2ra-2036/18 — constatarea faptelor cu voloare juridică

Dosarul nr. 2ra-2036/18 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G.Cazacu Instanța de apel: CA Chișinău – A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru ÎNCHEIERE 07 noiembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Nicolae Craiu Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, în cauza civilă la cererea Marilenei - Florentinei Bulat, persoană interesată Serviciului Fiscal de Stat cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică, împotriva deciziei din data de 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, s-a menținut hotărârea din data de 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, constată: La 19 iunie 2017 Marilena – Florentina Bulat s-a adresat cu cerere privind constatarea faptelor cu valoare juridică, solicitând constatarea faptului că Ioan Bulat este moștenitorul legal a lui Teodosie Bulat, decedat la data 22 ianuarie 1940 în județul Soroca, s. Cureșnița.

În motivarea cererii înaintate Marilena – Florentina Bulat a indicat că este fiica și unica moștenitoare a lui Ioan Bulat, care este fiul lui Teodosie Bulat. Tatăl acesteia Ioan Bulat a decedat la data de 26 mai 2010, iar Teodosie Bulat a decedat la data de 22 ianuarie 1940 în județul Soroca, s. Cureșnița. După decesul lui Teodosie Bulat și ca urmare a invaziei rusești soția Teodora Bulat împreună cu 4 copii în martie – aprilie 1944 s-au refugiat în România, Brașov. Din momentul refugiului și până la data decesului Teodorei Bulat și al tuturor moștenitorilor lui Teodosie Bulat, inclusiv și a lui Ioan Bulat, care a decedat în anul 2010, nu au mai revenit în Moldova. Deci, nimeni din moștenitorii legali ai lui Teodosie Bulat, din motive întemeiate, n-au reușit să perfecteze certificatul de moștenitor legal după decesul tatălui Teodosie Bulat, care a decedat la data de 22 ianuarie 1940 în județul Soroca, s. Cureșnița.

Teodosie Bulat, potrivit certificatului din data de 05 martie 2003, eliberat de Arhiva Națională, deținea 15,30 ha de teren arabil și 5 oi. 1 Prin hotărârea nr. 97 din data de 21 august 2008 Ministerul Internelor și Reformelor Administrative, Instituția Prefectului – Județul Brașov, comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 lui Ioan Bulat în calitate de moștenitor a lui Teodosie Bulat și Teodorei Bulat i-a fost acordată compensație pentru bunurile abandonate în anul 1944, în comuna general Poetaș (s. Cureșnița), județul Soroca. Marilena – Florentina Bulat a menționat că pentru a beneficia de compensația acordată lui Ioan Bulat, a cărei moștenitoare este, urmează să prezinte certificatul de moștenitor legal după decesul tatălui acestuia Teodosie Bulat.

Reclamanta a indicat că nu a avut posibilitatea reală să beneficieze de bunurile nominalizate, care fac parte din masa succesorală rămasă după decesul tatălui ei Ioan Bulat, ori hotărârea nr. 97 din 21 august 2008 Ministerul Internelor și Reformelor Administrative Instituția Prefectului – Județul Brașov, comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu este executată, iar pentru a fi executată necesită de prezentat certificatul de moștenitor legal eliberat pe numele lui Ioan Bulat după decesul lui Teodosie Bulat. Prin hotărârea din data de 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Marilena – Florentina Bulat.

( f.d. 25, 31) Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 iunie 2018 a respins apelul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, a menținut hotărârea din data de 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 80, 81-87) Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 27 iulie 2018 Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii. ( f.d. 90-93 În motivarea recursului recurenta Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, a indicat că instanțele de judecată au încălcat esențial și aplicat eronat normele de drept material sau procedural.

În speța dedusă judecății Marilena – Florentina Bulat în calitate de moștenitoare a lui Ioan Bulat a solicitat constatarea faptului că acesta din urmă este moștenitor legal a lui Teodosie Bulat, decedat la data de 22 ianuarie 1940, iar fără constatarea acestui fapt ea este în imposibilitatea de a primi compensația acordată de Statul România. În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 iunie 2018. Recursul declarat la data de 27 iulie 2018 de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, este depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, este inadmisibil din următoarele considerente. Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de 2 judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4). Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, asemenea aspecte nu se regăsesc. În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției. Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, inadmisibil.

3 Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul, declarat de către Marilena – Florentina Bulat, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Nicolae Craiu Maria Ghervas 4