2ra-2081/18 — constatarea ilegalității refuzului de a restitui suma acumulată în fondul de risc și obligarea restituirii sumei

Dosarul nr. 2ra-2081/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – C. Vârlan

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Simciuc, I. Țurcan, Iu Cotruță

ÎNCHEIERE

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Chișinău -Gaz”,

în cauza civilă la acțiunea Societății cu Răspundere Limitată „Chișinău -Gaz”

împotriva Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea ilegalității refuzului de a

restitui suma acumulată în fondul de risc și obligarea restituirii sumei,

împotriva deciziei din data de 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Chișinău- Gaz”, s-a menținut hotărârea din data de 05 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 24 martie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău -Gaz”, (în

continuare SRL „Chișinău-Gaz”) a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Ministerului Finanțelor, prin care a solicitat

constatarea ilegalității refuzului de a restitui suma acumulată în fondul de risc ca

rezultat al plăților efectuată de către SRL „Chișinău-Gaz” și obligarea de a restitui

suma de 595, 91 mii dolari SUA pe contul fondului de risc în calitate de garanție a

restituirii corpului creditului. ( f.d. 3-7, 115-117)

În motivarea acțiunii SRL „Chișinău -Gaz” a indicat că între Republica

Moldova, prin intermediul Ministerului Finanțelor și Banca Internațională pentru

Reconstrucție și Dezvoltare (în continuare BIRD) a fost încheiat Acordul de

împrumut nr. 4020 din data de 23 iulie 1996, scopul căruia era finanțarea

Proiectului Energetic în mărime de 10 000 000 dolari SUA.

În scopul utilizării resurselor financiare menționate, la 17 ianuarie 1997 a fost

încheiat un Acord de recreditare între Ministerul Finanțelor și Societatea pe

Acțiuni Moldo-Rusă „MoldovaGaz” privind alocarea unui credit în mărime de

până la 9 000 000 dolari SUA pe un termen de 20 ani.

În baza Hotărârii Guvernului nr. 1068 din 21 octombrie 1998, în anul 1999 a

avut loc reorganizarea sectorului de gaze naturale din Republica Moldova, în

rezultatul căreia obligațiile privind rambursarea creditului au trecut prin succesiune

de la SA „MoldovaGaz” către SRL „Chișinău-Gaz”.

1

SRL „Chișinău-Gaz” a mai menționat că în baza Acordului de recreditare nr.

02 BM suma creditului acordat a constituit 7 165,0 mii - dolari SUA, care a fost

utilizată în mare măsură în scopul achiziționării contoarelor de gaze.

Pentru creditul acordat, SRL „Chișinău-Gaz” este obligată să ramburseze în

rate semestriale dobânda, calculată la suma de bază a creditului conform ratei

pentru fiecare perioadă de achitare a dobânzii, egală cu rata LIBOR (London

Interbank Offered Rate) - ratele de dobândă practicate pe piața londoneză de către

principalele bănci pentru depozitele pe 6 luni plus „spread LIBOR și fondul de risc

în mărime de 0,75 % de la suma nerambursată a creditului.

Astfel, pentru anii 1998 – 2013, conform evidențelor contabile, SRL

„Chișinău- Gaz”, în baza Acordului au fost efectuate următoarele plăți:

-pentru acoperirea corpului creditului - 5 523,8 mii dolari;

-pentru acoperirea % pentru credit și comision - 2 679,7 mii dolari;

-pentru acoperirea Fondului de risc - 619 mii dolari;

Plățile viitoarelor tranșe ce urmează a fi achitate de către SRL „Chișinău-

Gaz” conform acordului pentru anii 2014, 2015 și 2016 constituie:

-pentru acoperirea corpului creditului - 1 641,2 mii dolari;

-pentru acoperirea % pentru credit și comision - 21,8 mii dolari;

-pentru acoperirea Fondului de risc - 21,5 mii dolari;

Reclamanta a indicat că rezultatele financiare ale întreprinderii în toți acești

ani au fost influențate de diferențele negative de curs valutar aferente creditului

menționat, sub formă de pierderi din activitatea financiară în sumă totală de

48 973,9 mii lei.

Tarifele diferențiate stabilite pentru SRL „Chișinău-Gaz” în anii 1999-2012,

de asemenea nu acopereau cheltuielile aferente activității de bază, cât și

acumularea cărorva resurse pentru acoperirea cheltuielilor legate de plățile pentru

deservirea acordului de recreditare a proiectului energetic MD-4020.

Totodată, SRL „Chișinău-Gaz” indică că în conformitate cu pct. 4.02 (b) din

Acordul de împrumut nr. 4020 din 23 iulie 1996, împrumutatul (Republica

Moldova) și-a asumat angajamentul de a stabili prețuri (tarife) corecte (reale) la

gazele naturale, încălzire și electricitate, care vor permite efectiv întreprinderilor

sectorului energetic să realizeze Planul operațiunilor financiare.

În scopul sporirii eficienții funcționării, asigurării și promovării concurenței în

sectoarele electroenergetic, termoenergetic și de gaze a fost instituită Agenția

Națională pentru Reglementare în Energetică, în funcțiile căreia este inclus și

elaborarea și prezentarea spre aprobare Guvernului a metodologiei de calculare a

tarifelor la energie electrică, termică și de gaze.

Astfel, Guvernul având obligațiunea de a stabili prețuri corecte/reale la gaze

naturale și pârghii legale de a introduce aceste cheltuieli suportate de către

întreprinderile din sectorul de gaze, în metodologia de calculare a tarifelor,

obligație care nu a fost onorată.

Reclamanta a susținut că din 01 ianuarie 2013 SRL „Chișinău-Gaz” nu

efectuează furnizarea gazelor naturale consumatorilor finali și veniturile sunt

formate practic din prestarea serviciilor de distribuție, tariful de distribuție fiind

aprobat de către ANRE la nivel minim și nu prevede cheltuielile pentru deservirea

Acordului de recreditare.

2

Reieșind din situația creată, rambursarea creditului în sumă de 1 684,5 mii

dolari SUA devine problematică, inclusiv suma de bază a creditului – 1 641,2 mii

dolari SUA, dobânda și fondul de risc - 43,3 mii dolari SUA.

SRL „Chișinău-Gaz” a subliniat că încasarea forțată de la aceasta a sumei

indicate mai sus pentru restituirea creditului va duce la insuficiența de resurse

pentru exploatarea corespunzătoare a rețelelor de gaze din mun. Chișinău, care la

rândul său poate duce la consecințe negative neprevăzute.

În scopul soluționării problemei apărute au fost efectuate numeroase adresări

de către SRL „Chișinău-Gaz” în comun cu SA „MoldovaGaz” către Prim-ministrul

Republicii Moldova, Ministerul de Economie, Ministerul Finanțelor și către

Agenția Naționlă pentru Reglementare în Energetică, Comunitatea Europeană

Energetică și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, prin care s-a

solicitat de a interveni în vederea identificării soluțiilor.

Dat fiind faptul nesoluționării problemei abordate, SRL „Chișinău-Gaz”

repetat a intervenit către Ministerul Finanțelor în vederea reexaminării condițiilor

contractuale de creditare în partea excluderii obligațiunii de acoperire a fondului de

risc pe viitor și suma acumulată din fond, care la moment este de 619,0 mii dolari

SUA (7477,9 mii lei) să fie percepută în calitate de acoperire a corpului creditului.

Însă Ministerul Finanțelor, ignorând situația creată în perioada 03 mai 2013 -

07 iunie 2013 și 15 octombrie 2013 – 22 octombrie 2013, prin intermediul

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a înaintat 59 de ordine incaso și a perceput

de pe conturile SRL „Chișinău-Gaz” suma de 7 982,6 mii lei.

Prin răspunsul din 28 octombrie 2013 cât și din 09 ianuarie 2014, Ministerul

Finanțelor a menționat că potrivit prevederile pct. 3.9 ale Acordului de recreditare

dintre Ministerul Finanțelor și SRL Chișinău-Gaz (marja de 3/4 din 1 procent) sunt

stipulate în Acordul de împrumut extern nr. 4020 MD din 2 iulie 1996, încheiat

între Republica Moldova și Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare

(Articolul III, p.3.1 c), care a servit drept bază pentru recreditarea beneficiarilor

interni.

În opinia reclamantei se consideră îndreptățită de a înainta prezenta acțiune,

ori BIRD a acordat acest credit statului cu destinația de a recredita întreprinderea

de gazificare pentru procurarea echipamentului necesar, beneficiarul final fiind

SRL „Chișinău-Gaz”. Fondul de risc s-a constituit din defalcări pentru a garanta

rambursarea creditului acordat, sumă care urmează a fi restituită sau după caz

preluată ca garanție în cazul neonorării obligației, ceea ce urmează a fi făcut în

speță.

SRL „Chișinău-Gaz” a indicat că în adresa sa la 10 martie 2014 a parvenit o

altă cerere de plată din partea Ministerului Finanțelor privind achitarea următoarei

tranșe a datoriei în sumă de 322742,60 dolari, pe când lipsa acoperirii financiare nu

permite întreprinderii executarea acestor obligațiuni de plată și pune sub pericol

securitatea exploatării rețelelor de distribuție gaze, activitate stipulată în licență.

Prin hotărârea din data de 05 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL

„Chișinău-Gaz”, ca fiind nefondată. ( f.d. 139, 143-150)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 23 mai 2018 a respins apelul

declarat de către SRL „Chișinău- Gaz”, a menținut hotărârea din data de 05 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 180, 181-186)

3

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 17 august 2018 SRL

„Chișinău- Gaz” a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri privind admiterea acțiunii. ( f.d. 189-194)

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că atât instanța de apel cât și

instanța de fond au aplicat eronat normele de drept material la soluționarea

litigiului.

SRL „Chișinău- Gaz” a menționat că fondul de risc s-a constituit pentru

asigurarea rambursării creditului, fiind creat în primul rând datorită împrumutului

acordat SRL „Chișinău- Gaz”, care nu a fost asigurat cu garanții reale sau

personale și în al doilea rând potrivit legislației în vigoare la momentul încheierii

acordului de împrumut încheiat între BIRD și Republica Moldova s-a prevăzut

constituirea fondului de risc, pentru asigurarea rambursării creditului.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 mai

2018, confirmare privind recepționarea de către recurentă a copie deciziei la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul declarat la data de 17 august 2018 se consideră

a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarate de către

SRL „Chișinău- Gaz”, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

4

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către SRL „Chișinău- Gaz”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Chișinău- Gaz”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău-

Gaz” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

5