3ra-1337/18 — examinarea petitiei accesul la informatie

Dosarul nr. 3ra-1337/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) (jud. C. Vîrlan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud. L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Simion

Beglița,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Simion Beglița împotriva

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (succesor în drepturi și obligații Serviciul Fiscal de

Stat), Nicolae Vicol, Andrian Timotin, Biroul Asociat de Avocați Centru, Petru Drăguță,

Tatiana Zuev cu privire la obligarea examinării petiției, accesul la informație și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Simion Beglița și a fost menținută hotărârea din 22 august 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 12 octombrie 2012 Simion Beglița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (succesor în drepturi și obligații

Serviciul Fiscal de Stat), Nicolae Vicol, Andrian Timotin, Biroul Asociat de Avocați

Centru, Petru Drăguță, Tatiana Zuev cu privire la obligarea examinării petiției, accesul la

informație și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 10 august 2012 s-a adresat cu o petiție către

Ministrul Finanțelor, Negruță Veaceslav, care a remis-o spre examinare la Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat la 22 august 2012. La 23 august 2012 a fost înștiințat despre

remiterea petiției spre examinare Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Conform

informației trebuia să primească răspuns la petiție la data de 13 septembrie 2012, dar nu a

primit, motiv ce l-a determinat să se adreseze în instanță.

Prin încheierea din 10 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Simion Beglița a fost transmis conform

competenței Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău.

Pe parcursul examinării cauzei la 25 aprilie 2016 reclamantul a depus o cerere de

completare și concretizare a cerințelor din acțiune, astfel a indicat că la 02 iunie 2010 a

1

încheiat contract de asistență juridică cu avocatul Negruș Dumitu, care i-a solicitat plată

pentru serviciile sale suma de 5000 de lei. Achitând toată suma, avocatul nu i-a eliberat

careva acte explicându-i că bonurile de plata îi va elibera mai târziu, deoarece au de lucrat

cu două dosare. Ulterior avocatul a refuzat să-i acorde asistență juridică, reclamatul fiind

nevoit să încheie alte contracte cu avocații Raisa Meșteșug și Angela Corjan.

A menționat că la data de 04 noiembrie 2010 s-a prezentat la oficiul avocatului

Dumitru Negruș de la care a solicitat bonuri de plată în sumă de 3000 de lei și în sumă de

2000 de lei, însă i-a refuzat în eliberarea actelor în prezența contabilei Zuev Tatiana.

A susținut reclamantul că a contestat acțiunile avocatului la organele de urmărire

penală din cadrul CNA, care la 02 august 2011 au intentat cauza penală nr. 2011036516 și

de la care a aflat despre două bonuri de plată din 02 iunie 2010 nr. 608836 și 608837 false,

eliberate pe numele său și două contracte de asistență juridică la fel false. În bonurile de

plată este indicată suma de 300 de lei și lipsește semnătura sa concomitent cu codul

personal din buletinul de identitate, iar în contracte este falsificată semnătura de la rubrica

”Client ” și ”onorariu”, prin acordul părților se fixează în mărime de 300 de lei.

A afirmat că la 03 noiembrie 2011, 12 mai 2015 și 24 martie 2016 s-a adresat către

Petru Drăguță cu cereri de eliberare a copiilor bonurilor de plată, însă a fost refuzat.

A declarat reclamantul Beglița Simion că la 07 aprilie 2011 s-a adresat la Ministerul

Finanțelor cu o petiție cu privire la bonurile de plată din 02 iunie 2010. Însă, prin

răspunsul nr. 19-07/502 din 15 aprilie 2011 Ministerul Finanțelor i-a explicat că bonurile

de plată urmau să fie eliberat de către BAA Centru la 02 iunie 2010 la achitarea serviciilor

juridice contractate.

A relatat că la 10 august 2012 s-a adresat Ministerului Finanțelor cu o plângere cu

privire la acțiunile ilicite ale avocatului Dumitru Negruș, însă plângerea a fost remisă

Inspectoratului Fiscal principal de Stat pe mun. Chișinău. Iar, la 12 octombrie 2012 a

contestat acțiunile Inspectoratului Fiscal principal de Stat. La 18 octombrie 2012 a primit

sub semnătură răspunsul nr. 01-6/6 -10-237 din 21 septembrie 2012 al Inspectoratului

Fiscal principal de Stat prin care a fost informat că la 21 septembrie 2012 a fost efectuat in

control fiscal la BAA Centru.

A reținut că ulterior, la 30 octombrie 2012 s-a adresat cu o cerere privind eliberarea

copiilor actului de control fiscal din 21 septembrie 2012 , iar la 23 noiembrie 2012 a primit

un răspuns. La 15 ianuarie 2013 s-a adresat cu o plângere Ministerului Finanțelor care a

fost remisă Inspectoratului Fiscal principal de Stat cu nr. 26-10/5-12-667/568 din 28

ianuarie 2013, la care nu a primit răspuns. Prin urmare, consideră reclamantul că pârâții

din cadrul Inspectoratului Fiscal principal de Stat Vicol Nicolae și Timotin Andrian prin

acțiunile lor acoperă acțiunile ilicite ale BAA Centru, șeful biroului Petru Drăguță și a

contabilului șef Zuev Tatiana, care în complicitate au perfectat documente contabile false

care ascund suma de 5 000 de lei achitate pentru servicii juridice.

A solicitat obligarea pârâților din cadrul BAA Centru, șeful biroului Petru Draguță și

a contabilului șef Zuev Tatiana să-i elibereze - copiile autentificate ale bonului de plată nr.

608836 /279 din 02 iunie 2010; - copiile autentificate ale bonului de plată nr. 608837/280

din 02 iunie 2010; - copiile autentificate ale contractului de asistență juridică nr. 300 din

02 iunie 10; - copiile autentificate ale a contractului de asistență juridică nr. 279 din 02

iunie 10; - regulamentul de eliberare a bonurilor de plată și/sau certificat de adeverință sau

2

alt înscris prin care să descrie modul de eliberare a bonurilor de plată la BAA Centru mun.

Chișinău. Obligarea pârâților din cadrul Inspectoratului Fiscal principal de Stat Vicol

Nicolae și Timotin Andrian să examineze plângerea din 15 ianuarie 2013 nr. 26-10/5 -12-

667/568, să-i elibereze copia actului de control fiscal din 21 septembrie 2012, să se

încaseze în mod solidar prejudiciul material în mărime de 4400 lei, să se încaseze în mod

solidar prejudiciul moral în mărime de un milion lei pentru suferințele fizice și psihice

provocate în urma acestor acțiuni.

Prin hotărârea din 22 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani acțiunea

depusă de Simion Beglița a fost respinsă.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Simion Beglița și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a constata astfel, instanța de apel a reținut asupra netemeiniciei acțiunii

reclamantului, deoarece nu a fost stabilită încălcarea dreptului reclamantului-apelant de

acces la informație. Or, furnizorul de informație Inspectoratul Fiscal principal de Stat a

demonstrat că restricția de furnizare a informației solicitate de Simion Beglița este

reglementată prin lege organică și este necesară într-o societate democratică pentru

apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei și că prejudiciul adus acestor

drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoașterea informației.

La fel, instanța de apel a menționat despre necesitatea asigurării echilibrului între

dreptul de informare a publicului și obligația instituțiilor statului de a asigura protecția

datelor cu caracter personal și comercial, or, prevederile art. 129 pct. 19 Cod fiscal,

definește secretul fiscal ca fiind orice informație de care dispun organele cu atribuții de

administrare fiscală, inclusiv informația despre contribuabil ce constituie secret comercial,

cu excepția informației despre încălcarea legislației fiscale.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect și întemeiat a

respins capătul de cerere a reclamantului-apelant cu privire la obligarea BAA Centru de a

elibera bonurile de plată nr. 608837/280 și nr. 608836/279 din 02 iunie 2010 și contractele

de asistență juridică nr. 279, nr. 300 din 02 iunie 2010, or, prin hotărârea irevocabilă din

06 noiembrie 2013 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a fost respins acest capăt de

cerere, reiterând prevederile art. 123 CPC.

Cu referire la argumentele reclamantului-apelant cu privire la compensarea

prejudiciului moral, respingând-o instanța de apel a constatat că nu au fost prezentate

careva probe care ar confirma că prin acțiunile pârâtului, reclamantului-apelant i-au fost

cauzate careva suferințe psihice sau fizice.

La data de 16 iulie 2018 Simion Beglița a declarat recurs împotriva deciziei din 22

martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, deoarece au fost emise cu încălcarea normelor de drept material

și procedural și anume nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 martie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 16 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Simion Beglița nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

4

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Simion

Beglița, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul depus de Simion Beglița, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Simion Beglița se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5