3ra-1248/18 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1248/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani ( jud. I. Potînga )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru )

ÎNCHEIERE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Fiscal de Stat

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Aroma”

în procedura planului împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ

împotriva deciziei din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat și menținută hotărârea din

16 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 26 ianuarie 2015, SA „Aroma”, în procedura planului, a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat nr. 104 din 24 septembrie 2014, s-a decis aplicarea în privința SA „Aroma”,

pentru nerespectarea legislației conform prevederilor alin. (4) și (5), art. 5 din Legea cu

privire la reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din

tranzacțiile economice externe nr. 1466 - XIII din 29 ianuarie 1998 cu modificările

ulterioare, amendă în sumă de 84952 de lei, pentru nerespectarea termenelor de

repatriere a mijloacelor bănești în proporție de 0,1 % din suma mijloacelor nerepatriate

pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, cuantumul amenzii fiind 40 % din suma

mijloacelor nerepatriate.

Nefiind de acord cu decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, la data de

24 octombrie 2014 SA „Aroma” a depus contestație împotriva Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat nr. 104 din 24 septembrie 2014.

1

La 24 decembrie 2014 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis decizia

nr. 382 prin care a considerat ca neîntemeiată contestația înaintată de contribuabilul

SA „Aroma”, invocând lipsa temeiului legal de codificare sau anulare a deciziei

contestate.

A specificat că organul administrativ incorect a interpretat legea, cât și

circumstanțele cauzei.

A reiterat că în decizia nr. 104 din 24 septembrie 2014, Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat eronat a indicat că SA „Aroma” nu a efectuat procedura judiciară sau

de arbitraj și de executare silită, deoarece SA „Aroma” s-a adresat în instanța de

judecată pentru îndeplinirea măsurilor de rigoare privind încasarea de la

SRL „Ucrbeltorg” a datoriei pentru producția alcoolică exportată în adresa

SRL „Ucrbeltorg” (Ucraina) conform declarației vamale nr. 3027I11312 din

28 martie 2012 în sumă de 23025 de euro, contractul nr. 21V din 19 decembrie 2011 și

a obținut câștig de cauză.

Prin hotărârea din 25 martie 2013 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

SA „Aroma” a obținut câștig de cauză potrivit căruia suma menționată urmează a fi

încasată de la SRL „Ucrbeltorg”, iar potrivit prevederilor Codului de executare,

termenul de prezentare a documentului executoriu spre executare este de 3 ani din

momentul devenirii definitive a hotărârii.

Și-a întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 8, 234, 239 – 248,

249 alin. (1) lit. b), 267 - 26, art. 271 alin. (1) lit. c) Cod fiscal și art. 166, 167 Cod de

procedură civilă.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea parțială a deciziei Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat nr. 104 din 24 septembrie 2014 și a deciziei Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat nr. 382 din 24 decembrie 2014, în partea prin care SA „Aroma” a fost

sancționată în cazul relațiilor cu întreprinderea SRL „Ucrbeltorg”, cu suma de 77482

de lei.

Pe parcursul examinării cauzei, SA „Aroma” a depus cerere de completare a

acțiunii, prin care a comunicat că SA „Aroma” a depus o cerere prealabilă către

SRL „Ucrbeltorg”, iar la data de 10 septembrie 2012 SA „Aroma” s-a adresat la

Procuratura Buiucani mun. Chișinău cu o cerere, prin care a solicitat adresarea

Procuraturii Buiucani mun. Chișinău în instanța de judecata cu cerere de chemare

împotriva SRL „Ucrbeltorg”.

A relatat că după intrarea vigoare a hotărârii din 25 martie 2013 emisă de către

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, SA „Aroma” a solicitat de mai multe ori

eliberarea titlului executoriu, care a fost eliberat abia în noiembrie 2015 și înaintat spre

executare executorului judecătoresc Ana Popa, iar în paralel a fost inițiată procedura

privind recunoașterea hotărârii pe teritoriul Ucrainei.

Prin încheierea din 16 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani s-a

dispus înlocuirea pârâtului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat cu succesorul său în

drepturi Serviciul Fiscal de Stat.

Prin hotărârea din 16 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani acțiunea

depusă de SA „Aroma” a fost admisă parțial.

A fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 104 din

24 septembrie 2014 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale de către

2

SA „Aroma” în procedură de insolvabilitate în partea sancționării cu amendă în

valoare de 77482 de lei pentru nerespectarea termenilor de repatriere a mijloacelor

bănești în relațiile cu SRL „Ucrbeltorg”, ca fiind neîntemeiată.

În rest, acțiunea în partea pretențiilor neadmise a fost respinsă ca fiind

nefondată.

Prin decizia din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de

apel declarată de către Serviciul Fiscal de Stat și menținută hotărârea din

16 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

La 19 iulie 2018, Serviciul Fiscal de Stat, a declarat recurs împotriva deciziei

din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel, casarea parțială a hotărârii primei instanțe

în partea în care a fost admisă parțial acțiunea cu pronunțarea unei noi hotărârii de

respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o ca ilegală și neîntemeiată, menționând că la emiterea acesteia instanța

de apel a aplicat eronat normele de drept.

A menționat că potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) lit. b) din Legea cu privire la

reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din

tranzacțiile externe nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, nu sunt supuse sancțiunilor

pecuniare sumele nerepatriate de la export-import provenite din tranzacțiile economice

externe dacă, în decurs de 3 luni de la data expirării termenului de repatriere,

partenerului extern i-au fost înaintate pretenții și/sau dacă, în termen de 6 luni de la

data expirării termenului de repatriere, față de acesta a fost începută procedura

judiciară sau de arbitraj – pe toată perioada examinării litigiilor în instanțele

judecătorești/de arbitraj și executării hotărârilor emise.

A considerat că instanța de apel respingând argumentul Serviciului Fiscal de

Stat invocat în cererea de apel suplimentară, precum că termenul de 6 luni prevăzut la

art. 5 alin. (7) lit. b) din Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace

bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile externe nr. 1466-XIII din

29 ianuarie 1998, urma a fi instituit în temeiul hotărârii irevocabile a Judecătoriei

Chișinău sediul Buiucani din 25 martie 2013, instanța de apel neîntemeiat a

concluzionat că termenul respectiv a fost instituit prin lege, iar hotărârea

judecătorească nu poate fi contrară legii.

Cu referire la prevederile art. 3 alin. (1) din Legea cu privire la reglementarea

repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din tranzacțiile externe

nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, care stipulează că agenții economici rezidenți ai

Republicii Moldova, sunt obligați să repatrieze mijloacele bănești în contractele de

vânzare-cumpărare, în termenul stabilit în contract, dar nu mai mult de 2 ani de la data

expedierii mărfurilor respective sau efectuării plății pentru marfă, a remarcat că

SA „Aroma” în baza declarației vamale nr. 3027I11312 din 28 martie 2012, a exportat

producție alcoolică în adresa SRL „Ucrbeltorg” (Ucraina), astfel termenul de repatriere

fiind data de 28 martie 2014.

A susținut că conform hotărârii din 25 martie 2013 a Judecătoriei Chișinău

sediul Buiucani, devenită irevocabilă prin neatacare, SA „Aroma” a obținut câștig de

cauză prin care suma de 23025 de euro urma a fi încasată de la SRL „Ucrbeltorg” și că

3

astfel, termenul de 6 luni prevăzut la art. 5 alin. (7) lit. b) din Legea cu privire la

reglementarea repatrierii de mijloace bănești, mărfuri și servicii provenite din

tranzacțiile externe nr. 1466-XIII din 29 ianuarie 1998, urma a fi instituit în temeiul

acestei hotărâri, care a expirat la data de 25 septembrie 2013.

Pe când SA „Aroma” nu a prezentat careva acte care ar proba faptul că în

termenul de 6 luni, și anume că în perioada 25 martie 2013 - 25 septembrie 2013 a fost

înaintată față de SRL „Ucrbeltorg” procedura de executare și încasare a datoriilor.

A obiectat că SA „Aroma” nu a respectat termenul de repatriere a mijloacelor

bănești.

La 1 octombrie 2018, SA „Aroma”, în procedura planului, a depus referință prin

care a solicitat de a declara recursul înaintat de către Serviciul Fiscal de Stat ca fiind

inadmisibil.

La 11 octombrie 2018, SA „Aroma”, în procedura planului, a depus referință

suplimentară, prin care de asemenea a solicitat de a declara recursul înaintat de către

Serviciul Fiscal de Stat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 15 iunie 2018, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 197 vol. I) și care a fost recepționată de către recurent la 18 iunie 2018 fapt

confirmat prin ștampila Serviciului Fiscal de Stat aplicată pe scrisoarea de însoțire

( f. d. 203 vol. I).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 19 iulie 2018 împotriva deciziei din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Serviciul

Fiscal de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Serviciul Fiscal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

5