2ra-1638/18 — încasarea sumei

2ra-1638/18 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr.2ra-1638/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Taraclia (S. Uzun)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (R. Petrov, T. Berdilă, I.Dănăilă)

ÎNCHEIERE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Adia-Start” și Ludmila Neamțu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Anbacom” împotriva Societății cu Răspunde Limitată

„Adia-Start” și Ludmila Neamțu cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei,

penalității și a cheltuielilor judiciare,

acțiunea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Adia-

Start” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Anbacom” cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Cahul prin care au fost

respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Adia-Start”,

Neamțu Ludmila și Societatea cu Răspundere Limitată „Anbacom”,

c o n s t a t ă:

La 24 mai 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Anbacom” (denumirea

prescurtată SRL „Anbacom”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Adia-Start” (denumirea prescurtată SRL „Adia-

Start”) și Neamțu Ludmila, prin care a solicitat încasare în mod solidar din contul

pârâților a datoriei parvenită în urma restanței produsului (orz depozitat) nerestituit

de la depozitare, în cantitate de 39 530 de kg, cu valoarea de 110 684 de lei,

penalitatea pentru neexecutarea condițiilor contractuale de depozitare, în mărime de

74 106 lei și cheltuielile judiciare în mărime de 5 543,70 de lei.

În motivarea acțiunii societatea reclamantă a indicat că, în baza contractului nr.

37/14/3 din 08 iulie 2014, a procurat de la SRL „Adia-Start” orz de furaj în cantitate

de 187 230 de kg, în sumă totală de 390 000 de lei.

A notat că, a achitat pentru orzul procurat suma totală de 390 000 de lei, fapt

confirmat prin dispozițiile de plată din 03 iulie 2014, 10 iulie 2014, 15 iulie 2014 și

16 iulie 2014.

La 31 iulie 2014, între societatea reclamantă și societatea pârâtă a fost încheiat

1

contractul de depozitare din 31 iulie 2014, potrivit căruia SRL „Adia-Start” în calitate

de depozitar a primit spre păstrare produsul agricol (orz), fapt confirmat prin factura

fiscală din 31 iulie 2014, seria 2272. Din momentul primirii spre păstrare a bunului

agricol pârâtul și-a asumat obligația de al păstra o durată scurtă de timp (o lună).

Astfel, la solicitarea societății reclamante de a restitui orzul depozitat, i s-a

eliberat doar o parte depusă spre depozitare, care a fost realizată imediat, fapt

confirmat prin dispozițiile de plată din 03 iulie 2014, 10 iulie 2014, 15 iulie 2014 și

16 iulie 2014.

Din orzul total depozitat în cantitate de 187 230 de kg în sumă de suma de 390

000 de lei, a fost ridicată cantitatea de 147 700 de kg, în sumă de 307 660 de lei,

restul orzului, în cantitate de 39 530 de kg, în sumă totală de 82 340 de lei, a rămas

în depozitul societății pârâte.

SRL „Anbacom” a notat că s-a adresat SRL „Adia-Start” cu solicitarea de a

restitui produsul depozitat, care însă a refuzat să îl restituie, invocând lipsa orzului

depozitat în cantitate de 39 530 de kg.

În conformitate cu p. 3.5 al contractului de depozitare din 31 iulie 2014, pentru

neexecutarea de către depozitar a condițiilor de restituire a produsului agricol,

depozitarul urmează să-i achite deponentului penalitatea în mărime de 0,5% pe zi din

valoarea mărfii nerestituite. Astfel, mărimea penalității contractuale calculată pentru

neexecutarea condițiilor de restituire a produsului depozitat este suma de 74 106 lei.

La fel, societatea reclamantă a menționat că, deoarece prețul orzului este de 2,80

lei pentru un kg, depozitarul trebuie să-i restituie valoarea orzului în mărimea prețului

real la data executării obligațiilor, care constituie suma de 110 684 de lei.

A menționat societatea reclamantă că la 28 februarie 2017, s-a adresat către SRL

„Adia-Start” SRL cu cerere prealabilă, prin care a solicitat recuperarea valorii orzului

nerestituit din depozit în cantitate de 39 530 de kg în valoare de 110 684 de lei și

achitarea penalității în mărime de 74 106 lei, în legătură cu neexecutarea condițiilor

contractuale. Însă, cererea prealabilă a fost lăsată fără răspuns.

Întru asigurarea executării contractului de depozitare din 31 iulie 2014, între

societatea reclamantă și Neamțu Liudmila a fost încheiat contractul de fidejusiune

sub nr.31/07/14/2 din 31 iulie 2014.

Invocând pct. 1.4 al contractului de fidejusiune sub nr.31/07/14/2 din 31 iulie

2014, SRL „Adia-Start” în calitate de debitor și Neamțu Liudmila în calitate de

fidejusor, răspund în fața creditorului ca debitori în mod solidar.

Prin urmare, la 28 februarie 2017, a menționat SRL „Anbacom” că s-a adresat

Liudmilei Neamțu cu cererea prealabilă prin care a solicitat recuperarea restanței

orzului depozitat în cantitate de 39 530 de kg, în valoare de 110 684 de lei și

achitarea penalității în mărime de 74 106 lei, cererea prealabilă însă, la fel a fost

lăsată fără răspuns.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.530, 572, 602,624, 1086, 1146

din Codul civil și a solicitat admiterea integrală a cererii de chemare în judecată în

sensul invocat.

La 01 august 2017, în cadrul ședinței de judecată, SRL „Adia-Start” a depus

acțiune reconvențională împotriva SRL „Anbacom”, prin care a solicitat încasarea

datoriei formată în perioada lunii iulie 2014 până în octombrie 2016, în sumă de 87

991,50 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2 639, 75 de lei.(f.d.64-

65, vol. I).

2

În drept, și-a întemeiat cerințele invocate în acțiune pe prevederile art. 195, 512,

514, 572, 666 din Codul civil.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia s-a

admis parțial acțiunea înaintată de SRL „Anbacom”. S-a încasat în mod solidar din

contul SRL „Adia-Start” și Neamțu Ludmila în beneficiul SRL „Anbacom” valoarea

orzului nerestituit pentru depozitare în cantitate de 39 530 kg în mărime de 82 340 de

lei, penalitatea pentru neexecutarea obligației contractuale în mărime de 74 106 lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 4693,38 de lei, în total suma de 161139, 38 de

lei. În rest, cerințele au fost respinse.

Cererea reconvențională înaintată de SRL „Adia-Start” s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Cahul s-au respins apelurile

declarate de SRL „Adia-Start”, Neamțu Ludmila, SRL „Anbacom” și s-a menținut

hotărârea din 27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia.

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele de judecată invocând prevederile art.

572, 575, 602, 1086, 1095, 1096, 1146, 1147, 1156 din Codul civil, au reținut că

cerințele SRL „Anbacom” menționate în cererea de chemare în judecată sunt parțial

întemeiate.

Astfel, instanțele au conchis că produsul agricol (orzul) nerestituit de la

depozitare, este în cantitate de 39 530 de kg, fapt confirmat prin facturile de plată

prezente la materialele cauzei și depozițiile SRL „Adia-Start” care nu a negat acest

fapt, însă cerința privind încasarea valorii produsului agricol în valoarea de 110 684

de lei, ce presupune costul a 39 530 de kg de orz, este neîntemeiată, or valoarea unui

kilogram de orz la momentul depunerii spre depozitare, constituia suma de 2,083 de

lei, nu de 2,80 de lei așa cum a susținut SRL „Anbacom”. Prin urmare, valoarea

orzului nerestituit pentru depozitare în cantitate de 39 530de kg este suma de 82 340

de lei. Succesiv, și cerința cu privire la încasarea penalității în sumă 74 106 de lei, a

fost diminuată, reieșind din suma de 82 340 de lei, ce constituie valoarea produsului

agricol nerestituit de la depozitare.

Referitor la acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Adia-Start”, instanțele

de judecată au reținut că aceasta nu este bazată pe suport legal și probator, pretențiile

invocate vin în contradicție cu actele contabile prezente la materialele cauzei.

La 29 iunie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată„Adia-Start” și Ludmila

Neamțu au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, cu pronunțarea unei hotărâri noi,

prin care cererea reconvențională înaintată să fie admisă, iar cea inițială să fie

respinsă, de asemenea a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenții au menționat

că soluția instanței de apel este neîntemeiată, bazată pe interpretarea greșită a

normelor de drept material și procedural.

La caz, au notat recurenții că potrivit documentelor contabile, în anul 2016

intimatul a achitat SRL „Adia – Start” pentru serviciile agricole prestate, suma de

62 500 de lei, fără eliberarea facturii fiscale. Factura fiscală pentru acordarea

serviciilor agricole urma să fie eliberată după achitarea integrală a prestației de către

SRL „Anbacom”. Prin urmare, instanțele judecătorești greșit au reținut suma de 82

340,00 lei, drept datorie a SRL „Adia – Start” și Neamțu Ludmila, în situația în care

documentele contabile indică contrariul.

Recurenții au mai menționat că instanța de apel greșit a constatat că argumentele

3

invocate în susținerea cererii de apel sunt declarative, or la materialele cauzei au fost

anexate ordinele de plată și facturile fiscale care au fost recunoscute de părțile

litigante și reflectă integral volumul vânzărilor, prestarea serviciilor agricole în anul

2016, precum și efectuarea achitărilor de către societatea intimată.

La fel, au indicat că presupusa datorie în sumă de 82 340 de lei, reflectată în

actele de evidența contabilă pentru anul 2014, a fost stinsă prin vânzările de produse

și prestări de servicii agricole în anul 2015, iar la începutul anului 2016, datoria față

de intimată era de 6 458,50 de lei.

Vădit ilegală, au notat recurenții că este decizia recurată în partea încasării

penalității în mărime de 74 106 lei, deoarece societatea intimată a omis termenul de

prescripție prevăzut de art. 268 lit. a) din Codul civil.

Prin referința depusă la 23 august 2018, SRL „Anbacom” a menționat că

recursul declarat de SRL „Adia – Start” și Neamțu Ludmila, conține obiecțiile de

fapt și de drept care deja au constituit obiect de studiere și verificare de către

instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare, temei din care a

solicitat a fi considerat inadmisibil.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 20 martie 2018 a Curții de

Apel Cahul fost recepționată de către recurenți la 25 mai 2018 (f.d. 58, 59). Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă , consideră

recursul depus la data de 26 iunie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

4

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Argumentele recurenților precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost

determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de

apel cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul

juridic în litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenții nu a invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol Completul

reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din

decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă

după ce recurenții a avut posibilitatea de a fi auziți de prima instanță și de instanța

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurenților le-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate,a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

5

procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Adia-Start” și Ludmila Neamțu, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Anbacom”

împotriva Societății cu Răspunde Limitată „Adia-Start” și Ludmila Neamțu cu

privire la încasarea în mod solidar a datoriei, penalității și a cheltuielilor judiciare,

acțiunea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Adia-Start”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Anbacom” cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor judiciare, împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de

Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6