2ra-1960/18 — incasarea prejudiciului cauzat prin infractiune

2ra-1960/18 — incasarea prejudiciului cauzat prin infractiune (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1960/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. I. Chironeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

DECIZIE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Nicolae Arnaut,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr. 183 împotriva lui Nicolae Arnaut cu privire la

repararea prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 februarie 2016, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183,

reprezentată de avocatul Olesea Negru, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nicolae Arnaut solicitând încasarea prejudiciului material cauzat în

sumă de 167272 de lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, partea reclamantă a invocat că Nicolae Arnaut pe

parcursul anilor 2011-2015 a deținut funcția de președinte al Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183, în gestiunea căreia se află casele amplasate pe bd.

Mircea cel Bătrîn, nr. 22/1, nr. 22/2, mun.Chișinău. La preluarea gestionării

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 de către noul președinte, s-au

constatat nereguli în evidența contabilă, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei

analize contabile pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 iulie 2015. Prin scrisoarea-

raport privind analiza și determinarea corectitudinii utilizării mijloacelor bănești,

respectarea legislației financiare și fiscale pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 iulie

2015, prezentată de către „Audit Elit Consulting” SRL la 24 septembrie 2015, s-a

constatat lipsa soldului de numerar al mijloacelor bănești încasat în casieria

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 în sumă de 167272 de lei. În

rezultatul denunțului, a fost dispusă inițierea urmăririi penale dat fiind o bănuială

rezonabilă precum că în acțiunile lui Nicolae Arnaut sunt prezente elementele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 191 alin.(5) Cod penal. Cauza penală a

fost inițiată la 12 noiembrie 2015, fiind constatată cauzarea Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183 a unui prejudiciu în mărime de 167272 de lei.

La 03 mai 2017, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183 a depus

cerere suplimentară solicitând încasarea prejudiciului material cauzat în sumă de

1

221439, 53 de lei și a cheltuielilor de judecată, invocând că prin omisiunea executării

obligațiilor sale pârâtul a admis preluarea nejustificată de către Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr. 183 a datoriei față de furnizor în sumă de 39667, 53 de

lei, cauzând prejudiciu reclamantului.

Prin încheierea din 20 aprilie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău s-a

respins cererea Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 cu privire la

asigurarea acțiunii înaintată de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183

împotriva lui Nicolae Arnaut cu privire la încasarea prejudiciului cauzat.

Prin decizia din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul

declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183, reprezentată de

avocatul Olesea Negru și s-a casat încheierea din 20 aprilie 2016 a Judecătoriei

Ciocana, mun.Chișinău și s-a emis o nouă încheiere prin care s-a admis cererea

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 privind asigurarea acțiunii și s-a

aplicat sechestru pe bunurile imobile ale pârâtului, apartamentul nr. 41 din bd.

Mircea cel Bătrîn, nr. 22/1, identificat cu număr cadastral 010031113801041 în

limita valorii acțiunii de 167272 de lei.

Prin hotărârea din 30 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 183 împotriva lui Nicolae Arnaut cu privire la încasarea prejudiciului

cauzat prin infracțiune, ca fiind neîntemeiată; s-a încasat de la Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr. 183 în contul bugetului public național cheltuielile de

judecată legate de citarea și chemarea părților în instanța de judecată în sumă de 49,

85 de lei. Totodată, s-a dispus ca măsurile de asigurare aplicate prin decizia din 21

iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău asupra bunurile pârâtului Nicolae Arnaut,

apartamentul nr. 41 din bd. Mircea cel Bătrîn, nr. 22/1, din mun.Chișinău, cu număr

cadastral 010031113801041, se mențin până la devenirea definitivă a hotărârii, după

care se anulează.

Prin încheierea din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

depusă de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183, reprezentată de avocatul

Olesea Negru cu privire la suspendarea procesului civil.

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183, reprezentată de

avocatul Olesea Negru și s-a casat hotărârea din 30 august 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a admis integral

cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr. 183 și s-au încasat de la Nicolae Arnaut în beneficiul Cooperativei de Construcție

a Locuințelor nr. 183 daunele (pierderile) materiale cauzate în sumă totală de

221439, 53 de lei; s-au încasat de la Nicolae Arnaut în beneficiul Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183 cheltuielile de judecată suportate în cadrul

actualului proces, compuse din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de

6643,18 lei și la depunerea cererii de apel în sumă de 4983 de lei.

La 16 iulie 2018, Nicolae Arnaut a declarat recurs împotriva deciziei din 15

martie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a motivat decizia prin

prisma art. 1398, art. 1428 Cod civil, legea bugetului de stat, norme care le-a

interpretat și aplicat în mod eronat, probându-le în baza raportului financiar, al

2

ordonanței de începere a urmăririi penale, precum și în baza declarațiilor

reprezentantului reclamantului, probe care au fost apreciate arbitrar, fiind încălcate

esențial drepturile omului.

Recurentul cu referire la prevederile art. 1398 Cod civil, a menționat că pentru

apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește

temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este componența

delictului civil. Componența delictului civil constituie o totalitate de elemente

esențiale formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea răspunderii

delictuale. Componența delictului civil include următoarele elemente (condiții):

prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.

Acestea sunt condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale.

Lipsa unei condiții, conform regulii generale, exclude răspunderea delictuală. Nu

poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu. Prejudiciul

constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral)

ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective. Pentru antrenarea

răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un

raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în funcție de care se determină

mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este consecința directă a

faptei ilicite. Pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară, potrivit regulii

generale, vinovăția autorului faptei ilicite. Astfel, în probarea vinovăției sale în

producerea delictului civil, instanța de apel face trimitere la ordonanța de începere a

urmăririi penale, la raportul de constatare efectuat de un audit în afara instanței de

judecată, autorul raportului nu a fost preîntâmpinat de răspunderea pe care o poartă,

precum și declarațiile reprezentantului reclamantului.

Recurentul a menționat că prin ordonanța de începere a urmăririi penale se

atestă faptul că a fost sustrasă din caseria Cooperativei de Construcție a Locuințelor

nr. 183 suma de 167272 lei, însă în ședința de judecată nu a fost prezentată cel puțin

ordonața de recunoaștere a lui Nicolae Arnaut în calitate de învinuit, nu este o

sentință în acest sens, nu sunt descrise peroanele vinovate de sustragerea sumei.

Acțiunea civilă de încasare a sumei este înaintată în baza art. 219-226 Cod de

procedură penală, art. 166-167 Cod de procedură civilă, art. 1398 Cod civil. Or, art.

219-226 Cod de procedură penală la care face trimitere reclamantul se referă la

acțiunea civilă în cadrul procesului penal, în situația de față nu este probat ce statut

are pârâtul în pretinsul dosar penal. De altfel, aceasta era absolut necesar deoarece

urmărirea penală este pornită în baza calificativului de „două sau mai multe

persoane, proporții deosebit de mari”.

Recurentul a precizat că în raportul de audit este indicată corectitudinea

utilizării de către reprezentanții Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 a

mijloacelor bănești, însă nu este indicat faptul despre sustragerea anumitor mijloace

bănești din contabilitatea Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183.

Reclamantul probează acțiunea înaintată în baza unei scrisoare-raport privind

analiza și determinarea corectitudinii utilizării mijloacelor bănești pe perioada 01

ianuarie 2011-31 iulie 2015, efectuată de SRL „Audit Elit Consulting”. Această

probă nu poate fi considerată pertinentă, concludentă, utilă, deoarece nu a participat

la această acțiune, nu i s-au solicitat anumite acte, nu a fost invitat cel puțin

contabilul Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 pentru a prezenta actele

contabile. Această probă urmează a fi apreciată critic de instanță, deoarece în raport

3

este indicat faptul ca la desfășurarea auditului nu au fost folosite toate actele

contabile, nu este clar cine a comandat raportul respectiv, conform pct. 54 al

Statutului Cooperativei de Construcție a Locuințelor, aceasta nu intră în competenta

președintelui. Conform pct. 56 al Statutului, în cadrul Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 183 activează comisia de revizie, membrii fiind aleși de adunarea

generală dintre membrii Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183. Conform

pct. 57, comisia de revizie are obligația de a efectua nu mai rar decât o dată pe an

revizii asupra activității financiar gestionară, a cooperativei cu darea de seamă

ulterioară la adunarea generală. La materialele dosarului nu este anexată concluzia

comisiei de revizie, nu este anexată hotărârea adunării generale a cooperativei de a

numi un raport economico-financiar privind utilizarea mijloacelor bănești, iar din

raportul prezentat de reclamant în ședința de judecată nu este clar prejudiciul nu este

clar de unde s-a indicat suma respectiva. În ședința instanței de fond a fost audiată

persoana care a întocmit raportul de constatare care a comunicat că nu a avut acces

la toate actele contabile, iar el-pârâtul nu a fost prezent la efectuarea raportului

contabil. În opinia sa, urmează a fi apreciată critic așa zisa concluzie din raport care

indică că în conturile salariale a fost transferată suma de 61410 lei, deoarece în

ședința de judecată a fost prezentat răspunsul de la Inspectoratul Fiscal de Stat care

atestă că în realitate au fost transferate sume mai mari pentru salarizare și anume în

perioada 2010-2011, suma de 69351,6 lei, în perioada 2011-2012-suma de 73392,6

de lei, în perioada 2012-2013-suma de 48960,8 lei, care sumate formează suma

restantă. În raport se pune la îndoială veridicitatea semnăturilor din listele de

salarizare, însă nu există o expertiză în acest sens ce ar demonstra că persoanele

respective nu și-au ridicat salariile, cel puțin nu este o explicație a persoanelor vizate

privind veridicitatea semnăturii. Conform pct. 54 al Statutului Cooperativei de

Construcție a Locuințelor, obligația președintelui cooperativei constă în efectuarea

calculelor pentru serviciile comunale, prezentarea dărilor de seamă a cooperativei la

adunarea generală a membrilor Cooperativei de Construcție a Locuințelor etc.

Astfel, nu i se poate imputa neplata serviciilor comunale de alți membrii ai

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183. Or, Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 183 urma să se adreseze în instanța de judecată privind plata

serviciilor comunale. În perioada cât era președinte, personal a primit notificare

privind necesitatea schimbării contoarelor la apă.

Recurentul a declarat că concluzia instanței de apel privind gestionarea

defectuoasă și îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor și atribuțiilor avute,

precum și prejudicierea Cooperativei, este greșită. Or, calculele luate în considerare

conțin abateri atât în sumă, cât și în cantitate, comparativ cu actele de verificare a

datoriilor față de SA „Apă Canal”, divergențe care urmau să fie înlăturate prin

aplicarea unor măsuri de verificare. Astfel, apelantul nu a demonstrat care sunt

atribuțiile și obligațiile de serviciu ale președintelui Cooperativei de Construcție a

Locuințelor în raport cu organele executive ale Cooperativei. Instanța de apel în

decizie nu a indicat care obligații de serviciu a încălcat pentru a fi posibilă angajarea

răspunderii delictuale. Atât în cererea de chemare în judecată, cât și în decizia

instanței de apel nu este indicat care ar fi minimul chiriei pentru spațiul nelocativ,

nu este indicat prețul cu care a fost achitată chiria pentru spațiul nelocativ și astfel

nu poate fi dedus prejudiciul cauzat. În cererea de chemare în judecată se face

trimitere la legea bugetului fără a se preciza pe ce an. Interpretând Legea bugetului

4

pe anul 2011-2015, conchide asupra faptului că legea sus menționată face trimitere

la minimul chiriei pentru bunurile proprietate publica, însă în speță, se discută despre

bunurile proprietate privată. Instanța de apel a interpretat eronat legea bugetului de

stat, motivînd că prețul pentru chirie este sub minimul care este prevăzut în legea

bugetului. Atât în ședința instanței de fond, cât și în ședința instanței de apel,

apelantul nu a prezentat careva probe care ar indica faptul că facturile fiscale nu au

fost prezentate pentru perioada 2014-2015, fiind prejudiciată Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183. Or, din anul 2015 există un nou președinte al

Cooperativei de Construcție a Locuințelor, care urma să întreprindă măsuri în

vederea încasării plății pentru chirie, prin reclamații, adresare în judecată etc. În

ședința instanței de fond, reprezentantul reclamantului nu a oferit explicații privind

faptul achitării sau neachitării chiriei, s-a adresat sau nu în instanță privind

recuperarea prejudiciului ca urmare a neprezentării facturilor fiscale pentru

locațiune. Nici în cererea de chemare în judecată, nici în hotărârea judecătorească

nu sunt descrise care apartamente au datorii pentru livrarea apei, perioada acumulării

datoriei.

Totodată, a indicat că reclamanta pretinde încălcarea Legii contabilității,

motivare descrisă în decizia Curții de Apel fără a se face trimitere la articolul sau

alineatul din Legea contabilității care a fost încălcat, or, contabilitatea a fost dusă

fără anumite abateri pe tot parcursul cât a gestionat Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 183, iar Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183 nu a fost

sancționată de către Inspectoratul Fiscal sau alte organe de stat pentru evidența

contabilității. În aceste condiții, instanța de apel a constatat vinovăția în baza unor

probe care în viziunea sa nu dovedesc faptul că a sustras anumite sume de bani sau

greșit a gestionat Cooperativa de Construcție a Locuințelor. În această ordine de idei,

menționează că până la etapa de față nu a fost pus sub învinuire de organul de

urmărire penală pentru faptul sustragerii mijloacelor bănești, cu toate că de la

pornirea urmăririi penale până în prezent au trecut mai mult de 3 ani.

Cu referire la prevederile art. 1428 Cod civil aplicate de instanța de apel,

recurentul a relevat că această dispoziție enunță regula generală referitoare la sarcina

probațiunii în cadrul examinării cererilor de reparare a prejudiciului cauzat de

defectul produsului. În vederea preîntâmpinării pretențiilor slab întemeiate și

limitării în acest fel a numărului de adresări în instanțele de judecată, legiuitorul a

instituit obligația persoanei care a suferit un prejudiciu (victima) de a dovedi defectul

produsului, existența și întinderea prejudiciului și raportul de cauzalitate dintre

defect și prejudiciu, pentru a putea pretinde repararea prejudiciului respectiv de către

producătorul produsului. Reclamanta nu a prezentat instanței anumite probe care ar

proba motivele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 martie 2018, iar Nicolae Arnaut

a declarat recurs la 16 iulie 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la data de 11 iunie 2018, prin intermediul poștei electronice, conform

scrisorii de însoțire, inclusiv avocatului recurentului (Vol. I, f.d.205). Astfel,

recursul declarat la 16 iulie 2018 este în termen.

5

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Nicolae Arnaut și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a

interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Colegiul relevă că prin cererea de chemare în judecată depusă la 10 februarie

2016, ulterior concretizată la 03 mai 2017, Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr. 183 a solicitat încasarea de la Nicolae Arnaut a prejudiciului material cauzat în

sumă de 221439, 53 de lei și a cheltuielilor de judecată (Vol.I, f.d.3-4, 104-106).

Prin hotărârea din 30 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 183 împotriva lui Nicolae Arnaut cu privire la încasarea prejudiciului

cauzat prin infracțiune, ca fiind neîntemeiată (Vol.I, f.d.144, 149-151).

6

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183, reprezentată de

avocatul Olesea Negru și s-a casat hotărârea din 30 august 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana și s-a pronunțat o hotărâre nou prin care s-a admis integral

cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcție a Locuințelor

nr. 183 (Vol.I, f.d.198-202).

Colegiul reliefă că instanța de apel a constatat temeinicia acțiunii în rezultatul

examinării superficiale a litigiului dedus judecății, or, în sensul art. 373 alin. (1) Cod

de procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea

ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

Concomitent Colegiul reține că în contextul prevederilor art. 240 alin. (1) Cod

de procedură civilă, la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază

probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor,

care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii.

În contextul dat, Colegiul notează că textul deciziei contestate denotă că, în

esență, instanța de apel a preluat poziția reclamantului conform cererii de chemare

în judecată, ulterior concretizată, fără a lua în considerare obiecțiile părții pârâte

conform referinței depuse la cererea de apel.

De altfel, instanța de apel a indicat că pârâtul s-ar fi referit doar la lipsa unor

constatări ale organului de urmărire penală, sentințe sau alte hotărâri judecătorești

care ar constata vinovăția lui Nicolae Arnaut în delapidarea averii Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183.

Colegiul menționează că instanța de apel a constatat că pe parcursul activității

lui Nicolae Arnaut în funcția de președinte al Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 183, s-ar fi constatat un neajuns a mijloacelor financiare în sumă de

167272 de lei. La fel, a indicat că Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183

ar fi suportat pagube care s-ar fi datorat incompetenței sau neglijenței lui Nicolae

Arnaut, pagube pentru care în temeiul statutului Cooperativei de Construcție a

Locuințelor și Codului Civil, urmează să răspundă pe deplin.

În acest sens, instanța de recurs reține că instanța de apel și-a bazat

raționamentele sale pe scrisoarea privind analiza și determinarea corectitudinii

utilizării mijloacelor bănești, respectarea legislației financiare și fiscale pentru

perioada 01 ianuarie 2011-31 iulie 2015, întocmită de către „Audit Elit Consulting”

SRL, prin care s-ar fi recomandat restituirea soldului în numerar al mijloacelor

bănești în casieria Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 (Vol.I, f.d.10-

22).

În contextul dat, Colegiul apreciază a fi relevante argumentele recurentului

precum că scrisoarea de audit se referă la corectitudinea utilizării mijloacelor

bănești, însă nu indică despre sustragerea mijloacelor bănești din contabilitatea

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183.

Aici Colegiul citează ca fiind pertinente prevederile art. 2 al Legii privind

activitatea de audit nr. 61 din 16 martie 2007, conform cărora audit reprezintă

examinarea independentă a rapoartelor financiare anuale, a rapoartelor financiare

anuale consolidate și a altor informații, aferente acestora, ale entității auditate pentru

exprimarea unei opinii profesioniste a auditorului asupra corespunderii lor, sub toate

7

aspectele semnificative, cerințelor stabilite față de aceste rapoarte.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că înscrisul invocat de

reclamant și preluat în motivarea sa de către instanța de apel, nu este decât o scrisoare

privind analiza și determinarea corectitudinii utilizării mijloacelor bănești,

respectarea legislației financiare și fiscale pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 iulie

2015, însă în sensul art. 2 al Legii privind activitatea de audit, raportul auditorului

reprezintă documentul cu putere juridică, elaborat în conformitate cu art.8. Conform

art. 8 al Legii privind activitatea de audit, se condiționează corespunderea raportului

auditorului cerințelor standardelor de audit și se stabilesc elementele fundamentale

ale raportul auditorului.

La acest capitol, Colegiul relevă că instanța urma a se expune asupra acestui

înscris prin prisma pertinenței și concludenței în raport cu speța data.

Or, în conformitate cu art. 130 alin. (3) Cod de procedură civilă, fiecare probă

se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

De altfel, simpla invocare în decizie a acestei scrisori întocmită de către „Audit

Elit Consulting” SRL, în lipsa unei aprecieri în raport cu circumstanțele cauzei și

normele de drept pertinente speței, nu poate angaja răspunderea lui Nicolae Arnaut

pentru prejudiciul pretins a fi cauzat Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr.

183 în perioada deținerii funcției de președinte.

De asemenea, instanța de recurs reliefă că reclamantul invocă ca temei de drept

al acțiunii inclusiv prevederile art. 219-226 Cod de procedură penală, norme ce

reglementează acțiunea civilă în procesul penal, pe când solicită încasarea

prejudiciului cauzat într-un proces civil.

Sub acest aspect, Colegiul precizează că reclamantul nu este lipsit de dreptul

de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune în cadrul unui proces

civil, însă presupune existența unui act prin care să fie constatată vinovăția persoanei

de la care se pretinde recuperarea prejudiciului.

În contextul dat, Colegiul reține că la materialele cauzei, fapt constatat și de

instanțele ierarhic inferioare, a fost anexată ordonanța din 20 noiembrie 2015 de

recunoaștere în calitate de parte vătămată a Cooperativei de Construcție a

Locuințelor nr. 183 în cauza penală nr. 2015481906, inițiată la 12 noiembrie 2015

de către SUP a Inspectoratului de Poliție Ciocana, în baza art. 191 alin.(5) Cod penal,

conform căreia în perioada de timp 01 ianuarie 2011 până la 31 iulie 2015, organul

executiv al Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183, în gestiunea căruia se

află casele amplasate pe bd. Mircea cel Bătrîn, nr.22/1, și nr. 22/2, mun.Chișinău,

reprezentat în perioada dată de către președintele Nicolae Arnaut, a însușit ilegal

mijloace bănești în sumă de 167272 de lei, astfel cauzând Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183 o daună materială în proporții deosebit de mari

(Vol.I, f.d.6).

În această ordine de idei, Colegiul menționează că la materialele cauzei nu a

fost anexat un act referitor la finalitatea cauzei penale prin care să fie stabilită

vinovăția lui Nicolae Arnaut în comiterea unei anumite infracțiuni cu cauzarea de

prejudicii. De altfel, nici nu este clar statutul procesual al lui Nicolae Arnaut în cauza

penală, or, prin cererea de chemare în judecată se pretinde inclusiv și suma de

167272 de lei cu titlu de prejudiciu, mijloace bănești pretinse a fi însușite ilegal și în

8

cadrul cauzei penale.

Mai mult ca atât, în sensul art. 1398 Cod civil, normă de drept invocată de

reclamant și aplicată de instanța de apel, pentru apariția răspunderii delictuale este

necesar un fapt juridic, adică temeiul răspunderii delictuale, care este componența

delictului civil. Componența delictului civil include următoarele condiții:

prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția,

condiții generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Or, lipsa unei

condiții, conform regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția

cazurilor expres prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja și în

lipsa unor condiții.

Concomitent Colegiul, cu referire la ipoteza instanței de apel precum că în

cadrul procesului civil instanța civilă nu se bazează doar și exclusiv pe constatările

instanței penale privind existența sau lipsa vinovăției persoanei responsabile, relevă

că în contextul prevederilor art. 1398 Cod civil, pentru angajarea răspunderii

delictuale este necesară, conform regulii generale, vinovăția autorului faptei ilicite.

În acest sens, Colegiul precizează că instanța civilă la fel este obligată de a ține

cont de elementele obligatorii pentru antrenarea răspunderii delictuale, inclusiv

vinovăția autorului, în speță, a pârâtului. Or, instanța de apel nu a enumerat decât

dispozițiile normelor de drept material și suportul probatoriu care în opinia sa

justifică recuperarea prejudiciului de către Nicolae Arnaut, însă o apreciere a

acestora prin prisma întrunirii condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii

delictuale a lui Nicolae Aranut, nu a fost efectuată, ceea ce urmează a fi luat în

considerare la rejudecarea cauzei.

Chiar și în condițiile în care pretențiile reclamantului nu se limitează doar la

suma de 167272 de lei pentru însușirea căreia a fost inițiată urmărirea penală, fiind

pretinse și alte sume care precum că ar lipsi ca rezultat al activității defectuoase a

președintelui, raționament reținut de instanța de apel, această circumstanță nu

exclude obligația instanței de judecată de a verifică multiaspectual, complet și

obiectiv respectarea condițiilor pentru antrenarea răspunderii delictuale invocate.

La fel, instanța de apel a constatat rezultând din înscrisurile prezentate de

reclamant, precum că datorită gestionării defectuoase și îndeplinirii de către Nicolae

Arnaut, Președintele Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183,

necorespunzătoare a obligațiilor și a atribuțiilor avute, Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 183 a fost prejudiciată în mai multe rânduri. Astfel, pe parcursul

perioadei litigioase au fost încheiate un șir de contracte cu agenți economici privind

transmiterea în locațiune a spațiilor.

Aici Colegiul reține ca fiind relevante și argumentele recurentului precum că

nu au fost demonstrate care sunt obligațiile și atribuțiile de serviciu ale președintelui.

La caz, Colegiul reliefă că instanța de apel dispunând încasarea prejudiciului

de la Nicolae Arnaut ca rezultat al încheierii unor tranzacții de transmitere în

locațiune și preluarea a unor datorii față de furnizori la serviciile prestate, nu a

indicat ce obligații de serviciu au fost încălcate pentru a-i angaja răspunderea

delictuală, aspect ce urmează a fi luat în considerare la rejudecare. Or, pentru a

determina dacă prejudicierea Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183 s-a

produs în rezultatul acțiunilor sau inacțiunilor lui Nicolae Arnaut, urmează a fi

stabilite care erau atribuțiile și obligațiile ca președinte al Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183 în perioada pretinsă 01 ianuarie 2011-31 iulie

9

2015.

Astfel, Colegiul notează că în acest sens instanța de apel a generalizat

constatările sale în raport cu pct. 54 și pct. 59 din Statutul Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 183 care prevăd obligațiunile cârmuirii și răspunderea

materială față de cooperativa. Chiar și pct. 59 din Statut prevede că membrii

cârmuirii și comisia de revizie, pentru pierderile patrimoniale pricinuite

cooperativei, poartă răspundere materială în modul prevăzut de lege, ceea ce denotă

că urmează a fi stabilită legătura cauzală între acțiunile/inacțiunile pârâtului și

prejudiciul cauzat.

De asemenea, Colegiul precizează că pentru a fi stabilit prejudiciul cauzat ca

urmare a transmiterii în locațiune a spațiilor nelocative, era necesar de a fi stabilită

plata de dare în chirie a acestor spații în raport cu cuantumul minim al chiriei anuale

stabilite de legislația pertinentă speței, în vigoare pentru perioada respectivă, ceea ce

nu a fost indicat nici în cererea de chemare în judecată și nici în decizia instanței de

apel nu a fost reflectat acest aspect.

La acest capitol, pornind de la argumentele recurentului precum că Legea

bugetului invocată de instanța de apel reglementează cuantumul chiriei bunurilor

proprietate publică, Colegiul menționează că instanța de apel urmează a diferenția

tipul de proprietate și în consecință aplicabilitatea/inaplicabilitatea Legii bugetului

speței date.

Cu referire la prejudiciul pretins în baza facturilor fiscale pentru anii 2014-

1015, în rezultatul contractului de transmitere în locațiune, încheiat cu SA

„Moldtelecom”, Colegiul indică că plata chiriei în cazul contractelor de locațiune

este reglementată de Capitolul VIII din Codul Civil, locațiunea și respectiv

recuperarea datoriilor acumulate în acest sens se efectuează prin prisma executării

obligațiilor.

La caz, Colegiul relevă că instanța de apel nici nu a verificat măsurile

întreprinse de către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 183 întru

recuperarea pretinsei datorii la plata chiriei de la SA „Moldtelecom”, însă a calificat-

o ca un prejudiciu.

Această situație este relevantă și în cazul contractului de locațiune încheiat cu

SC „Starnet” SRL.

La fel, în decizia instanței de apel lipsesc date referitor la perioada datoriei

pentru apa furnizată rezultând din calculele pretinse a fi întocmite cu abateri de către

Nicolae Arnaut și neverificarea datelor contoarelor de apă. Aici este de remarcat că

verificarea datelor contoarelor la apă nu intră în competența președintelui

Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 183, el fiind doar obligat de a efectua

calculele privind serviciile comunale conform pct. 54 subpct. 7 din Statut.

Or, ipoteza instanței de apel în acest sens, de asemenea, este generalizată,

deoarece din aceasta nu se identifică care ar fi prejudiciul cauzat pornind de la datele

contoarelor prezentate pe fiecare apartament aparte din cele 216. De altfel, pentru a

concluziona asupra cauzării prejudiciului Cooperativei de Construcție a Locuințelor

nr. 183 de către Nicolae Arnaut prin preluarea nejustificată a datoriei față de SA

”Apă Canal Chișinău”, deoarece nu ar fi contrapus datele privind consumul real și

cel prezentat de către locatari, urma a fi identificat fiecare caz în parte.

Prin prisma argumentului recurentului precum că reclamantul și instanța de

apel nu au indicat concret ce dispoziție legală din Legea contabilității a fost încălcată,

10

precum și poziția recurentului precum că nu ar fi avut sancțiuni referitor la ducerea

contabilității, la rejudecarea cauzei, pentru a invoca răspunderea pârâtului prin

prisma Legii contabilității, urmează a fi determinate care au fost obligațiile acestuia

și care acțiuni sau inacțiunii au dus la cauzarea prejudiciului pretins.

Colegiul conchide că, în esență, constatările generalizate ale instanței de apel

nu constituie decât o preluare a poziției reclamantului și a opiniei auditorului expusă

în scrisoarea prezentată. Or, în contextul prevederilor art. 130 alin. (1), (2) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească apreciază probele după intima ei

convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o

forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

De altfel, însăși invocarea normelor de drept material și enumerarea suportului

probatoriu, nu echivalează cu argumentarea soluției adoptate.

În conformitate cu art. 373 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Un alt temei ce duce la casarea deciziei contestate, constituie și aplicarea de

către instanța de apel a prevederilor art. 1428 Cod civil, adică a fost aplicată o lege

ce nu trebuia a fi aplicată.

Conform art. 1428 Cod civil cel prejudiciat trebuie să aducă proba viciului,

prejudiciului și a legăturii cauzale dintre ele.

Colegiul reține ca fiind eronată aplicarea prevederilor art. 1428 Cod civil speței

date, or, această dispoziție legală face parte din Cartea a treia, Capitolul XXXIV,

Secțiunea 2-a, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse cu viciu, ceea ce nu

este caracteristic litigiului dedus judecății, argument invocat și de recurent.

În atare circumstanțe, Colegiul reliefă că circumstanțe expuse supra atestă că

soluția adoptată de către instanța de apel poate fi calificată ca nemotivată, deoarece

din textul acesteia nu se identifică o motivare a argumentelor expuse atât de partea

reclamantă, cât și partea pârâtă, prin prisma temeiniciei/netemeinicei, precum și nu

au fost apreciate probele în ansamblul și interconexiunea lor. Libera apreciere a

probelor de către instanță este strâns legată de regula cercetării sub toate aspectele,

complet și obiectiv a circumstanțelor cauzei și probelor. Astfel, libera apreciere a

probelor nu înseamnă arbitrariu, ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil

și imparțial, iar rezultatele aprecierii probelor sunt expuse de către instanța de

judecată în acte procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate

aspectele conform legii. Motivarea se exprimă prin faptul că la admiterea unor probe

și la respingerea altora judecătorul este obligat să indice motivele unei asemenea

soluții.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele cauzei și probele prezentate, limitându-se doar la unele aspecte

11

invocate de reclamant. Or, la examinarea cauzelor, instanțele urmează să se conducă

nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea

multilaterală, completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță

pentru justa soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în

sensul respectării cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor

esențiale relevate în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Concomitent Colegiul notează că legea procesuală civilă prezumă dreptul

instanței de a se expune asupra inițiativelor în cadrul unui proces. În contextul dat,

Colegiul citează prevederile art. 26 alin. (2) Cod de procedură civilă, conform cărora

contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți

participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de

a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Or, prezintă relevanță și folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a

naturii juridice a litigiului dat, rezultând din specificul acestui și care presupune în

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe, pertinente și concludente a

situației de fapt, or, concluzia instanței de apel este rezultatul examinării pripite și

arbitrare a litigiului dedus judecății.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice și circumstanțele

cauzei în partea ce țin de argumentele invocate de recurent, probele, obiecțiile

acestuia în raport cu pretențiile și obiecțiile părții oponente, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO. Procesul

echitabil presupune asigurarea, garantarea și respectarea principiilor

contradictorialității, egalității armelor în proces.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că eroarea admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Nicolae

Arnaut și a casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 Cod de procedură civilă. Caracterul peremptoriu al concluziei

instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților,

circumstanțele cauzei, probele administrate, cercetate și normele de drept material

aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nicolae Arnaut.

Se casează decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr. 183 împotriva lui Nicolae Arnaut cu privire la repararea prejudiciului

12

cauzat, cu trimiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

13