2ra-2036/18 — constatarea faptelor cu voloare juridică

Dosarul nr. 2ra-2036/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G.Cazacu

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

ÎNCHEIERE

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Marilena –

Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca,

în cauza civilă la cererea Marilenei - Florentinei Bulat, persoană interesată

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică,

împotriva deciziei din data de 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, s-a menținut

hotărârea din data de 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 19 iunie 2017 Marilena – Florentina Bulat s-a adresat cu cerere privind

constatarea faptelor cu valoare juridică, solicitând constatarea faptului că Ioan

Bulat este moștenitorul legal a lui Teodosie Bulat, decedat la data 22 ianuarie 1940

în județul Soroca, s. Cureșnița.

În motivarea cererii înaintate Marilena – Florentina Bulat a indicat că este

fiica și unica moștenitoare a lui Ioan Bulat, care este fiul lui Teodosie Bulat.

Tatăl acesteia Ioan Bulat a decedat la data de 26 mai 2010, iar Teodosie Bulat

a decedat la data de 22 ianuarie 1940 în județul Soroca, s. Cureșnița.

După decesul lui Teodosie Bulat și ca urmare a invaziei rusești soția Teodora

Bulat împreună cu 4 copii în martie – aprilie 1944 s-au refugiat în România,

Brașov. Din momentul refugiului și până la data decesului Teodorei Bulat și al

tuturor moștenitorilor lui Teodosie Bulat, inclusiv și a lui Ioan Bulat, care a

decedat în anul 2010, nu au mai revenit în Moldova.

Deci, nimeni din moștenitorii legali ai lui Teodosie Bulat, din motive

întemeiate, n-au reușit să perfecteze certificatul de moștenitor legal după decesul

tatălui Teodosie Bulat, care a decedat la data de 22 ianuarie 1940 în județul Soroca,

s. Cureșnița.

Teodosie Bulat, potrivit certificatului din data de 05 martie 2003, eliberat de

Arhiva Națională, deținea 15,30 ha de teren arabil și 5 oi.

1

Prin hotărârea nr. 97 din data de 21 august 2008 Ministerul Internelor și

Reformelor Administrative, Instituția Prefectului – Județul Brașov, comisia

Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 lui Ioan Bulat în calitate de

moștenitor a lui Teodosie Bulat și Teodorei Bulat i-a fost acordată compensație

pentru bunurile abandonate în anul 1944, în comuna general Poetaș (s. Cureșnița),

județul Soroca.

Marilena – Florentina Bulat a menționat că pentru a beneficia de compensația

acordată lui Ioan Bulat, a cărei moștenitoare este, urmează să prezinte certificatul

de moștenitor legal după decesul tatălui acestuia Teodosie Bulat.

Reclamanta a indicat că nu a avut posibilitatea reală să beneficieze de

bunurile nominalizate, care fac parte din masa succesorală rămasă după decesul

tatălui ei Ioan Bulat, ori hotărârea nr. 97 din 21 august 2008 Ministerul Internelor

și Reformelor Administrative Instituția Prefectului – Județul Brașov, comisia

Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu este executată, iar pentru a fi

executată necesită de prezentat certificatul de moștenitor legal eliberat pe numele

lui Ioan Bulat după decesul lui Teodosie Bulat.

Prin hotărârea din data de 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Marilena –

Florentina Bulat. ( f.d. 25, 31)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 iunie 2018 a respins

apelul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, a menținut hotărârea din data

de 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 80, 81-87)

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 27 iulie 2018 Marilena –

Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, a depus recurs, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii. ( f.d. 90-93

În motivarea recursului recurenta Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de

avocatul Liliana Leanca, a indicat că instanțele de judecată au încălcat esențial și

aplicat eronat normele de drept material sau procedural.

În speța dedusă judecății Marilena – Florentina Bulat în calitate de

moștenitoare a lui Ioan Bulat a solicitat constatarea faptului că acesta din urmă este

moștenitor legal a lui Teodosie Bulat, decedat la data de 22 ianuarie 1940, iar fără

constatarea acestui fapt ea este în imposibilitatea de a primi compensația acordată

de Statul România.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 iunie

2018.

Recursul declarat la data de 27 iulie 2018 de către Marilena – Florentina

Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, este depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, este

inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

2

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul

Liliana Leanca, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de

avocatul Liliana Leanca, inadmisibil.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de

avocatul Liliana Leanca, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

4