2rhc-88/18 — încasarea dobânzii de întârziere, penalitătii, prejudiciului sub formă de diferentă de sumă si compensarea cheltuielilor de judecată

2rhc-88/18 — încasarea dobânzii de întârziere, penalitătii, prejudiciului sub formă de diferentă de sumă si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rhc-88/18

prima instanță: Judecătoria Comrat (sediul Ceadîr-Lunga), judecătorul: N. Lazareva

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat, judecătorii: A. Curdov, Ș. Starciuc, G. Colev

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, jud: V. Doagă, T.Chișca-Doneva, D. Visternicean

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Visternicean

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, cererea de revizuire

depusă de Societatea pe Acțiuni Fabrica de vinuri „Mold-Nord” Fălești,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Jemciujina” împotriva Societății pe Acțiuni Fabrica de

vinuri „Mold-Nord” Fălești cu privire la încasarea dobânzii de întârziere,

penalității, prejudiciului sub formă de diferență de sumă și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă :

La 21 martie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Jemciujina”

(în continuare SRL „Jemciujina”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății pe Acțiuni Fabrica de vinuri „Mold-Nord” Fălești (în continuare

SA „Mold-Nord”) cu privire la încasarea penalității în mărime de 26866,69 dolari

SUA, dobânzii de întârziere în mărime de 102923,89 dolari SUA, 83081,64 dolari

SUA cu titlu de prejudiciu sub formă de diferență de sumă și compensarea

cheltuielilor de judecată compuse din 50000 lei taxa de stat și 9,75 lei cheltuieli

poștale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 27 noiembrie 2012 între

vânzător și cumpărător a fost încheiat contractul nr. 17/12 în baza căruia vânzătorul

în perioada 01 februarie 2013 – 05 februarie 2013 a livrat cumpărătorului material

vinicol neprelucrat în asortiment (ulterior în text – Marfa sau Material vinicol) în

cantitate de 81950,4 dali în sumă totală de 635866,25 dolari SUA, fapt confirmat

prin facturile fiscale și actele de verificare a calculelor. Plata pentru marfa livrată

(primită) cumpărătorul a efectuat-o și continuă s-o efectueze până în prezent cu

încălcarea termenului stabilit la pct. 3.2 al contractului, în urma cărui fapt

vânzătorul a fost nevoit să folosească ordinea silită (judiciară) de încasare a

datoriei formate, adresându-se în acest scop în instanța de judecată competentă,

care la situația de azi deja a emis ordonanța judecătorească respectivă.

1

În opinia reclamantului, pârâtul în baza pct.7.3 din contract, urmează să achite

penalitatea în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere din suma neachitată

în termen. Mărimea penalității conform calculelor constituie 26866,69 dolari SUA.

Totodată, în conformitate cu prevederile art.585 și 619 Cod civil, pentru

încălcarea termenelor de achitare consideră necesar de a pune în sarcina

cumpărătorului de a achita dobânda de întârziere (dobânda pentru folosire de

mijloace bănești străine), mărimea cărora conform calculelor constituie

102923,89 dolari SUA. Iar ținând cont de prevederile art.584 alin.(2) Cod civil, în

legătură cu întârzierea plății pentru marfă, cumpărătorul urmează să suporte și

riscul schimbării cursului valutar al monedei de plată. Suma pasibilă achitării

diferenței de curs a constituit 83081,64 dolari SUA.

Reclamantul a menționat că la 01 martie 2016 a expediat în adresa pârâtului

prin intermediul oficiului poștal pretenția cu cerința de a compensa până la

15 martie 2016 suma prejudiciului cauzat în mărime de 212872,22 dolari SUA,

care a fost recepționată la 04 martie 2016, iar la 14 martie 2016 a expediat răspuns

în scris, prin care a refuzat să achite benevol careva sume a prejudiciului motivând

acest fapt prin aceea că reclamantul în mod necuvenit își îndeplinește obligațiile în

baza altui act juridic, și anume, în baza contractului de păstrare a materialului

vinicol, precum și în legătură cu faptul că vânzătorul nu a pus în adresa

cumpărătorului cantitatea coordonată a materialului vinicol, și anume în loc de

88000 dali de material vinicol, prevăzute de contract, vânzătorul a pus

cumpărătorului la situația din ziua de azi numai 81950,4 dali.

În opinia reclamantului, argumentele expuse de intimat nu pot fi considerate ca

concludente și temei suficient pentru refuz de a compensa vânzătorului prejudiciul

cauzat, deoarece acest argument în partea separată se referă la fondul nu al

contractului, ci cu totul al unui alt act juridic (contract de păstrare a materialului

vinicol), precum și în legătură cu faptul, că în rest argumentele intimatului sunt

bazate pe interpretare eronată a dispozițiilor capitolului 3 al contractului (condiții

de calcul), în care se conțin dispoziții precum că termenele de achitare depind de

cantitatea totală a producției, care urmează a fi descărcată. După cum rezultă din

capitolul nominalizat, cumpărătorul urmează să efectueze plata pentru producția

livrată, iar termenele de achitare pentru marfă sunt legate nu de cantitatea

producției ce urmează a fi descărcată, și de momentul producției de fapt descărcate

(livrate) sau de momentul descărcării (pct.3.2 din contract).

Reclamantul a punctat, că intimatul nu a demonstrat în mod cuvenit, că el

într-adevăr este cointeresat în primirea cantității materialului vinicol care lipsește.

Pe când termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege la cerința înaintată de

către intimat până în prezent deja a expirat, deoarece conform contractului, livrarea

întregului volum de marfă urma să fie finisată încă pe 28 februarie 2013.

Reclamantul a precizat, că circumstanțele și argumentele expuse de intimat

deja au constituit obiectul cercetării judecătorești și dezbaterilor în altă cauză civilă

între aceleași părți pe chestiunea privind încasarea sumei de bază a datoriei în baza

contractului, și prin hotărâre judecătorească, au fost recunoscute ca neîntemeiate.

Reclamantul a indicat că, debitorul (cumpărătorul) a încălcat clauzele

contractuale, și anume pct.3.2 conform căruia cumpărătorul efectuează plata totală

a costurilor mărfii în decursul a 60 zile calendaristice, calculând din momentul

descărcării mărfii. Momentul (sau data) descărcări mărfii urmează a fi considerată

data transmiterii mărfii (sau data trecerii dreptului de proprietate asupra mărfii de

2

la vânzător către cumpărător), fapt ce a avut loc în ziua semnării facturilor fiscale

01 – 05 februarie 2013, precum și în baza acelui fapt, că la 05 februarie 2013 în

ziua finisării descărcării (transmiterii) mărfii debitorului, materialul vinicol a fost

transmis pentru păstrare de la debitor, care a figurat în contractul respectiv deja ca

proprietar al materialului vinicol, către creditor, care a figurat în acest contract deja

ca păstrător al materialului livrat. Ținând cont de cele expuse, ultima zi de achitare

pentru marfa descărcată (sau a 60-cea zi calendaristică din momentul descărcării

mărfii a fost data de 06 aprilie 2013), dar și prevederile art. 513, 572 Cod civil. Și

în legătură cu întârzierea comisă de achitare pentru marfă, intimatului urmează săi

fie pusă în sarcină achitarea clauzei penale sub formă de penalitate conform pct.7.3

din contract, potrivit căruia pentru neachitarea la timp a mărfii cumpărătorul achită

celeilalte părți penalitatea în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere din

suma neachitată în termen, dobânzii de întârziere conform art. 585 și 619 Cod

civil, diferența de curs conform art.584 alin.(2) Cod civil.

Reclamantul a relevat că, recunoscând neîntemeiate argumentele intimatului,

inclusiv cele care au fost expuse de el în răspunsul la pretenția sa, instanța de

judecată urmează a se conduce de prevederile art.123 alin. (2) Cod de procedură

civilă la examinarea cauzei, dar și art. 94 alin.(1) Cod de procedură civilă, care

prevede obligația intimatului de a repara reclamantului cheltuieli pentru achitarea

taxei de stat și alte cheltuieli judiciare.

Determinând competența pe cauză, reclamantul consideră, că Judecătoria

Ceadâr-Lunga este în drept să examineze această cerere, reieșind din art.39

alin. (2) și (11) Cod de procedură civilă conform căruia acțiunea împotriva unei

persoane juridice sau a unei alte organizații poate fi intentată și în instanța de

judecată de la locul de aflare a bunurilor acestora (în cazul dat de la locul de aflare

a mărfii aparținute debitorului sau materialului vinicol, care constituie obiectul

contractului, în baza căruia creditorul solicită efectuarea unei încasări silite),

acțiunea născută din contractul în care se indică locul executării lui poate fi

intentată și în instanța de judecată din acel loc. După cum rezultă din conținutul

contractului, locul executării lui, atât din partea transmiterii mărfii

(obligația vânzătorului), cât și în partea achitării pentru marfa livrată

(obligația cumpărătorului) este or. Ceadâr-Lunga.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâtului a clauzei penale sub

formă de penalitate în baza contractului de livrare a materialului vinicol cu

nr. 17/12 din 27 noiembrie 2012 în mărime de 26866,69 dolari SUA, dobânzii de

întârziere a îndeplinirii obligațiunilor în baza contratului pentru perioada

06 aprilie 2013 – 01 martie 2016 în mărime de 102923,89 dolari SUA,

83081,64 dolari SUA cu titlu de reparare a diferenței de curs, apărută în urma

neîndeplinirii în termen de către cumpărător a obligațiilor privind plata pentru

marfa primită conform contractului și compensarea cheltuielilor de judecată

formate din taxa de stat în mărime de 50000 lei și 9,75 cu titlu de cheltuieli poștale,

iar în total 212872,22 dolari SUA și 50009,75 lei.

La 26 aprilie 2016 SRL „Jemciujina” a depus cerere de asigurare a acțiunii prin

care a solicitat admiterea cererii, aplicarea sechestrului pe bunurile mobile și

imobile a pârâtului în mărimea cuantumului acțiunii de 212872,22 dolari SUA

până la emiterea unei hotărâri definitive pe cauza dată.

Prin încheierea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei Ceadâr-Lunga a fost admisă

parțial cererea SRL „Jemciujina” cu privire la asigurarea acțiunii și a fost dispus

3

punerea sub sechestru a bunurilor pârâtului în limita valorii acțiunii

(f.d.124-129, Vol.II).

La 23 iunie 2016 SA „Mold-Nord” a contestat cu recurs încheierea din

08 iunie 2016 a Judecătoriei Ceadâr-Lunga solicitând, admiterea recursului și

casarea încheierii instanței de fond.

Prin încheierea din 22 iulie 2016 a Curții de Apel Comrat a fost respins

recursul declarat de SA „Mold-Nord” și menținută încheierea din 08 iunie 2016 a

Judecătoriei Ceadâr-Lunga.

În cadrul ședinței de judecată din 15 iunie 2017 SRL „Jemciujina” a depus

cerere de concretizare a obiectului și mărimii cerințelor acțiunii prin care a solicitat

încasarea din contul pârâtului a sumelor de: 237039,59 lei ca clauză penală sub

formă de penalitate în baza contractului de livrare a materialului vinicol cu

nr. 17/12 din 27 noiembrie 2012, 1134381,36 lei ca dobândă de întârziere a

îndeplinirii obligației în baza contractului de livrare a materialului vinicol cu

nr. 17/12 din 27 noiembrie 2012 pentru perioada 06 aprilie 2013 – 06 aprilie 2016,

79361,49 dolari SUA ca reparare a prejudiciului sub formă de diferență de sumă,

apărută în urma neîndeplinirii la timp de către cumpărător a obligației de achitare a

mărfii primite, conform contractului de livrare a materialului vinicol cu nr. 17/12

din 27 noiembrie 2012, 50000 lei cu titlu de taxă de stat, 50000 lei cheltuieli de

asistență juridică și 9,75 lei cu titlu de cheltuieli poștale, iar în total 79361,49 dolari

SUA și 1471430,70 lei.

Prin hotărârea din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat

(sediul Ceadâr-Lunga) a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată,

încasată din contul SA „Mold-Nord” în beneficiul SRL „Jemciujina” clauza penală

sub formă de penalitate în baza contractului de livrare a materialului vinicol cu

nr. 17/12 din 27 noiembrie 2012 pentru perioada 04 septembrie 2015 –

01 martie 2016 în mărime de 237039,59 lei, dobânda de întârziere a îndeplinirii

obligației în baza contractului de livrare a materialului vinicol cu nr. 17/12 din

27 noiembrie 2012 pentru perioada 06 aprilie 2013 – 19 ianuarie 2016 în mărime

de 1055602,12 lei, cheltuieli pentru achitarea taxei de stat din partea admisă a

cerințelor acțiunii în sumă de 38779,25 lei, cheltuieli poștale în mărime de 9,75 lei

și cheltuieli pentru executarea încheierii Judecătoriei Ceadâr-Lunga din

08 iunie 2016 privind luarea măsurilor de asigurare a cerințelor acțiunii în sumă de

3107,75 lei. În rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

În conformitate cu art.180 alin.(3) Cod de procedură civilă, instanța de judecată

a dispus ca măsurile întreprinse anterior prin încheierea din 08 iunie 2016 privind

asigurarea acțiunii, își păstrează valabilitatea până la executarea hotărârii

judecătorești.

La 27 octombrie 2017 SRL „Jemciujina” a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat (sediul Ceadâr-Lunga) prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond în partea

cerințelor acțiunii respinse privind repararea prejudiciului sub formă de diferență

de sumă în mărime de 79361,49 dolari SUA, compensarea cheltuielilor de judecată

formate din cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 50000 lei și

taxa de stat în mărime de 11220 lei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie

dispus încasarea sumelor menționate, dar și toate cheltuielile suportate de apelant

la examinarea cauzei în ordine de apel (f.d.237-238, Vol. III).

4

La 05 decembrie 2017 SRL „Jemciujina” a depus cerere de apel motivată

împotriva hotărârii din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat

(sediul Ceadâr-Lunga) cu reiterarea solicitărilor inițiale.

Prin decizia din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Comrat a fost admisă

cererea de apel depusă de SRL „Jemciujina”, casată hotărârea din

04 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat (sediul Ceadâr-Lunga) în partea

respingerii cerințelor acțiunii privind încasarea prejudiciului sub formă de diferență

de sumă, apărută în urma executării tardive a obligațiilor de achitare a mărfii

primite și în partea cheltuielilor judiciare și emisă în această parte o nouă hotărâre

prin care a fost dispusă încasarea de la SA „Mold-Nord” în beneficiul

SRL „Jemciujina” prejudiciul reclamantului sub formă de diferență de sumă,

apărută în urma executării tardive a obligației de către intimat privind achitarea

mărfii primite în baza contractului de livrare a materialului vinicol cu nr. 17/12 din

27 noiembrie 2012 în sumă de 79361,49 dolari SUA, 11220 lei cheltuieli pentru

achitarea de către reclamant a taxei de stat la depunerea acțiunii, precum și

8415,57 lei achitate la depunerea apelului și 15000 lei cu titlu de asistență juridică.

În rest hotărârea judecătoriei a fost menținută.

În susținerea soluției date, instanța de apel a concluzionat că cererea de apel

depusă de SRL „Jemciujina” este întemeiată și urmează a fi admisă, iar hotărârea

din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat (sediul Ceadâr-Lunga) casată,

deoarece concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei, iar normele de drept material și procedural au fost încălcate

și apreciate eronat prin interpretarea eronată a legii.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 07 mai 2018 SA „Mold-Nord”

a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din

15 februarie 2018 a Curții de Apel Comrat, cu menținerea hotărârii din

04 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat (sediul Ceadâr-Lunga) și încasarea din

contul SRL „Jemciujina” a sumei de 19842,25 lei cu titlu de taxă de stat achitată la

depunerea cererii de recurs și serviciile de asistență juridică.(f.d.107-110, Vol. VI).

În motivarea recursului recurentul a menționat că nu este de acord cu decizia

din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Comrat, o consideră neîntemeiată și pasibilă

casării, deoarece instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

La 21 mai 2018 SA „Mold-Nord” a depus cerere de suspendare a executării

hotărârii prin care a solicitat suspendarea executării deciziei din 15 februarie 2018

a Curții de Apel Comrat în partea încasării sumei de 79361,49 dolari SUA cu titlu

de prejudiciu cauzat prin diferența de sumă.

Prin încheierea din 30 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă

cererea SA „Mold-Nord” de suspendare a executării deciziei din 15 februarie 2018

a Curții de Apel Comrat până la examinarea cererii de recurs.

Prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de SA „Mold-Nord” împotriva deciziei din 15 februarie 2018 a Curții de

Apel Comrat a fost declarat inadmisibil.

La 26 septembrie 2018 SA „Mold-Nord” în baza art.448, 449 Cod de

procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva încheierii din

12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție prin care a solicitat admiterea

prezentei acțiuni și revizuirea încheierii instanței de recurs.

5

În motivarea cererii de revizuire revizuentul a indicat că în momentul

recepționării încheierii din 30 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție de suspendare

a executării deciziei din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Comrat ia fost

prezentat completul de judecată format din judecătorii Iulia Sîrcu, Galina Stratulat

și Victor Burduh, iar cu o zi înainte de examinarea propriu-zisă a recursului, la

10 – 11 septembrie 2018, completul de examinare a admisibilității recursului a fost

modificat, încheierea de inadmisibilitate fiind pronunțată de completul format din

judecătorii Valeriu Doagă, Tamara Chișca-Doneva și Dumitru Visternicean.

Recurentul a menționat că în acest mod nu a avut posibilitatea să-și exercite

dreptul său de solicitare a recuzării judecătorilor pe care îi consideră incompatibili

cu examinarea cauzei, astfel fiindu-i încălcat dreptul la accesul liber la justiție,

asigurat de art.6 alin.(1) CEDO.

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă,

revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora

ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul

judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu

a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho

Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia,

12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 –

34).

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură

civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a

hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu articolul 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi

supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că încheierile de încetare a procesului

conform articolului 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca

fiind tardivă conform articolului 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile

judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în

privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de

inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.

Structura logico – juridică a articolului 451 alin. (1) – (4) din Codul de

procedură civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de

revizuire, obligația revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și

inadmisibilitatea avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe

aceleași temeiuri. În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale

dictează aplicarea articolului 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Totuși, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, la

articolele 446 și 448 din Codul de procedură civilă, încheierile judecătorești, care

nu se referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul

a exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire

6

împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție

sa pronunțat printr-o decizie asupra inadmisibilității.

Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă

încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea

Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.

Cu privire la primul aspect, instanța de judecată notează că articolul 440

alin. (1) din Codul de procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a

unui recurs nu se referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil articolul 446

alin. (2) din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, temeiurile indicate la

articolul 433 lit. a1) – d) din Codul de procedură civilă pot fi apreciate doar de

instanța de recurs, iar lipsa unei căi de a atac, chiar și de retractare, ar afecta

dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituția Republicii

Moldova și articolul 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or,

potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, îndepărtarea de la principiul

securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu

caracter substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, Ryabykh vs

Rusia, 24 iulie 2003, parag. 52; Pravednaya vs Rusia, 18 noiembrie 2004,

parag. 25; Giuran vs România, 21 iunie 2011, parag. 30). Competența instanțelor

superioare de a casa și de a modifica hotărâri judecătorești obligatorii și executorii

ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare. Această competență trebuie

exercitată astfel încât să facă, atât cât este posibil, un echilibru echitabil între

interesele unui individ și nevoia de a asigura eficiența sistemului judiciar (a se

vedea, mutatis mutandis, Nikitin vs Rusia, 20 iulie 2004, parag. 54-61;

S.C. „Textinc” S.A. vs România, 6 februarie 2018, parag. 24).

La acest capitol, Colegiul judiciar observă că încheierea din 12septembrie 2018

a Curții Supreme de Justiție a fost declarată inadmisibilă în baza temeiului

prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Formalitățile

specificate la articolul 433 lit. a1 ) – d) din Codul de procedură civilă, au fost

respectate de recurent, iar completul de judecată nu a avut obiecții în această parte.

Drept consecință, instanța de judecată trage concluzia că încheierea sus – citată

nu poate fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este competentă de

a examina cererea de revizuire formulată de SA „Mold-Nord”.

În conformitate cu articolul 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Pe baza celor prezentate, instanța

învederează că legislatorul nu a exemplificat împrejurările, când o instanță de

revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca

fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție legală, dar și practica judiciară

constantă, denotă că o cerere de revizuire poate fi declarată inadmisibilă, atunci

când nu a fost depusă în termenele prevăzute la articolul 450 din Codul de

procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care nu sunt în drept să facă

acest lucru. La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă atunci când nu sunt

respectate condițiile de formă din articolul 451 alin. (1) și (3) din Codul de

procedură civilă.

Actualmente, urmând logica sus - enunțată, instanța de revizuire poate

considera o cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este

depusă împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

7

Având în vedere articolele 446 și 451 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție decide că revizuirea depusă de SA „Mold-Nord” urmează a fi respinsă ca

fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către

Societatea pe Acțiuni Fabrica de vinuri „Mold-Nord” Fălești, împotriva încheierii

din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Jemciujina”

împotriva Societății pe Acțiuni Fabrica de vinuri „Mold-Nord” Fălești cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere, penalității, prejudiciului sub formă de diferență de

sumă și compensarea cheltuielilor de judecată,

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Visternicean

8