3ra-1159/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1159/18

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central, judecător – E. Pșenița

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

Î N C H E I E R E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Agrorossi-SV”

SRL împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, fiind menținută hotărârea din 28

noiembrie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 20 septembrie 2017, SC „Agrorossi-SV” SRL a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea pct. 4 din decizia

nr. 991/217 din 10 iulie 2017 a Serviciului Fiscal de Stat, în partea nerepatrierii în

termen a mijloacelor bănești de către OOO „ФрутЛайн” în conformitate cu art. 3

alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești,

mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile economice externe și încasarea de la

pârât în beneficiul reclamantului a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 26 noiembrie 2012, a fost

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 10-1/2012 între SC „Agrorossi-SV”

SRL (vânzător) și OOO „ФрутЛайн” din Federația Rusă (cumpărător), obiectul

contractului constituind fructele în stare proaspătă la prețul total de 85 853 dolari

SUA, echivalentul a 1 503 871 lei, vânzătorul obligându-se să predea marfa, iar

cumpărătorul să o primească și s-o achite în termenul prevăzut în contract.

Astfel, fructele proaspete au fost exportate de către reclamant conform

contractului de vânzare-cumpărare în Federația Rusă, însă achitarea costului mărfii

nu a fost efectuată imediat, deoarece urma să aibă loc în termen de 365 zile din

momentul livrării mărfii.

Ulterior activitatea reclamantului a fost supusă controlului de către pârât, fiind

adoptată decizia cu nr. 991/217 din 10 iulie 2017 prin care s-a constatat încălcarea de

către reclamant a termenelor de repatriere a mijloacelor bănești din exportul fructelor.

În această privință reclamanta nu este de acord, deoarece cumpărătorul OOO

„ФрутЛайн” nu a respectat condițiile prevăzute de contract în partea ce ține de

1

achitarea la timp a mărfii cumpărate și nici până în prezent nu a fost efectuat acest

transfer, drept dovadă servind înștiințarea întocmită de OOO „ФрутЛайн”, prin care

a informat reclamanta despre imposibilitatea onorării obligației de achitare a datoriei

și a indicat că datoria va fi rambursată până la expirarea contractului de vânzare-

cumpărare, și anume până la data de 23 noiembrie 2019.

Respectiv, reclamanta nu este de acord cu decizia nr. 991/217 din 10 iulie 2017 în

partea ce ține de aplicarea amenzii pentru nerepatrierea mijloacelor bănești provenite

din operațiunile de export, deoarece vinovat de această neexecutare a transferului în

termenul stabilit este cumpărătorul OOO „ФрутЛайн”, care nu a respectat condițiile

prevăzute de contract în partea ce ține de achitarea la timp a mărfii cumpărate, iar SC

„Agrorossi-SV” SRL nu poartă nici o vină.

Potrivit reclamantei, SC „Agrorossi-SV” SRL a respectat cu strictețe prevederile

legislației fiscale, iar din cauza neglijenței cumpărătorului OOO „ФрутЛайн” a fost

constatată de către Serviciul Fiscal de Stat încălcarea termenului de repatriere a

mijloacelor financiare în mărime de 85 853 dolari SUA, echivalentul a 1 530 871 lei.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de SC „Agrorossi-SV” SRL împotriva

Serviciului Fiscal de Stat a fost admisă parțial, s-a dispus anularea subpunctului (4)

din punctul (VI) al deciziei nr. 991/217 din 10 iulie 2017, adoptată de șeful adjunct

Direcția Generală Administrare Fiscală Nord a Serviciului Fiscal de Stat, în partea ce

ține de aplicarea SC „Agrorossi-SV” SRL a amenzii în mărime de 596007,21 lei

pentru încălcarea termenelor de repatriere a mijloacelor bănești provenite din

tranzacțiile economice externe, în rest pretențiile fiind respinse.

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat, fiind menținută hotărârea din 28 noiembrie 2017

a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin decizia Serviciului Fiscal

de Stat nr. 991/217 din 10 iulie 2017, SC „Agrorossi-SV” SRL a fost sancționată

pentru mai multe încălcări, iar conform subpunctului (4) din punctul (VI) a fost

amendată pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) al Legii nr.1466 din 29

ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și

servicii provenite din tranzacțiile economice externe și i-a fost aplicată ultimei o

amendă în mărime de 612348 lei. La calcularea cuantumului amenzii pentru

nerepatrierea în termen a mijloacelor bănești provenite din tranzacțiile economice

externe pentru perioada 01 ianuarie 2013 – 31 martie 2017 aplicată SC „Agrorossi-

SV” SRL, apelantul a încasat 40 % din suma nerepatriată în mărime de 1530871 lei,

sau 85853 dolari SUA, suma nerepatriată de la OOO „ФрутЛайн”.

Mai mult, instanța de apel a menționat că intimatul nu putea fi supus sancțiunilor

pecuniare pentru sumele nerepatriate de la export-import provenite din tranzacțiile

economice externe dacă, în decurs de 3 luni de la data expirării termenului de

repatriere, partenerului extern i-au fost înaintate pretenții.

Astfel, în prima instanță reclamantul a prezentat pretențiile înaintate OOO

„ФрутЛайн” la 04 februarie 2014, 03 aprilie 2014 și 02 iulie 2014 de către SC

„Agrorossi-SV” SRL cu privire la achitarea datoriei în mărime de 83078 dolari SUA,

creată din clauzele contractului nr.10-1/2012. Faptul înmânării pretențiilor respective

partenerului extern OOO „ФрутЛайн” se confirmă de răspunsurile ultimului cu nr. 1

din 25 februarie 2014, nr. 5 din 27 aprilie 2014 și nr. 12 din 30 iulie 2014.

2

Ulterior, la 26 decembrie 2014, OOO „ФрутЛайн” a expediat în adresa

reclamantului/intimat SC „Agrorossi-SV” SRL o înștiințare, prin care o informează

pe ultima că, la moment este în imposibilitate să achite datoria în mărime de 83078

dolari SUA, creată în baza contractului nr. 10-1/2012 și, totodată comunică că,

datoria respectivă va fi achitată până la expirarea contractului – 26 noiembrie 2019

(f.d. 20). Astfel din conținutul înștiințării respective, rezultă că ultima constituie în

sine un răspuns la eventualele solicitări a SC „Agrorossi-SV” SRL de a achita datoria

respectivă. Răspunsul respectiv a fost prezentat Serviciului Fiscal de Stat atât la

depunerea cererii prealabile, cât și la înaintarea contestației.

La 26 iunie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a contestat cu recurs decizia din 24

aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 28

noiembrie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu pronunțarea unei decizii prin

care acțiunea înaintată de SC „Agrorossi-SV” SRL, să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar a reiterat aceleași argumente, care se regăsesc în cererea de apel.

La 22 august 2018, SC „Agrorossi-SV” SRL, prin intermediul avocatului

Ghenadie Odobescu, a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea

acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii

și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Serviciul

Fiscal de Stat neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 24

aprilie 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 07 iunie 2018 (f.d.

163), fiind recepționată de către recurent la 12 iunie 2018. Astfel, având în vedere

faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel

Bălți a fost înregistrat la 26 iunie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

3

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Serviciul Fiscal de Stat.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

4