3ra-1442/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1442/18

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. C. Botnari)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți ( jud. E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc)

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Interraională de Stat „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, împotriva Inspectoratului

Ecologic de Stat, intervenienți Agenția „Apele Moldovei”, Întreprinderea de Stat „Direcția

Bazinieră de Gospodărie a Apelor” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respins

apelul declarat de Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord”, în proces de

insolvabilitate, și a fost menținută hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Soroca,

sediul Central,

constată:

La data de 10 iulie 2017 Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord”, în proces

de insolvabilitate, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului

Ecologic de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat, că ÎIS „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, a

fost înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice la 11 noiembrie 2004, cu nr. de

înregistrare 12109758, creată prin ordinul Departamentului Construcții și Dezvoltarea

teritoriului Republicii Moldova nr.175 din 02 noiembrie 2004, prin reorganizarea

Întreprinderii de Stat „Direcția Interraională de exploatare a apeductului Soroca-Bălți” prin

separarea activelor funcționale.

A menționat că genurile de activitate a întreprinderii fiind licențiate prin Licența seria

AC nr.000529 din 07 august 2015, valabilă până la 07 august 2040. Adresele de

desfășurare a activității licențiate de furnizarea serviciului public de alimentare cu apă la

nivel de regiune în localitățile mun. Bălți, or. Soroca, r-nul Florești.

A susținut că întreprinderea dispunea de Autorizație de mediu pentru folosință a apei

cu seria IES nr.2133 din 15 iulie 2014, valabilă până la 15 iulie 2016. Prin aceasta a fost

1

autorizată ÎIS „Acva-Nord” pentru captarea apei din resursele acvatice terestre Nistru

pentru aprovizionarea cu apă potabilă a localităților mun. Bălți, or. Soroca.

A declarat că la data de 05 iulie 2016, s-a adresat cu o cerere Inspecției Ecologice

Soroca în vederea prelungirii autorizației de folosire specială a apei, la care a primit

răspuns abia peste 9 luni, fiind emisă decizia de refuz.

A indicat reclamantul că prin refuzul emis, Inspecția Ecologică Soroca a privat 2

localități de dreptul de a primi apă potabilă.

A afirmat că la 14 iunie 2017 Inspectoratul Ecologic Soroca i-a expediat un răspuns

negativ, neargumentat la cererea lui prealabilă, și care consideră că este pasibil anulării ca

fiind ilegal.

Întemeindu-ți acțiunea în baza dispozițiilor art.14, 15, 16 Legea contenciosului

administrativ, art.32 a Legii apelor și Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea ghișeului unic în domeniul autorizării de mediu pentru folosința specială a

apei, aprobat prin HG nr.894 din 12.11.2013, a solicitat anularea deciziei de refuz

avizare/autorizare nr.125 din 19 aprilie 2017 emisă de Inspecția Ecologică Soroca și

obligarea Inspectoratului Ecologic de Stat de a prelungi autorizația specială a ÎIS „Acva-

Nord” conform cererii inițiale depusă la 05 iulie 2017.

Prin încheierea din 24 iulie 2017 a Judecătoriei Soroca sediul Central în proces a fost

atras în calitate de intervenient Agenția „Apele Moldovei”.

Prin încheierea din 15 august 2017 a Judecătoriei Soroca sediul Central în proces a

fost atras în calitate de intervenient ÎS „Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”.

Prin hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central acțiunea

depusă de ÎIS „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul declarat de

ÎIS „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, și a fost menținută hotărârea din 12

februarie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că temei de refuz în eliberarea

autorizației de mediu pentru folosința specială a servit faptul că ÎIS „Acva-Nord”, în

proces de insolvabilitate, nu a respectat prevederile art. 25 a Legii apelor, nr. 272 din 23

decembrie 2011 și prevederile Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea

ghișeului unic în domeniul autorizării de mediu pentru folosința specială a apei, or, la

demersul înaintat de ÎIS „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, cu privire la

prelungirea autorizației de folosință specială a apei nu a fost avizat de către ÎS „Direcția

Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, iar informația prezentată de ÎIS „Acva-Nord”, în

proces de insolvabilitate, privind calculul volumului de apă consumată nu a fost una

completă.

La data de 24 august 2018, ÎIS „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, a declarat

recurs împotriva deciziei din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, deoarece au fost emise cu încălcarea normelor de drept material,

instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care urma a fi aplicată, au aplicat o lege

care nu urma a fi aplicată.

2

Prin referința depusă la data de 07 noiembrie 2018 Inspectoratul Ecologic de Stat,

Inspecția ecologică Soroca a solicitat respingerea recursului declarat de ÎIS „Acva-Nord”,

în proces de insolvabilitate, ca inadmisibil cu menținerea deciziei din 19 iunie 2018 a

Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 19 iunie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 27 iulie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 24 august 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4);

3

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Întreprinderea Interraională de

Stat „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord”, în proces de insolvabilitate, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord”, în proces de

insolvabilitate, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord”, în proces

de insolvabilitate, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4