3ra-1479/18 — apărarea dreptului de acces la informație
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- apărarea dreptului de acces la informaţie
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1479/18 — apărarea dreptului de acces la informație (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-1479/18 Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) L. Bagrin Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima ÎNCHEIERE 14 noiembrie 2018 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Mariana Pitic Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania Națională de Asigurări în Medicină, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva Companiei Naționale de Asigurări în Medicină cu privire la apărarea dreptului de acces la informație și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de Compania Națională de Asigurări în Medicină și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă : La 23 octombrie 2017 AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, prin care a solicitat: - constatarea încălcării dreptului AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” de acces la informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 27 septembrie 2017; - obligarea Companiei Naționale de Asigurări în Medicină să furnizeze informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 7 septembrie 2017, și anume: 1. Informația privind procedurile de achiziții publice, inclusiv și cele de valoare mică,
efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 iulie 2017 privind achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări; 2. Informația privind operatorii economici desemnați câștigători, precum și sumele ofertelor prezentate de aceștia, în procedurile de achiziții publice efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină în perioada de referință; 3. Informația privind procedurile de achiziții publice efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină, în perioada de referință, în care au fost depuse contestații de către operatorii economici și care este rezultatul examinării contestațiilor înaintate; 1 4. Informația privind contractele de achiziții publice privind achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări de către Compania Națională de Asigurări în Medicină, în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 iulie 2017 pe care Agenția Achiziții Publice a refuzat să le înregistreze, precum și care sunt motivele refuzului.
Ulterior, prin cererea din 25 ianuarie 2018, AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” a solicitat încasarea de la Compania Națională de Asigurări în Medicină a sumei de 5 950 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 7 septembrie 2017 AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” a solicitat autorității pârâte oferirea unor informații de interes public. Prin răspunsul recepționat la data de 11 octombrie 2017, Compania Națională de Asigurări în Medicină a informat solicitantul că, informația poate fi accesată pe pagina oficială a Agenției Achiziții Publice. Cu referire la prevederile art. 11 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” a invocat că autoritatea pârâtă a refuzat furnizarea informației solicitate în lipsa unor motive întemeiate, fapt prin care a lezat dreptul de acces la informație al reclamantului.
Prin hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”.
S-a constatat încălcat dreptul AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” de acces la informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 7 septembrie 2017. S-a obligat Compania Națională de Asigurări în Medicină să furnizeze informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 7 septembrie 2017, și anume: Informația privind procedurile de achiziții publice, inclusiv și cele de valoare mică, efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină în perioada 1 ianuarie 2015-31 iulie 2017 privind achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări; Informația privind operatorii economici desemnați câștigători, precum și sumele ofertelor prezentate de aceștia, în procedurile de achiziții publice efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină în perioada de referință; Informația privind procedurile de achiziții publice efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină, în perioada de referință, în care au fost depuse contestații de către operatorii economici și care este rezultatul examinării contestațiilor înaintate; Informația privind contractele de achiziții publice privind achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări de către Compania Națională de Asigurări în Medicină, în perioada 01 ianuarie 2015-31 iulie 2017 pe care Agenția Achiziții Publice a refuzat să le înregistreze, precum și care sunt motivele refuzului.
S-a încasat de la Compania Națională de Asigurări în Medicină în beneficiul AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, suma de 3 000 lei. În rest, pretențiile s-au respins ca fiind nefondate. În susținerea soluției, cu referire la prevederile art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (2) și art. 6 alin. (1) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și art. 6 lit. b) din Legea privind achizițiile publice nr. 131 din 3 iulie 2015, prima instanță a conchis că acțiunea este întemeiată, constatând că Compania Națională 2 de Asigurări în Medicină în mod nejustificat a refuzat furnizarea informației solicitate. La 22 februarie 2018 Compania Națională de Asigurări în Medicină a declarat apel împotriva hotărârii din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Compania Națională de Asigurări în Medicină și s-a menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. La 7 august 2018 Compania Națională de Asigurări în Medicină a declarat recurs împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel. În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea și a aplicat eronat normele de drept procedural, precum și circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin. Astfel, recurentul a menționat că instanța de fond și de apel au abordat eronat răspunsul oferit de Compania Națională de Asigurări în Medicină, prin care au prezumat că a fost încălcat accesul la informație publică.
La examinarea cauzei, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 4 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal care stipulează că datele care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: colectate în scopuri determinate, explicite și legitime și trebuie să fie adecvate, exacte și neexcesive. Astfel solicitarea furnizării informației pentru anii de activitate 2015 - 2017 nu corespunde normelor invocate datorită caracterului excesiv și neidentificabil al informației solicitate. Instanța de apel în cadrul soluționării cererii de apel, nu a ținut cont nici de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la examinarea cauzelor privind accesul la informațiile oficiale nr. 1 din 2 aprilie 2007, care în pct. 24 menționează că solicitantul de informații va oferi, în cadrul cererii scrise, detalii suficiente și concludente pentru identificarea informației solicitate.
Suficiența și concludența detaliilor oferite de către solicitant trebuie să permită furnizorului informației posibilitatea de a identifica ca acționând cu diligență, informația solicitată. Insuficiența și neconcludența detaliilor indicate în cerere nu poate constitui un motiv de refuz în înregistrarea cererii, dar poate constitui un temei de refuz în furnizarea informației, deoarece informația este nedeterminabilă. La fel, a invocat că deși la caz litigiul este de contencios administrativ, instanța de judecată eronat a aplicat legea procedurală și a examinat pricina în baza legislației de drept comun. Prin referința din 23 octombrie 2018, AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”, reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, a indicat că recursul declarat de Compania Națională de Asigurări în Medicină este neîntemeiat și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și urmează a fi considerat drept inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. 3 Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost expediată participanților la proces la 6 iulie 2018 (f.d. 67), însă dovada legală de recepționare a acesteia de către recurent lipsește. În cererea de recurs, recurentul a menționat că decizia a fost recepționată la 11 iulie 2018. Din aceste considerente, recursul din 7 august 2018, se consideră declarat în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. 4 În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut.
Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Compania Națională de Asigurări în Medicină, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se declară inadmisibil recursul înaintat de Compania Națională de Asigurări în Medicină. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Mariana Pitic Dumitru Mardari 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.