2ra-2207/18 — partajarea bunurilor comune in devalmasie si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-2207/18 — partajarea bunurilor comune in devalmasie si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosar nr. 2ra-2207/2018

prima instanță, Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni, jud: L. Danilișin

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți jud: A. Garbuz, A. Ciobanu, I. Grosu

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Pînzari Toderica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Pânzari

împotriva Tatianei Pânzari Toderica cu privire la împărțirea proprietății comune în

devămășie a soților,

împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Tatiana Pînzari Toderica și s-a menținut hotărârea din

01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni,

c o n s t a t ă:

La 05 mai 2017, Igor Pânzari, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva împotriva Tatianei Pânzari Toderica cu privire la împărțirea proprietății

comune în devămășie a soților.

În motivarea acțiunii, reclamantul Igor Pânzari, a indicat că, a înregistrat

căsătoria cu pârâta Tatiana Pînzari Toderica la 17 octombrie 1998, la Oficiul Stare

Civilă Dondușeni, numărul de înregistrare 82. La data de 09 martie 2000 s-a născut

fiul lor comun XXXXXXXX, care la moment se află la întreținerea și educația

mamei Tatiana Pînzari Toderica.

Reclamanul Igor Pânzari, a indicat că, în timpul căsătoriei, la 29 iunie 2001,

au procurat împreună cu Pârâta Tatiana Pînzari Toderica, casa de locuit din

or. Dondușeni, str. Independenței, nr. 89, la suma de 9 200 lei. Astfel consideră că,

bunurile dobândite în timpul căsătoriei, sunt supuse regimului proprietății comune

în devălmășie a soților și aparțin ambilor soți.

Reclamanul Igor Pânzari, a menționat că, la întocmirea cererii de chemare în

judecată a aflat că, deși după înregistrarea căsătoriei pârâta Tatiana Pînzari

Toderica a luat numele soțului – „Pânzari”, contractul de vânzare-cumpărare a

gospodăriei a fost autentificat la notar pe numele ei de fată al pârâtei „Toderica”.

Reclamanul Igor Pânzari, a relatat că, la data de 28 august 2013, pârâta

Tatiana Pînzari Toderica a depus cerere de chemare în judecată cu privire la

desfacerea căsătoriei.

1

Prin hotărârea din 14 martie 2013 a Judecătoriei Dondușeni s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Pânzari împotriva lui Igor

Pânzari cu privire la desfacerea căsătoriei, căsătoria între Tatiana Pînzari și Igor

Pînzari înregistrată la 17 octombrie 1998 la Oficiul Stare Civilă Dondușeni, cu

numărul de înregistrare 82, se desface, pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei se

încasează taxa de stat de la Igor Pânzari, în mărime de 1000 % din salariu minim

stabilit în republică, Tatiana Pânzari, a fost scutită de la plata taxei de stat.

Prin hotărârea din 20 martie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Pînzari Toderica

împotriva lui Igor Pânzari cu privire la modificarea cuantumului pensiei alimentare

pentru întreținerea copilului minor, s-a modificat cuantumul pensiei alimentare

încasate prin hotărârea din 20 februarie 2013, prin care s-a încasat de la Igor

Pânzari în beneficiul Tatianei Pînzari pensie alimentară pentru întreținerea

copilului minor XXXXXXXX în mărime de 700 lei lunar, s-a încasat de la Igor

Pînzari în beneficiul Tatianei Pînzari, pentru întreținerea copilului minor

XXXXXXXX, născut la 09 martie 2000, pensie alimentară în sumă fixă în mărime

de 1000 lei lunar din data de 07 februarie 2017, până la atingerea majoratului de

către copil, s-a încasat de la Igor Pînzari în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 360 lei, s-a încasat din contul lui Igor Pânzari în beneficiul Tatianei

Pânzari cheltuielile de judecată în mărime de 300 lei.

Reclamanul Igor Pânzari, a indicat că, nu dispune de surse financiare pentru

a achita pensia alimentară de întreținere a copilului minor și are o restanță mare la

achitarea pensiei, de aceia solicită ca instanța de judecată să recunoască după el

dreptul de proprietate la ½ cotă-parte din imobil, pentru ca ulterior partea sa din

casă să o treacă pe numele pârâtei Tatiana Pînzari Toderica, în contul restanței la

pensia alimentară, iar în caz că pârâta nu va fi de acord cu o așa versiune, solicită

să fie recunoscut după el dreptul de proprietate la ½ cotă-parte din gospodărie, în

natură.

Reclamantul Igor Pânzari, a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate

comună în devălmășie a soților asupra casei de locuit, partajarea în două părți

egale, recunoașterea dreptului de proprietate a fiecăruia la câte ½ cotă-parte din

casa de locuit, încasarea din contul Tatianei Pînzari Toderica în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Igor Pânzari împotriva

Tatianei Pânzari cu privire la recunoașterea imobilului proprietate comună în

devălmășie și partajarea averii comune în devălmășie, s-a recunoscut dreptul de

proprietate comună în devălmășie asupra imobilului de pe strada Independenței

nr.89, or. Dondușeni, după Igor Pînzari și Tatiana Pînzari, s-a determinat câte 1/2

cota-parte ideală a imobilului după Igor Pînzari și Tatiana Pînzari, s-a atribuit în

proprietatea Tatianei Pînzari în natură, imobilul de pe strada Independenței nr. 89,

or. Dondușeni, s-a încasat din contul Tatianei Pînzari în beneficiul lui Igor Pînzari

sulta în mărime de 44 000 lei, s-a încasat de la Tatiana Pînzari în beneficiul lui Igor

Pînzari 1320 lei, cu titlu de taxa de stat, 2720 lei, pentru efectuarea raportului de

expertiză, și 4000 lei cu titlul de asistență juridică.

Prin decizia 21 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de Tatiana Pînzari Toderica și s-a menținut hotărârea din 01 martie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, adoptată în cauza civilă la cererea de

2

chemare în judecată depusă de Igor Pânzari împotriva Tatianei Pânzari cu privire la

împărțirea proprietății comune în devămășie a soților.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că Igor

Pînzari și Tatiana Pînzari Toderica în timpul căsătoriei au procurat casa de locuit

și construcțiile accesorii, care sunt amplasate pe terenul aferent cu suprafața de

0,113 ha, or. Dondușeni, strada Independenței, nr. 89, fapt ce se confirmă prin

copia contractului nr. 1467 de vânzare-cumpărare din 29 iunie 2001 și extrasul din

Registrul bunurilor imobile. Valoarea de piață a bunurilor imobiliare nominalizate

potrivit Raportului de evaluare nr. 0359530, întocmit de Camera de Comerț și

Industrie a Republicii Moldova, filiala Edineț, constituie 88000 lei.

Instanța de apel a reținut prevederile art. 25 Codul familiei în care este

stipulat că, împărțirea proprietății în devălmășie a soților poate fi făcută atât în

timpul căsătoriei, cât și după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soți.

Proprietatea în devălmășie poate fi împărțită în baza acordului dintre soți. În caz de

neînțelegere, determinarea cotei-părți a fiecărui soț în proprietatea în devălmășie,

precum și împărțirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească. Pentru

împărțirea bunurilor proprietate în devălmășie a soților a căror căsătorie a fost

desfăcută, se stabilește un termen de prescripție de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art.267 Cod civil, (1) termenul general în

interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în

instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art. 271 Cod civil, acțiunea privind apărarea

dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție

extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă

pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi

opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului. Iar

potrivit prevederilor art.272 alin.(1) Cod civil, termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște

la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a constatat că, hotărârea

judecătorească din 14 martie 2013 a fost emisă în lipsa lui Igor Pînzari, care a

solicitat prin cerere examinarea cauzei în absența sa, totodată, la materialele cauzei

nu există confirmare, că ultimul ar fi primit copia hotărârii de divorț, fiind anexată

doar o scrisoare simplă de expediere a copiei hotărârii, fără dovada de

recepționare. Totodată, certificatul eliberat de primăria satului Sudarea, raionul

Dondușeni, satul de baștină al reclamantului/intimat, unde locuiește și în prezent,

atestă că, Igor Pînzari, din anul 2013 până în anul 2016, a fost plecat peste hotarele

țării. Acest fapt este confirmat și de titlul de călătorie, prezentat de apelant.

La fel, instanța de apel a constatat că, imobilul de pe strada Independenței,

nr. 89, or. Dondușeni, a fost dobândit în timpul căsătoriei, deci, în temeiul

normelor enunțate, este bun comun în devălmășie, părțile lor fiind egale, astfel

instanța nu urma să recunoască prin hotărâre dreptul de proprietate comună în

devălmășie cu determinarea cotelor ideale, însă circumstanța dată nu este temei de

casare sau modificare a hotărârii.

De asemenea, instanța de apel a reținut prevederile art. 361 alin. (1), (2) Cod

civil care stipulează că, împărțirea bunului proprietate comună pe cote-părți se face

în natură, proporțional cotei-părți a fiecărui coproprietar. Dacă bunul proprietate

comună pe cote-părți este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărțirea se

3

face prin: atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a

mai multor coproprietari, la cererea lor, vânzarea bunului în modul stabilit de

coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație și distribuirea prețului către

coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei.

Instanța de apel a indicat că, potrivit raportului de constatare a specialistului

și a Raportului de evaluare, lipsește posibilitatea tehnică de partajare a casei de

locuit în natură. În ședința de judecată apelanta Tatiana Pînzari Toderica a declarat

că este de acord să primească imobilul în natură și să achite sulta, adică a

recunoscut acțiunea, astfel instanța de fond a emis o hotărâre legală. În instanța de

apel apelanta Tatiana Pînzari Toderica a declarat că nu mai dorește imobilul dar

vrea sulta, însă varianta dată de partaj nu este acceptată de intimatul Igor Pânzari,

care de mult timp nu locuiește în imobil și deci nu poate fi acceptată.

Instanța de apel a respins argumentul apelantei Tatianei Pînzari Toderica

precum că, la emiterea hotărârii în partea ce ține de cheltuielilor de judecată, prima

instanță nu a luat în considerare starea materială a acesteia, or, legislația procesual

civilă nu prevede o scutire de la plata cheltuielilor judiciare în legătură cu starea

materială a părților.

Instanța de apel consideră că hotărârea primei instanțe este întemeiată și

legală, iar motivele invocate în cererea de apel sunt nefondate, prin urmare ajunge

la concluzia de a respinge apelul declarat și de a menține hotărârea primei

instanțe.

La data de 23 august 2018, Tatiana Pînzari Toderica, a declarat recurs

împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărârii de respingere a acțiunii depuse de Igor Pînzari ca

fiind depusă tardiv.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, Tatiana Pînzari Toderica, a indicat

că, consideră decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe ca fiind ilegale și

neîntemeiate, deoarece instanțele au interpretat în mod eronat legea, au aplicat

incorect normele de drept material și procedural, stabilite la art. 432 Codul de

procedură civilă.

Recurenta Tatiana Pînzari Toderica, a menționat că, căsătoria între ea și Igor

Pînzari a fost desfăcută la 14 martie 2013, despre faptul înaintării în instanță de

judecată a acțiunii de desfacere a căsătoriei Igor Pînzari a fost anunțat și a cunoscut

despre acest fapt, dovada fiind înaintarea cererii de examinare în lipsa sa,

consenată în procesul-verbal al ședinței de judecată.

La fel, recurenta Tatiana Pînzari Toderica, a indicat că, nu est de acord de a

compensa diferența de bani prin achitarea sultei în sumă de 44 000 lei, din contul

datoriei pentru pensia de întreținere acumulată de Igor Pînzari față de copilul minor

XXXXXXXX.

Recurenta Tatiana Pînzari Toderica, a menționat că, în cazul dat se încalcă

drepturile copilului minor XXXXXXXX, de a avea posibilitatea de a se folosi de

banii lui personal, deoarece nu are nimic cu partajarea averii comune.

Recurenta Tatiana Pînzari Toderica, a relatat că, în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel a indicat că nu dorește de a compensa ½ cotă-parte din

imobilul comun din imposibilitatea întreținerii copilului Cristian Pînazari, deoarece

nu are loc permanent de muncă, este nevoită să achite studiile feciorului în baza de

4

contract, însă depozițiile sale nu au fost luate în considerare de către instanța de

apel.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

21 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost expediată participanților la proces la

data de 19 iulie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 17505 (f. d. 167), fiind

recepționată de către recurenta Tatiana Pînzari Toderica la 24 iulie 2018,

corespunzător trimiterii poștale DS3118076356AS.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Tatiana Pînzari Toderica, la data de 23 august 2018, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 02 octombrie 2018, în adresa intimatului Igor Pînzari, a fost expediată

copia recursului declarat de Tatiana Pînzari Toderica, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul Igor Pînzari, nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Tatiana Pînzari Toderica,

în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tatiana Pînzari

Toderica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de către Tatiana Pînzari

Toderica, se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța

de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

5

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Tatiana Pînzari Toderica.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se considera inadmisibil recursul declarat de Tatiana Pînzari Toderica,

împotriva deciziei din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Igor Pânzari împotriva Tatianei Pânzari

cu privire la împărțirea proprietății comune în devămășie a soților.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6