2ra-2001/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–2001/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana), (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. I. Muruianu, Vl. Clima, N. Budăi)

Î N C H E I E R E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Tabacari,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Cooperativa de Construcție a Garajelor nr. 12 împotriva lui Ion Tăbăcari cu privire

la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Ion Tabacari și menținută hotărârea din 21

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana),

c o n s t a t ă:

La 03 noiembrie 2017, Cooperativa de Construcție a Garajelor nr. 12 a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Tăbăcari, solicitând încasarea din

contul acestuia datoria în mărime de 2 796, 90 de lei și cheltuielile de judecată în

mărime de 270 de lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că Ion Tăbăcari este

membru al Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 12, deținând garajul nr. 110

din 21 noiembrie 1991.

Conform statutului de organizare și desfășurare a activității cooperativei nr.

10602992 din 25 mai 1995, membrii acesteia au obligația de a achita plata pentru

întreținerea salariaților cooperativei, pentru exploatarea și reparația capitală a

obiectelor cooperativei și achitarea impozitelor.

Reclamanta a explicat faptul că, suma anuală a cotizației de membru al

Cooperativei, a fost stabilită de către Adunarea împuterniciților din 01 iulie 2004,

în mărime de 450 de lei, sumă care a rămas neschimbată până la finele anului

2016.

A specificat că pentru anul 2017, suma cotizației a fost modificată de la 450

de lei la 540 de lei anual, iar pe parcursul anilor 2001 - 2017, în mod conștient

pârâtul refuză să-și onoreze obligațiile statutare de plată a sumei anuale, care

reprezintă cota de membru al cooperativei.

La 01 ianuarie 2010, pârâtul a acumulat datorii în sumă totală de 11 878 de

1

lei, datorie constatată prin hotărârea din 23 octombrie 2009 a Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău, menținută prin decizia din 19 mai 2010 a Curții de Apel Chișinău.

Pentru anii 2010 - 2017, suma datoriei la cotizațiile de membru al

Cooperativei constituia 3 690 de lei, și anume pentru perioada 2010 - 2016, câte

450 de lei anual și pentru anul 2017 - 540 de lei.

În opinia reclamantei pârâtul urmează să compenseze și cheltuielile pentru

folosirea terenului aferent, stabilite prin decizia Consiliului municipal Chișinău,

care constituie suma de 411 de lei pentru 3 ani, câte 137, 30 de lei pentru fiecare

an.

Reclamanta a expediat în adresa pârâtului, reclamația nr. 05/09 din 26

septembrie 2017, prin care a solicitat acestuia achitarea datoriei, fiindu-i acordat un

termen de 7 zile. Astfel, după recepționarea reclamației de către pârât, prin ordinul

de încasare a numerarului nr. 01 din 16 octombrie 2017, Ion Tăbăcari a achitat

parțial datoria în suma de 1 305 de lei.

Reclamanta a explicat că suma de 1 305 de lei, a fost repartizată pentru

achitarea cotizației din anul 2010 – 450 de lei, cotizației din anul 2011 - 450 de lei,

cotizației pentru 11 luni ale anului 2012 – 405 de lei.

În fine, reclamanta a conchis că Ion Tăbăcari datorează pentru cotizația de

membru, pentru anul 2012 (1 lună), suma de 45 de lei, pentru anii 2013 - 2016,

suma de 1 800 de lei, pentru anul 2017 suma de 540 de lei, pentru folosirea

terenului aferent pentru anii 2015-2017 suma de 411,90 de lei, iar în total suma de

2 796, 90 de lei.

Prin hotărârea din 21 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana),

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcție a

Garajelor nr. 12 împotriva lui Ion Tăbăcari cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată; s-a încasat din contul lui Ion Tăbăcari, în beneficiul

Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 12, datoria în mărime de 2 796,90 de

lei și cheltuielile suportate în legătură cu achitarea taxei de stat, în sumă de 270 de

lei.

Prin decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Ion Tabacari și menținută hotărârea din 21 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana).

La 01 august 2018, Ion Tabacari a declarat recurs împotriva deciziei din 03

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

încălcat esențial normele de drept material precum și nu a apreciat obiectiv probele

aprecierea fiind una arbitrară.

La 18 septembrie 2018, Cooperativa de Construcție a Garajelor nr. 12 a depus

referință la cererea de recurs înaintată de Ion Tabacari, solicitând ca acesta să fie

considerat inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Ion Tabacari, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

2

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ion Tabacari, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

3

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Ion Tabacari.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Tabacari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4