie 2014 au fost constatate

următoarele condiții neadecvate de detenție în instituția penitenciară nominalizată,

Suprapopularea, în marea majoritate a celulelor erau plasate un număr ridicat

de persoane, nefiind respectate standardele privind spațiul de detenție de 4 m.p.

Potrivit normelor CPT o închisoare suprapopulată presupune spații neigienice și

strâmte, o lipsă constantă de intimitate (chiar și atunci când se folosesc utilitățile

sanitare), activități deduse în afara celulelor ca urmare a unei solicitări ce depășește

personalul și dotările disponibile, servicii medicale supraaglomerate, tensiune

crescută și mult mai multă violență între deținuți și între aceștia și personalul

închisorii. Starea igienică nesatisfăcătoare în spațiile de detenție or conform art.

226 Cod de executare, condamnatului i se asigură posibilitatea de a-și satisface

nevoile fiziologice în condiții curate și decente și după necesitate. Astfel, veceurile

sunt situate imediat lângă paturile de dormit și sunt despărțite de restul celulei de o

portieră. De asemenea se cer a fi monitorizate condițiile igienice din majoritatea

celulelor.

Permisiunea deținuților de a fuma - conform pct. 90 din Statutul executării

pedepsei de către condamnați prescris în Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26 mai

2006 este interzis fumatul în celule. Din această cauză mulți deținuți nefumători

sunt obligați să suporte fumul dens de țigară. Același fapt duce la degradarea stării

igienice a încăperilor de locuit. Dotarea cu saltele cu un grad avansat de uzură,

rupte și murdare, la momentul vizitei saltele erau uzate. Toate persoanele plasate

au menționat că își schimbă lingeria prin intermediul rudelor, neavînd acces la

spălătoria centralizată a penitenciarului. Acest fapt dovedește plasarea pe termene

mai îndelungate a persoanelor în această celulă. Deținuții sunt nevoiți să-și spele și

să usuce hainele în celulă sau în boxe de plimbări, pe funii agățate haotic, ceea ce

ridică nivelul umidității și mirosul neplăcut în celulă.

Starea insalubră generală din multe celule, mucegai, pereți deteriorați, pereți

îngălbeniți de fum, o parte din celule necesită de urgență să fie reparate, lipsa în

unele celule a lavoarelor sau prezența acestora deasupra veceurilor. Lipsa unei

iluminări suficiente în unele celule, amplasarea celulelor la demisol, precum și

mărimea mică a ferestrelor, modalitatea de amplasare a acestora nu permite

iluminarea naturală suficientă a celulelor. La momentul vizitei deținuții au invocat

faptul că nu au posibilitatea de a beneficia de lumina artificială permanentă, iar în

penitenciar este instituit un grafic de sistare a energiei electrice între orele 9.30 -

11.30 și 14.00-16.00.

Recurentul Ghenadie Borzac, a indicat prevederile art. 1423 Cod civil care

prevede că, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

8

instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată luînd în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

De asemenea recurentul Ghenadie Borzac, consideră că, instanța de fond

corect a constatat violarea art. 3 CEDO, care a avut loc în împrejurări și condiții

obiective, în care s-a aflat în detenței și statul Republica Moldova, fiind în

imposibilitate de a asigura condițiile necesare de detenție a deținuților.

Recurentul Ghenadie Borzac, consideră că, suma de 20 000 lei, încasată de

către instanța de fond ca daună morală, este prea mică și disproporțională în raport

cu suferințele suportate de el în penitenciarele din Republica Moldova din

momentul luării acestuia în custodia statului.

La 11 septembrie 2018 Administrația Națională a Penitenciarelor a declarat

recurs împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu pronunțarea unei noi hotărârii prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de Ghenadie Borzac.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, Administrația Națională a

Penitenciarelor, a indicat că, nu este de acord cu decizia adoptată și nici cu

hotărârea instanței de fond, deoarece nu au fost constate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar circumstanțele pe care

instanțele le-au considerat constate nu au fost dovedite cu probe veridice și

suficiente, astfel au fost emise o hotărâri pe care le consideră nefondate

contradictorii și pasibile casării.

Recurenta Administrația Națională a Penitenciarelor consideră că, deținerea

reclamantului Ghenadie Borzac a avut loc în condiții compatibile cu respectul față

de demnitatea sa umană, astfel încât detenția la care a fost supus nu i-a cauzat

acestuia suferințe de o intensitate ce depășesc nivelul admisibil al suferințelor

cauzate în detenție, reclamantul fiind asigurat cu minimul necesar pentru trai, cu

respectarea normelor stabilite și cu întreprinderea altor măsuri pentru menținerea și

îmbunătățirea condițiilor de detenție în instituțiile penitenciare.

Recurenta Administrația Națională a Penitenciarelor a menționat că,

rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau

Pedepselor Inumane sau Degradante nu vizează condițiile de detenție pentru un

deținut în parte sau o celulă a instituției privită individual, dar situația per

ansamblu a instituției de deținere. Prin urmare, aprecierile condițiilor de detenție

pentru o anumită perioadă într-un anumit penitenciar, față de un deținut privit

individual ține de competența exclusivă a instanței de judecată, care urmează să

cerceteze multi-aspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit, toate probele din

dosar în ansamblul lor, apreciind probele după intima ei convingere, călăuzind-se

de lege. De altfel, obligația de a dovedi faptul suferințelor psihice sau fizice

suportate o exercită partea vătămată (intimatul), iar prezentarea probelor pertinente

care ar demonstra cu certitudine că situația reclamantului a fost similară cu

situațiile descrise în rapoartele CPT la care face referire în cererea sa de chemare în

judecată, este sarcina reclamantului/intimatului, și nicidecum a pârâtului, la acest

subiect s-a pronunțat și CtEDO, care notează că, intensitatea suferințelor fizice și

9

psihice urmează a fi demonstrată de către intimat. Ultimul, de asemenea, urmează

să justifice și cuantumul daunei morale solicitate.

Recurenta Administrația Națională a Penitenciarelor, a indicat că, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale, dacă legea nu dispune altfel, or, intimatul Ghenadie

Borzac nu a prezentat instanțelor judecătorești probe pertinente și concludente, ce

ar confirma faptul admiterii de către pârâți, a unor încălcări care ar dovedi

existența suferințelor psihice sau fizice suportate de către reclamant. Or, obligația

de a dovedi faptul suferințelor psihice sau fizice suportate îi revine părții vătămate

și anume reclamantului, de aceea în cererea de compensare a prejudiciului moral,

aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanțe și în baza căror acțiuni

sau inacțiuni i-au fost cauzate suferințe morale, psihice sau fizice.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 27 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces la data de

28 iunie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 7453 (f.d. 34, vol. II), însă dovada

recepționării acesteia la materialele cauzei, lipsește.

Prin urmare, la caz se constată că recurenții Ghenadie Borzac, reprezentat

de avocatul Valeriu Harmaniuc și Administrația Națională a Penitenciarelor s-au

conformat prevederilor legale și au declarat recursurile în termen.

La 01 octombrie 2018, în adresa intimaților Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, Avocatul poporului Mihail Cotorobai, au fost

expediate copiile recursurilor declarate de Ghenadie Borzac, reprezentat de

avocatul Valeriu Harmaniuc și Administrația Națională a Penitenciarelor, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 23 octombrie 2018, Avocatul poporului Mihail Cotorobai a depus

referință prin care a solicitat emiterea unei decizii legale și întemeiate.

Intimații, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, nu și-au

valorificat dreptul procedural respectiv, și nu au depus referințe în termenul

stabilit.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ghenadie Borzac,

reprezentat de avocatul Valeriu Harmaniuc și Administrația Națională a

Penitenciarelor, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

10

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ghenadie Borzac,

reprezentat de avocatul Valeriu Harmaniuc și Administrația Națională a

Penitenciarelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Ghenadie Borzac,

reprezentat de avocatul Valeriu Harmaniuc și Administrația Națională a

Penitenciarelor, se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

11

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11 ) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile

declarate de Ghenadie Borzac, reprezentat de avocatul Valeriu Harmaniuc și

Administrația Națională a Penitenciarelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept urmare, sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1)

Cod de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ghenadie Borzac,

reprezentat de avocatul Valeriu Harmaniuc și Administrația Națională a

Penitenciarelor, împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Borzac

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentul Instituțiilor

Penitenciare, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, intevenient accesoriu Avocatul poporului Mihail Cotorobai

cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat ca rezultat al

condițiilor de detenție inumane și degradante.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

12