3ra-1479/18 — apărarea dreptului de acces la informație

Dosarul nr. 3ra-1479/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) L. Bagrin

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania Națională de

Asigurări în Medicină,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” împotriva Companiei Naționale de

Asigurări în Medicină cu privire la apărarea dreptului de acces la informație și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Compania Națională de Asigurări în Medicină și s-a

menținut hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 23 octombrie 2017 AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Companiei Naționale de Asigurări în Medicină,

prin care a solicitat:

- constatarea încălcării dreptului AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” de

acces la informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 27 septembrie 2017;

- obligarea Companiei Naționale de Asigurări în Medicină să furnizeze

informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 7 septembrie 2017, și anume:

valoare mică, efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină în

perioada 1 ianuarie 2015 - 31 iulie 2017 privind achiziționarea de servicii, bunuri

și lucrări;

sumele ofertelor prezentate de aceștia, în procedurile de achiziții publice efectuate

de Compania Națională de Asigurări în Medicină în perioada de referință;

Națională de Asigurări în Medicină, în perioada de referință, în care au fost depuse

contestații de către operatorii economici și care este rezultatul examinării

contestațiilor înaintate;

1

servicii, bunuri și lucrări de către Compania Națională de Asigurări în Medicină, în

perioada 1 ianuarie 2015 - 31 iulie 2017 pe care Agenția Achiziții Publice a refuzat

să le înregistreze, precum și care sunt motivele refuzului.

Ulterior, prin cererea din 25 ianuarie 2018, AO „Juriștii pentru Drepturile

Omului” a solicitat încasarea de la Compania Națională de Asigurări în Medicină a

sumei de 5 950 de lei, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 7 septembrie 2017 AO „Juriștii

pentru Drepturile Omului” a solicitat autorității pârâte oferirea unor informații de

interes public.

Prin răspunsul recepționat la data de 11 octombrie 2017, Compania Națională

de Asigurări în Medicină a informat solicitantul că, informația poate fi accesată pe

pagina oficială a Agenției Achiziții Publice.

Cu referire la prevederile art. 11 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (3) din Legea

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, AO „Juriștii pentru

Drepturile Omului” a invocat că autoritatea pârâtă a refuzat furnizarea informației

solicitate în lipsa unor motive întemeiate, fapt prin care a lezat dreptul de acces la

informație al reclamantului.

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de AO „Juriștii pentru

Drepturile Omului”.

S-a constatat încălcat dreptul AO „Juriștii pentru Drepturile Omului” de acces

la informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 7 septembrie 2017.

S-a obligat Compania Națională de Asigurări în Medicină să furnizeze

informația solicitată prin cererea nr. 59/2017 din 7 septembrie 2017, și anume:

Informația privind procedurile de achiziții publice, inclusiv și cele de valoare mică,

efectuate de Compania Națională de Asigurări în Medicină în perioada 1 ianuarie

2015-31 iulie 2017 privind achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări; Informația

privind operatorii economici desemnați câștigători, precum și sumele ofertelor

prezentate de aceștia, în procedurile de achiziții publice efectuate de Compania

Națională de Asigurări în Medicină în perioada de referință; Informația privind

procedurile de achiziții publice efectuate de Compania Națională de Asigurări în

Medicină, în perioada de referință, în care au fost depuse contestații de către

operatorii economici și care este rezultatul examinării contestațiilor înaintate;

Informația privind contractele de achiziții publice privind achiziționarea de

servicii, bunuri și lucrări de către Compania Națională de Asigurări în Medicină, în

perioada 01 ianuarie 2015-31 iulie 2017 pe care Agenția Achiziții Publice a refuzat

să le înregistreze, precum și care sunt motivele refuzului.

S-a încasat de la Compania Națională de Asigurări în Medicină în beneficiul

AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,

suma de 3 000 lei.

În rest, pretențiile s-au respins ca fiind nefondate.

În susținerea soluției, cu referire la prevederile art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (2) și

art. 6 alin. (1) din Legea privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000 și

art. 6 lit. b) din Legea privind achizițiile publice nr. 131 din 3 iulie 2015, prima

instanță a conchis că acțiunea este întemeiată, constatând că Compania Națională

2

de Asigurări în Medicină în mod nejustificat a refuzat furnizarea informației

solicitate.

La 22 februarie 2018 Compania Națională de Asigurări în Medicină a declarat

apel împotriva hotărârii din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Compania Națională de Asigurări în Medicină și s-a menținut hotărârea

din 25 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 7 august 2018 Compania Națională de Asigurări în Medicină a declarat

recurs împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat eronat

legea și a aplicat eronat normele de drept procedural, precum și circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin.

Astfel, recurentul a menționat că instanța de fond și de apel au abordat eronat

răspunsul oferit de Compania Națională de Asigurări în Medicină, prin care au

prezumat că a fost încălcat accesul la informație publică.

La examinarea cauzei, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 4 din

Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal care

stipulează că datele care fac obiectul prelucrării trebuie să fie: colectate în scopuri

determinate, explicite și legitime și trebuie să fie adecvate, exacte și neexcesive.

Astfel solicitarea furnizării informației pentru anii de activitate 2015 - 2017 nu

corespunde normelor invocate datorită caracterului excesiv și neidentificabil al

informației solicitate.

Instanța de apel în cadrul soluționării cererii de apel, nu a ținut cont nici de

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la examinarea cauzelor

privind accesul la informațiile oficiale nr. 1 din 2 aprilie 2007, care în pct. 24

menționează că solicitantul de informații va oferi, în cadrul cererii scrise, detalii

suficiente și concludente pentru identificarea informației solicitate. Suficiența și

concludența detaliilor oferite de către solicitant trebuie să permită furnizorului

informației posibilitatea de a identifica ca acționând cu diligență, informația

solicitată. Insuficiența și neconcludența detaliilor indicate în cerere nu poate

constitui un motiv de refuz în înregistrarea cererii, dar poate constitui un temei de

refuz în furnizarea informației, deoarece informația este nedeterminabilă.

La fel, a invocat că deși la caz litigiul este de contencios administrativ,

instanța de judecată eronat a aplicat legea procedurală și a examinat pricina în baza

legislației de drept comun.

Prin referința din 23 octombrie 2018, AO „Juriștii pentru Drepturile Omului”,

reprezentată de avocatul Vasili Ciuperca, a indicat că recursul declarat de

Compania Națională de Asigurări în Medicină este neîntemeiat și nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă

și urmează a fi considerat drept inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

3

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost expediată

participanților la proces la 6 iulie 2018 (f.d. 67), însă dovada legală de recepționare

a acesteia de către recurent lipsește. În cererea de recurs, recurentul a menționat că

decizia a fost recepționată la 11 iulie 2018.

Din aceste considerente, recursul din 7 august 2018, se consideră declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Compania Națională de Asigurări în Medicină, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Compania Națională de Asigurări

în Medicină.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5