2rac-383/18 — cu privire la încasaarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-383/18

Prima instanță: Judecătoria Ungheni sediul Nisporeni (jud. R. Costru)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. E. Bejenaru, A. Toderaș, A. Albu)

ÎNCHEIERE

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „5AQ Invest”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „5AQ Invest” împotriva Primăriei comunei Vărzărești r-nul Strășeni cu

privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „5AQ Invest” și

menținută hotărârea din 25 iulie 2017 a Judecătoriei Ungheni sediul Nisporeni,

prin care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 17 noiembrie 2016, SRL „5AQ Invest” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei comunei Vărzărești r-nul Strășeni cu privire la

încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 20 octombrie 2014, între SRL „5AQ

Invest” și Primăria comunei Vărzărești r-nul Nisporeni, în urma licitației Cererii

Ofertei de Prețuri nr. 6731-op/14 din 15 octombrie 2014, a avut loc licitarea unui

serviciu în urma căruia a fost desemnat câștigător SRL „5AQ Invest”.

Ca urmare, a fost semnat contractul de antrepriză nr. 21/85 înregistrat la

Trezoreria Teritorială Nisporeni cu nr. 215 din 10 noiembrie 2014.

A menționat că potrivit prevederilor pct. 61 din contractul de antrepriză

încheiat, SRL „5AQ Invest”, în calitate de antreprenor, s-a obligat să execute

lucrările de construcție a unei porțiuni de drum în varianta albă în sat. Vărzărești

r-nul Nisporeni, beneficiar al lucrărilor de antrepriză menționate fiind Primăria

comunei Vărzărești r-nul Nisporeni, care conform pct. 63 din contractul de

antrepriză nr. 21/85 urma să achite prețul lucrărilor.

A remarcat că SRL „5AQ Invest”, în calitate de antreprenor, a executat

obligațiile contractuale fără anumite abateri, fapt confirmat prin procesul - verbal

1

de recepție a lucrărilor executate în sumă de 249470,90 lei și factura fiscală

nr. FU7872016 eliberată la 2 decembrie 2014 de SRL „5AQ Invest”, ambele fiind

semnate și de beneficiar Primăria comunei Vărzărești r-nul Nisporeni în persoana

Primarului Ion Crudu.

A relatat că, deși SRL „5AQ Invest” a îndeplinit obligațiile convenite în

contractul de antrepriză în termen, debitorul nu și-a onorat obligațiile sale de plată,

acumulând o datorie în mărime de 249470,90 lei, ce se confirmă prin actul de

verificare a decontărilor reciproce între părți.

Având în vedere prevederile art. 512 și 513 Cod civil, începând cu data de

22 aprilie 2015, SRL „5AQ Invest” a încercat pe cale amiabilă să soluționeze

litigiul apărut, înaintând în adresa debitorului Primăria com. Vărzărești r-nul

Strășeni scrisori prin care a solicitat achitarea sumelor datorate ce rezultă din

lucrările executate în valoare de 249470,90 lei, însă la scrisorile expediate nu a

primit răspuns din partea debitorului, deși avizul de recepție confirmă

recepționarea acestora de către destinatar.

Cu referire la prevederile art. 585 și 619 Cod civil, a evidențiat că urmare a

întârzierii obligației de plată de către beneficiarul serviciilor, acestuia i-a fost

calculată dobânda de întârziere în mărime totală de 48534,36 lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 174, 175, 345 lit. h),

347, 350-351 CPC, art. 512, 513, 602, 617, 619 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la pârât în beneficiul SRL „5AQ

Invest” a datoriei în mărime de 249470,90 lei, a dobânzii de întârziere în mărime

de 48534,36 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 8940,16 lei.

Prin hotărârea din 25 iulie 2017 a Judecătoriei Ungheni sediul Nisporeni, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată și nefondată.

Prin decizia din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de SRL „5AQ Invest” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 16 iulie 2018, SRL „5AQ Invest” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului,

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate și a hotărârii primei

instanțe cu admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și ilegală, fiind pasibilă de a fi casată integral.

A accentuat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit incorect

obiectul litigiului apreciind temeinicia acțiunii prin prisma altor circumstanțe decât

cele invocate de SRL „5AQ Invest”.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut ca obiect al lucrărilor de

execuție o altă porțiune de drum decât cea care era contractată și executată de

antreprenor, deși din materialele cauzei rezultă că de fapt obiectul contractat este

construcția unei porțiuni de drum (variantă albă) regiunea „Avion” - depozit

central sat. Vărzărești r-nul Nisporeni, pe când instanțele de judecată ierarhic

inferioare au apreciat volumul lucrărilor sub perspectiva analizei constatărilor

pentru alt obiect și anume executarea lucrărilor de reparație pe sectorul „Bar –

Chira – Mănăstirea Vărzărești”.

Astfel, eroarea admisă a fost făcută ca rezultat al abordării procesului -

verbal al comisiei de specialitate pentru problemele agrare, protecția mediului,

amenajarea teritoriului din 25 septembrie 2015.

2

A relatat că comisia de specialitate a fost constituită pentru evaluarea mai

multor sectoare de lucru fapt confirmat prin procesul - verbal din 25 septembrie

2015, printre care obiectul apreciat de instanțele de judecată „Bar – Chira –

Mănăstirea Vărzărești”, cât și obiectul contratat propriu-zis de SRL „5AQ Invest”,

care de fapt constituie obiectul litigiului dat și anume, construcția unei porțiuni de

drum (variantă albă) regiunea „Avion” - depozit central.

Instanța de apel, însă a determinat incorect suportul probatoriu administrat

de SRL „5AQ Invest” prin calificarea incorectă a calității juridice a actelor

prezentate și destinația probatorie a acestora.

A evidențiat lipsa temeiului legal și a legăturii cauzale dintre reținerile

instanțelor de judecată ierarhic inferioare privind lipsa devizului de cheltuieli ca

temei de respingerea acțiunii vis-a-vis de cerințele SRL „5AQ Invest”, or, la caz

devizele de cheltuieli nu sunt destinate să demonstreze volumul lucrărilor

executate.

A remarcat că instanța de apel nu a aplicat prevederile din Legea privind

calitatea în construcții nr. 721 din 02 februarie 1996 și Hotărârea Guvernului

nr. 936 din 16 august 2006, prevederi care urmau a fi determinante la etapa

aprecierii legalității procesului-verbal al comisiei de specialitate din 25 septembrie

2015.

Totodată, instanța de apel a evitat aplicarea normelor legale invocate de SRL

„5AQ Invest” în cererea de apel și în special, a prevederior din Legea privind

calitatea în construcții nr. 721 din 02 februarie 1996 și Hotărârea Guvernului

nr. 936 din 16 august 2006, omisiune care a dus la intimidarea forței probante a

procesului - verbal nr. 1 de recepție a lucrărilor executate pe luna decembrie 2014

prezentat de SRL „5AQ Invest”.

A invocat că instanța de apel doar a citat prevederile pct. 35 din Hotărârea

Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996, fără aprecierea legăturii cauzale vis-a-vis de

circumstanțele pricinii și concluzia la care a dus aplicarea acestei legi.

A mai menționat că instanța de apel a aplicat legea care nu trebuia să fie

aplicată și anume prevederile pct. 432 din Hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai

1996 care prevede obligativitatea participării dirigintelui de șantier, a

proiectantului și a responsabilului tehnic la etapa recepției lucrărilor.

Un alt context al aplicării legii care nu urma a fi aplicată ține de prevederile

pct. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996, care este aplicabilă doar

în cazul recepției finale a lucrărilor.

Astfel, potrivit contractului de antrepriză nr. 21/85 din 20 octombrie 2014 se

constată că părțile au contractat lucrări în volum de 508697,41 lei, dar la etapa

întocmirii procesului - verbal nr. 1 de recepție a lucrărilor executate pe luna

decembrie 2014 au fost transmise - primite lucrări în volum de 249470,90 lei, ceea

ce presupune că părțile au decis transmiterea lucrărilor în etape, conform pct. 35

din Hotărârea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996.

Prin urmare, procesul - verbal nr. 1 de recepție a lucrărilor executate în luna

decembrie 2014 nu este unul de finalizare a lucrărilor, motiv din care nu sunt

aplicabile prevederile pct. 17 din Regulament.

Mai mult ca atât, conform clauzelor pct. 6.16 din contractului de antrepriză

nr. 21/85, antreprenorul urma să prezinte la cerere acte și sau confirmări privind

lucrările executate.

3

Astfel, obligația întocmirii actelor neprezentate era pe seama responsabilului

tehnic din parte beneficiarului.

Prin urmare, obligația și/sau omiterea acesteia de către persoanele

responsabile a intimatului nu poate fi imputată SRL „5AQ Invest” și nu scutește

partea adversă de obligația de plată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 14 mai 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 139), fiind recepționată de SRL „5AQ Invest” și de reprezentantul acesteia

Ovidiu Druga la 17 mai 2018, ceea ce se confirmă prin avizele de recepție

(f. d. 141, 142).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 16 iulie 2018 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „5AQ Invest” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

4

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SRL „5AQ Invest”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „5AQ Invest” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „5AQ Invest” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

5