2ra-2108/18 — cu privire la încasarea sumei, declararea nulității recipisei, încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-2108/18 — cu privire la încasarea sumei, declararea nulității recipisei, încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2108/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Ciocana (jud. I. Secrieru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Țurcan, I. Cotruță, N. Simciuc)

DECIZIE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Anatoli Marciuc, reprezentat de avocatul

Petru Loghinescu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Musteață,

reprezentat de avocatul Ion Dorogoi împotriva lui Anatoli Marciuc privind

încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată și

cererea reconvențională a lui Anatoli Marciuc împotriva lui Oleg Musteață

cu privire la declararea nulității recipisei și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de avocatul Iurii Bordeniuc în interesele lui Anatoli

Marciuc și menținută hotărârea din 29 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Ciocana

constată:

La 5 august 2016, Oleg Musteață, reprezentat de avocatul Ion Dorogoi a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatoli Marciuc privind

încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în recipisa întocmită la 15 octombrie 2014

este indicat că Anatoli Marciuc a primit suma de 10 000 de euro în vederea

cumpărării terenului din str. Vadul lui Vodă 30 mun. Chișinău.

Prin aceeași recipisă, pârâtul și-a asumat obligația de a-l lua în calitate de

partener la edificarea unei construcții, în acest sens fiind-i făcută promisiunea de

a-i oferi ½ cotă-parte din imobil.

A remarcat că pârâtul nu și-a onorat obligațiile stabilite în recipisa din

15 octombrie 2014.

1

Potrivit informației din Registrul bunurilor imobile, bunul imobil din

str. Vadul lui Vodă 30 mun. Chișinău a fost procurat de Anatoli Marciuc abia la

18 februarie 2016 în temeiul contractului nr. 1604, fiind grevat cu un contract de

societate civilă nr. 5879 din 26 mai 2016.

La 21 iunie 2016, reprezentantul său s-a adresat executorului judecătoresc

Nicolae Nicolăescu în vederea înmânării lui Anatoli Marciuc a somației

nr. 21.06/PF/2/MA, prin care a solicitat executarea integrală a obligațiilor asumate

conform recipisei din 15 octombrie 2014 în termen de 7 zile de la recepționarea

somației, iar în cazul imposibilității executării obligațiilor să restituie împrumutul

în cuantum de 10 000 de euro până la 5 iulie 2016.

La 18 iulie 2016, executorul judecătoresc a remis somația menționată,

indicând că Anatoli Maranciuc la domiciliu nu a fost de găsit.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 7, 32, 38, 82, 96, 166-

167, 174-177 CPC, art. 8, 195, 514, 572, 575, 605 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Anatoli Marciuc în beneficiul

său a datoriei conform recipisei din 15 octombrie 2014 în sumă totală de 10 000 de

euro sau echivalentul în lei la data executării hotărârii judecătorești, precum și a

taxei de stat în sumă totală de 6950 de lei.

La 1 martie 2017, Anatoli Marciuc a depus cerere reconvențională împotriva

lui Oleg Musteață cu privire la declararea nulității recipisei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că la 15 octombrie 2014

dânsul fără motiv a încheiat cu Oleg Musteață actul juridic potrivit căruia ar fi

primit de la ultimul suma de 10 000 de euro în vederea procurării terenului situat în

mun. Chișinău str. Vadul lui Vodă 30, cu obligarea să-l ia pe pârât în calitate de

partener cu ½ cotă-parte la edificarea construcției.

A remarcat că remiterea bunului nu a avut loc, deoarece în realitate nu a

primit de la Oleg Musteață suma de 10 000 de euro.

Având în vedere prevederile art. 207 Cod civil, a accentuat că la momentul

întocmirii recipisei, dânsul nu era proprietarul terenului menționat, a devenit

proprietarul a 1/3 cotă-parte din terenul situat în mun. Chișinău str. Vadul lui Vodă

30, în temeiul contractului de vânzare – cumpărare, la 24 februarie 2016.

Cu referire la prevederile art. 212, 674, 679 alin. (3) Cod civil, art. 406 din

Legea cadastrului bunurilor imobile, a menționat că actul juridic contestat

contravine normelor imperative și în temeiul prevederilor art. 220 alin. (1), 213

alin. (1) Cod civil, este nul.

Recipisa a fost eliberată în vederea confirmării intenției de a primi pârâtul în

calitate de partener în construcție cu ½ cotă-parte și nu în vederea confirmării

faptului primirii banilor, care nu au fost transmiși în realitate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 195, 207, 212, 213, 216,

217, 220, 666, 674, 679 Cod civil, art. 94, 96, 166, 167, 172, 173 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, declararea nulității recipisei

din 15 octombrie 2014, precum și încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a

tuturor cheltuielilor de judecată.

2

Prin hotărârea din 29 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, a

fost admisă parțial acțiunea lui Oleg Musteață.

A fost încasată de la Anatoli Marciuc în beneficiul lui Oleg Musteață datoria

conform recipisei din data de 15 octombrie 2014 în sumă de 10 000 de euro,

convertiți în lei moldovenești la momentul executării hotărârii și cheltuielile de

judecată în sumă de 6950 de lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii de

chemare în judecată.

În rest, în partea încasării cheltuielilor pentru asistență juridică, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reconvențională a lui Anatoli Marciuc ca

neîntemeiată.

Prin încheierea din 1 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, a

fost corectată greșeala din hotărârea din 29 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău

sediul Ciocana, fiind introdusă corectarea numelui reclamantului, prin care a se citi

corect „Musteață” în locul textului scris greșit „Mustață”.

Prin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de avocatul Iurii Bordeniuc în interesele lui Anatoli Marciuc și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 7 august 2018, Anatoli Marciuc, reprezentat de avocatul Petru

Loghinescu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu pronunțarea unei noi

hotărâri privind anularea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii înaintate

de Oleg Musteață sau remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală, neîntemeiată, deoarece instanța de apel a încălcat normele

de drept material și procedural.

A accentuat că la materialele dosarului lipsește cererea de apel motivată.

Or, din cererea de apel motivată rezultă contestarea hotărârii primei instanțe

doar în partea admiterii acțiunii de bază, nu și în partea respingerii acțiunii

reconvenționale.

Instanța de apel s-a expus asupra tuturor pretențiilor înaintate în prima

instanță, fapt ce denotă că instanța de apel nu a examinat și nu s-a expus asupra

argumentelor invocate de el în apel.

Având în vedere prevederile art. 240 alin. (1) CPC, a precizat că instanțele

de judecată ierarhic inferioare nu au stabilit natura raportului juridic dintre părți și

anume, ce fel de contract a fost încheiat între părți, dacă un asemenea contract a

existat în realitate și a fost semnat de către părțile litigante, menționând că între

părți au avut loc raporturi juridice de societate civilă, prin urmare, nu este clar din

care considerente instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la concluzia că

între părți a avut loc raportul de împrumut.

Astfel, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de către

părți, instanța a adus atingere dreptului la un proces echitabil consfințit de art. 6 din

CEDO.

3

A obiectat că procesul – verbal de constatare nr. 018c-24/16 din 27 iunie

2016 întocmit de executor judecătoresc, nu reprezintă un act de înmânare a

somației, dar este un act de constatare, prin care s-a stabilit că ușa apartamentului

și poarta sunt încuiate.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 267 alin. (1) lit a) CPC, a

invocat că cererea de chemare în judecată înaintată de Oleg Musteață urmează a fi

scoasă de pe rol.

La 12 octombrie 2018, Oleg Musteață a depus referință la recurs, solicitând

considerearea recursului declarat de Anatoli Marciuc ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 29 mai 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 165), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 7 august 2018 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă actele cauzei, Oleg Musteață, reprezentat de avocatul Ion

Dorogoi înaintând acțiunea în judecată împotriva lui Anatoli Marciuc a solicitat

încasarea de la Anatoli Marciuc în beneficiul său a datoriei conform recipisei din

15 octombrie 2014 în sumă totală de 10 000 de euro sau echivalentul în lei la data

executării hotărârii judecătorești, precum și a taxei de stat în sumă totală de 6950

de lei.

La rândul său, Anatoli Marciuc înaintând acțiune reconvențională împotriva

lui Oleg Musteață a solicitat declararea nulității recipisei din 15 octombrie 2014 și

încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a tuturor cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii inițiale și netemeinicia acțiunii reconvenționale și

respingerii integrale a acesteia, soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile

la caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția în speță a

fost dată de către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțelor cauzei

și aprecierea cuvenită a argumentelor invocate în apel.

4

În susținerea acestei concluzii se vor reține prevederile art. 130 alin. (1) și

(2) CPC, care stipulează că instanța judecătorească apreciază probele după intima

ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o

forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Potrivit art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele

și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu

au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că, contrar acestor prevederi, instanța de apel a adoptat

decizia recurată în lipsa apelului motivat depus de către Anatoli Marciuc.

În acest sens instanța de recurs va nota că la materialele pricinii este anexată

doar cererea de apel depusă de Anatoli Marciuc la 31 martie 2017, reprezentat de

avocatul Iurii Bordeniuc, cererea de apel motivată la dosar lipsind.

Mai mult, deși la materialele cauzei cererea de apel motivată a apelantului

Anatoli Marciuc lipsește, se atestă că o astfel de cerere în instanța de apel a fost

depusă la 1 decembrie 2017, fapt ce se confirmă prin ștampila Curții de Apel

Chișinău aplicată pe cererea de apel motivată, copia căreia este anexată la cererea

de recurs (f. d. 177-181).

În conexiunea celor relatate, se constată că instanța de apel nu a examinat și

nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor importante pentru judecarea apelului, nu

a examinat și nu a dat o apreciere adecvată argumentelor invocate de apelant în

cererea de apel depusă la 1 decembrie 2017, prin urmare nu a verifica legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate de către apelant în

cererea de apel motivată, fapt ce indubitabil indică la încălcarea normelor de drept

procedural.

Distinct de aceste constatări și în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

instanța de recurs ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu

suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o

apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

5

recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în

instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de

recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Anatoli Marciuc, reprezentat de avocatul

Petru Loghinescu.

Se casează decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Musteață, reprezentat de

avocatul Ion Dorogoi împotriva lui Anatoli Marciuc privind încasarea sumei și a

cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională a lui Anatoli Marciuc împotriva

lui Oleg Musteață cu privire la declararea nulității recipisei și încasarea

cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

6