3ra-1242/18 — contestarea actului administrativ si repararea prejudiciului

dosarul nr. 3ra-1242/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central ( jud. A. Brăgaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud. V. Sîrbu, V. Mihailă, A. Minciuna)

ÎNCHEIERE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea Comercială „Moldromsat-Grup” Societate cu răspundere limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale

„Moldromsat-Grup” Societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal

Centru, intervenient Centrul de Metrologie Aplicată și Certificare cu privire la

anularea deciziei de regularizare,

împotriva deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Biroul vamal Centru, a fost casată hotărârea din 01

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

constată:

La data de 30 august 2017 SC „Moldromsat-Grup” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Biroului vamal Centru, intervenient Centrul de

Metrologie Aplicată și Certificare cu privire la anularea deciziei de regularizare.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data 28 iunie 2014 SRL

„Moldromsat - Grup” a importat în Republica Moldova „cabluri pentru

telecomunicații” care conform destinației, precum și cerințelor tehnice puteau fi

utilizate pentru o tensiune ce nu depășește 80 V, în acest sens fiind perfectată

declarația vamală nr. 3029 I 38313, încadrarea tarifară a mărfii a fost efectuată în

conformitate cu Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal

precum și cu Hotărârea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007 cu privire la

aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova la poziția tarifară

854449200 – taxă vamală 0%.

A menționat că organul vamal la momentul vămuirii cablurilor statuate în

declarația vamală nr. 3029I38313 și-a realizat dreptul de a preleva probe și remite

spre expertiză pentru a avea o viziune mai clară, a definitiva declarația vamală nr.

3029I38313, acordarea liberului de vamă, precum și pentru a stabili dacă poziția

tarifară stabilită inițial corespunde sau nu realității.

1

A susținut că la data de 18 iulie 2017, Laboratorul de Încercări ale Produselor

Industriale din cadrul ÎS „Centrul de Metrologie Aplicată și Certificare”, a emis

raportul nr. 3631 din 18 iulie 2014, prin care stabilește că în baza rapoartelor

adiționale nr. 02/07 și 03.07/ din 11 iulie 2014 s-a constatat la pct. 10 că, Tensiunea

de lucru (recomandată)U = 250 V, DC.

A afirmat că în conformitate cu tabelul A din raportul nr. 02/07 și 03.07

Laboratorul la realizarea acțiunilor de efectuare a expertizei începând cu pct. 1-5 s-a

condus de standardele SM SR EN 50288:2011, cât privește pct. 6-9 acesta s-a ghidat

de standardele SM SR 11388:2012, însă pct. 10 din tabelul A nu s-a întemeiat în baza

a nici a unui standard existent la momentul potrivit și caracteristic circumstanțelor în

cauză.

A considerat că constatarea laboratorului la pct. 10 s-a format în mod arbitrar,

fără exercitarea unor acțiuni ce ar confirma/infirma caracteristicile tehnice ale

cablului supus expertizei, precum și a posibilității de a utiliza aceste cabluri ca

electrice. Astfel, ÎS „Centrul de Metrologie Aplicată și Certificare” a aplicat eronat

procedura, realizând în acest sens metode de încercări pentru cabluri electrice și nu

pentru cele de comunicații așa cum prevede standardele naționale și internaționale de

telecomunicații.

A menționat că în scrisoarea Biroului vamal Centru din 05 iulie 2017, se invocă

că organul vamal la fel nu constată că cablurile ar putea fi utilizate la rețeaua de

alimentare cu energie electrică. Doar că cablurile au o tensiune de lucru de la 125V

până la 250 V, ceea ce depășește 80 V.

A declarat că urmare a apariției litigiului în cauză a solicitat producătorului o

scrisoare prin care să confirme sau să infirme informațiile despre caracteristicile

tehnice ale cablurilor. În acest sens, la 21 iunie 2017, producătorul a emis o scrisoare

prin care informează că cablurile achiziționate sunt destinate pentru telecomunicații și

dispun de conductibilitate ce nu depășește 60 V adică până la 80 V.

A relatata că la data de 02 iunie 2017, organul vamal a dispus efectuarea unui

control de reverificare a declarației vamale, deși controlul ulterior a început la

momentul când organul vamal în 2014 a solicitat o mostră de cablu în vederea

efectuării expertizei, însă din cauza că nu a comunicat nimic, nu a perceput taxe la

data potrivită, a emis încă un ordin și a demarat procedura de realizare a controlului

ulterior.

Ca urmare, la data de 16 iunie 2017 a fost întocmit procesul-verbal de

reverificare a declarațiilor vamale nr. 79.17/2-R prin care bazându-se pe rapoartele

nr. 02/07 și 03.07 din 11 iulie 2014, se constată aplicarea eronată a poziției tarifare

854449200 taxa vamală – 0% și clasifică bunurile la poziția tarifară 854449950 taxa

vamală – 10%, emițând în acest sens Decizia de Regularizare nr. 888 din 04 iulie

2017 cu aplicarea unei penalități în sumă de 5 158,71 de lei, și respectiv taxa vamală

în sumă de 11 290,71 de lei.

A afirmat reclamantul că la solicitarea să i se prezinte rapoartele elaborate de

către Laborator, a primit refuz pe motiv că acest raport este elaborat la solicitarea

organului vamal și persoanele terțe nu sunt în drept să beneficieze de informația în

cauză.

2

A menționat că organul vamal contrar legislației a tăinuit rapoartele de încercări

realizate în 2014, nu a informat subiectul controlului vamal despre rezultatele

încercărilor în acea perioadă de timp, ca în anul 2017 (peste 3 ani) să efectueze un

control ulterior formal, având la bază rapoartele de încercări din 2014 și depistând

nemijlocit doar această incoerență vis-a-vis de declarația vamală.

A mai menționat reclamantul că nu există nici o constatare legală potrivit căreia

ar fi considerat că cablurile comercializate ar servi ca cele ce depășesc 80 V.

A solicitat reclamantul anularea procesului-verbal de reverificare a declarațiilor

vamale nr.79.17/2-R din 16 iunie 2017, anularea deciziei de regularizare nr. 888 din

04 iulie 2017, repararea prejudiciului moral în suma de 10 000 de lei și a cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

acțiunea depusă de SC „Moldromsat-Grup” SRL a fost admisă parțial și a fost anulat

procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 79.17/2-R din 16 iunie 2017

și Decizia de regularizare nr. 888 din 04 iulie 2017 a Biroului vamal Centru, în rest

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Biroul vamal Centru, a fost casată hotărârea din 01 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre re respingere a

acțiunii.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, intimatul a clasificat

mărfurile la o poziție tarifară eronată, fapt ce a general apariția obligației fiscale în

sumă de 11290,71 de lei (TV-9408,91 de lei, TVA-1881,79 de lei), precum și

majorarea de întârziere, în baza art. 228 Cod fiscal.

În partea ce ține de argumentele privind aplicarea termenului de prescripție

pentru determinarea obligației vamale de 4 ani, instanța de apel a constatat că la

momentul acceptării de către organul vamal a declarației vamale în detaliu din partea

SRL „Moldromsat - Grup” la data de 28 iunie 2014, norma legală ce prevedea

termenul de prescripție pentru determinarea obligației vamale de 4 ani, nu era în

vigoare, fiind introdusă prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015, în vigoare din 01 mai

2015.

La data de 30 iulie 2018, în termenul prevăzut de lege, SC „Moldromsat-Grup”

SRL a declarat recurs împotriva deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normele de drept

material, a fost interpretată în mod eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, nu a motivat decizia adoptată.

A menționat că instanța de apel nu a făcut distincție între obligația vamală și

obligația fiscală, nu a luat în considerație faptul că la momentul efectuării controlului

ulterior, în a. 2017 organul vamal s-a condus de prevederile art. 127 alin. (10) Cod

vamal și nu de art. 264 Cod fiscal, or, decizia de regularizare se întemeiază pe art.

127 Cod vamal.

3

A indicat că argumentul instanței de apel în partea cu privire la faptul că organul

vamal s-a ghidat de art. 264 Cod fiscal nu este relevant, deoarece la data efectuării

controlului care îi oferă dreptul să stabilească o nouă obligație vamală, termenul de

prescripție pentru determinația obligației vamale era instituit în Codul vamal prin

prisma art. 127 alin. (10), iar acest termen nu era în vigoare la data importului

mărfurilor în a. 2014.

A afirmat că potrivit art. 6 alin. (2) Cod vamal, activitatea vamală se desfășoară

în conformitate cu legislația care este în vigoare la data la care organul vamal a

primit declarația vamală și alte documente, cu excepția cazurilor prevăzute de

legislație.

De asemenea a menționat că instanța de apel nu a luat în considerație că organul

vamal timp de 3 ani de zile nu a întreprins nici o acțiune legală în vederea stabilirii

obligației vamale față de recurent, cunoscând despre rezultatele raportului de

încercări încă în a. 2014, nu a adus la cunoștința recurentului rezultatele acestui raport

iar la momentul determinării obligației vamale, s-a ghidat de o normă care nu era în

vigoare la momentul declarării în vamă a mărfurilor.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

4

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SC „Moldromsat-Grup”

SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către SC „Moldromsat-Grup” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SC „Moldromsat-Grup” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea Comercială „Moldromsat-Grup” Societate cu

răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5