2rac-392/18 — incasarea datoriei si dobanzilor de intarziere

Dosarul nr.2rac-392/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: V.Cupcea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Sîrbu, V.Mihaila, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Primarul comunei

Puțintei, raionul Orhei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de

Stat ,,Expediția Hidro-Geologică din Moldova” împotriva Primăriei comunei

Puțintei, raionul Orhei cu privire la încasarea datoriei, a dobânzilor de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Primăria comunei Puțintei, raionul Orhei și s-a menținut

hotărârea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 1 februarie 2017, ÎS ,,Expediția Hidro-Geologică din Moldova” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Puțintei, raionul Orhei

cu privire la încasarea datoriei, a dobânzilor de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în baza contractului nr. 15-01/16

încheiat la 26 ianuarie 2016 cu Primăria comunei Puțintei, raionul Orhei, și-a

asumat obligația de a efectua lucrări de curățare a sondei arteziene, costul lucrărilor

fiind stabilit de 44 108,66 de lei.

Reclamanta a indicat că, după finisarea executării lucrărilor, părțile au semnat

procesul - verbal de recepție a lucrărilor din 26 mai 2016, dar suma contractului

pârâta nu au achitat-o.

ÎS ,,Expediția Hidro-Geologică din Moldova” a menționat că, în adresa

pârâtei a fost expediată somația, prin care i-a fost solicitată achitarea datoriei în

termen de 30 zile, care a rămas fără niciun răspuns.

Reclamanta a solicitat încasarea de la Primăria comunei Puțintei, raionul

Orhei a datoriei în mărime de 44 108,66 de lei, a dobânzilor de întârziere în

mărime de 2 296 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărârea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

admis acțiunea depusă de ÎS „Expediția Hidro - Geologică din Moldova” împotriva

Primăriei comunei Puțintei, raionul Orhei privind încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea datoriei în mărime de 44

108,66 de lei și dobânda de întârziere în mărime de 2 296 de lei, precum și

cheltuielile legate de examinarea cauzei în mărime de 1 392,14 lei.

La 11 ianuarie 2018, Primăria comunei Puțintei, raionul Orhei a declarat apel

împotriva hotărârii din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Primăria comunei Puțintei, raionul Orhei și a fost menținută hotărârea

din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău având la bază prevederile art.

512 alin. (1), 513 alin. (1), 572, 602 alin. (1), 666 alin. (1), 585 și 619 alin. (1), (2)

ale Codului civil, a reținut că prima instanță justificat a concluzionat că, ÎS

„Expediția Hidro - Geologică din Moldova” și-a onorat integral obligațiile

contractuale, astfel că acțiunea acesteia de încasare a sumei pentru serviciile

prestate, este întemeiată.

Colegiul a conchis că, Primăria comunei Puțintei, raionul Orhei nu și-a onorat

obligațiile contractuale, iar ca urmare a admis o restanță față de ÎS „Expediția

Hidro - Geologică din Moldova”, nefiind prezentate anumite probe privind

stingerea datoriei.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a considerat corectă soluția instanței de

fond, cu privire la dispunerea încasării datoriei de bază în mărime de 44 108,66 de

lei, precum și a dobânzilor de întârziere în mărime de 2 296 de lei și a cheltuielilor

de judecată.

La 27 iulie 2018, Primarul comunei Puțintei, raionul Orhei a declarat recurs

împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel și instanța de fond au

ignorat prevederile art. 725 Cod civil.

Suplimentar, recurentul a subliniat că, reieșind din intenția părților la

semnarea actului juridic, Primarul localității și-a asumat o obligație condiționată –

achitarea prestației în schimbul restabilirii productivității sondei forată de intimată.

Totodată, a remarcat conținutul articolului 587 Cod civil și a specificat că,

creditorul doar din ziua îndeplinirii condiției – reabilitarea sondei, are dreptul de a

pretinde plata de la debitor.

Finalmente, recurentul a considerat că nefiind restabilită sonda pentru

asigurarea populației cu apă potabilă, confirmat prin actul nr. 1 din 6 martie 2017

al SRL ,,Aqua Fîntîni”, intimata nu are dreptul moral de a pretinde plata pentru

serviciile de curățarea a sondei.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, emițând o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Prin referința din 26 septembrie 2018, ÎS ,,Expediția Hidro-Geologică din

Moldova” a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

2

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 mai 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 27 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Primarul comunei Puțintei,

raionul Orhei, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Primarul comunei

Puțintei, raionul Orhei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

3

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Primarul comunei Puțintei, raionul

Orhei.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Primarul comunei Puțintei, raionul Orhei, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

4