2ra-1303/18 — încasarea indemnizației unice de asigurare ș.a.

2ra-1303/18 — încasarea indemnizației unice de asigurare ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1303/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Ion Țurcan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Ion Muruianu, Valeri Efros, Nelea Budăi)

DECIZIE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Dumitru Visternicean

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de Adrian Lebedinschi și Ministerul

Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Adrian

Lebedinschi împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al

Poliției al MAI și Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP al MAI cu privire la

încasarea indemnizației unice de asigurare, dobânzii de întârziere, încasării

penalității pentru fiecare zi de întârziere, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Adrian Lebedinschi și s-a casat hotărârea din 13

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii

cerințelor față de Ministerul Afacerilor Interne, și în această parte s-a pronunțat o

hotărâre nouă prin care s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în

beneficiul lui Adrian Lebedinschi indemnizația unică în legătură cu pierderea

capacității de muncă, în mărime de 571 000 de lei, plăți suplimentare pentru

fiecare zi de întârziere în mărime de 1 675 314 lei, suma de 50 000 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral și suma de 25 000 de lei cu titlu de compensare

a cheltuielilor de judecată pentru asistența juridică acordată, s-a respins ca

neîntemeiat capătul de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere în sumă de

781 644,25 de lei, iar în rest s-a menținut hotărârea primei instanțe,

constată:

La 11 noiembrie 2009, Adrian Lebedinschi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne (denumirea prescurtată MAI) cu

privire la încasarea indemnizației unice de asigurare, repararea prejudiciului moral

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 noiembrie 2008, aproximativ la orele

02.00, fiind colaborator de poliție, comisar adjunct al CP s. Buiucani,

mun. Chișinău, aflându-se în exercițiul obligațiunilor de serviciu, se deplasa cu

1

automobilul de serviciu pe bd. Renașterii, mun. Chișinău. Aproximativ la o

distanță de 250 m. de str. Albișoara, mun. Chișinău, în direcția Circului, a observat

un accident rutier. Astfel, fiind colaborator de poliție, a staționat la locul

accidentului, în vederea necesității acordării unui ajutor.

Reclamantul a menționat că în timp ce comunica cu persoanele implicate în

accident, a observat niște lumini care se îndreptau în direcția lor. Drept urmare, a

reușit să-1 tragă la o parte pe Eduard Pleșca și parțial să-1 ferească pe Artur Șveț,

persoanele implicate în accident, iar ca rezultat a fost tamponat de automobilul de

model „XXXXX, condus de Viorel Pripa.

În rezultatul accidentului rutier i-au fost cauzate vătămări corporale grave

periculoase pentru viață. Urmare accidentului rutier i-a fost stabilit diagnosticul

„Dezmembrare incompletă a gambei stângi 1/3 medie superioară. Fractura

deschisă tip „III A”, comunitivă 1/3 inferioară gambei drepte. Contuzie de cord,

pulmoni. Sindrom de stres pulmonar. Șoc traumatic gradul doi”. Drept consecință a

traumelor contractate i-a fost amputat piciorul stâng, iar la piciorul drept i-a fost

instalat aparatul „Elizarov”.

Întru stabilirea circumstanțelor în care a fost produs accidentul, a fost

desfășurată ancheta de serviciu, prin care s-a constatat că trauma maiorului de

poliție Adrian Lebedinschi, comisar-adjunct de poliție, șef al secției urmărire

penală a sectorului Buiucani al CGP, a fost contractată în timpul exercitării

obligațiunilor de serviciu în organele afacerilor interne.

Prin decizia Comisiei Medico-Militate Centrale a MAI nr. 784 din 09

septembrie 2009 s-a concluzionat că Adrian Lebedinschi este inapt pentru serviciul

militar cu excluderea din evidența militară.

Prin certificatul eliberat de către Consiliul Republican de expertiză Medicală a

Vitalității seria XXXXXa fost recunoscut invalid de gradul I.

Astfel, în baza deciziei CMMC, la 17 septembrie 2009, a fost concediat din

cadrul organelor afacerilor interne în legătură cu starea sănătății.

Reclamantul a evocat că la eliberarea din funcție, MAI i-a calculat o

indemnizație unică de asigurare însumă de 36 655,35 de lei, calculată conform

Instrucțiunilor provizorii privind asigurarea obligatorie de stat a colaboratorilor

OAI din 05 iulie 2004, pentru perioada pierderii capacității de muncă – 215 zile, de

la 01 noiembrie 2008 până la 08 septembrie 2009, deși potrivit Certificatului seria

XXXXXi s-a acordat gradul I de invaliditate, ce prezumă un termen nelimitat de

pierdere a capacității de muncă.

Prin urmare, la 09 octombrie 2009, s-a adresat către MAI cu cerere prin care a

solicitat recalcularea indemnizației, însă prin răspunsul nr. 15/1-2-17a/p/09 din 26

octombrie 2009 i s-a comunicat că nu există temei juridic pentru efectuarea

recalculării.

Reclamantul a considerat refuzul ca neîntemeiat, or, Hotărârea Guvernului

nr. 513 din 11 august 1993 stipulează că de dreptul la indemnizația unică

beneficiază angajații, cărora li s-a stabilit gradul de pierdere a capacității de muncă

din cauza zdruncinării sănătății în urma unui accident de muncă sau unei afecțiuni

profesionale. Cuantumul indemnizației unice se determină din calculul unui salariu

mediu lunar pe luna premergătoare lunii pierderii capacității de muncă pentru

fiecare procent a capacității profesionale de muncă.

În speță, cuantumul indemnizației unice de asigurare se determină din salariul

mediu pe luna premergătoare lunii accidentului, care pentru luna octombrie 2008 a

2

constituit 5 710 lei. Conform Raportului de expertiză nr. 05 din 26 martie 2010,

procentul capacității profesionale pierdute constituie 100%, fapt confirmat prin

decizia CMMC a MAI din 09 septembrie 2009. Respectiv, cuantumul

indemnizației unice de asigurare care urmează a-i fi achitat constituie 571 000 de

lei.

Adrian Lebedinschi a solicitat încasarea din contul MAI a indemnizației unice

de asigurare în sumă de 595 080 de lei; încasarea sumei de 100 000 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral; și încasarea dobânzii de întârziere pentru

perioada 26 octombrie 2009 – 29 martie 2010 (154 de zile), care constituie suma

de 36 137 de lei

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, solicitând încasarea indemnizației unice în cuantum de 571 000 de lei,

a dobânzii de întârziere în sumă de 36 137 de lei, a sumei de 50 000 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistenta juridică

în sumă de 25 000 de lei (vol. I, f.d. 33-37).

Prin hotărîrea din 05 octombrie 2010 a Curții de Apel Chișinău (vol. I, f.d.73)

acțiunea depusă de Adrian Lebedinschi a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție (vol. I, f.d.101-

105) recursul declarat de Adrian Lebedinschi a fost respins și s-a menținut

hotărârea din 05 octombrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

La 16 iunie 2015 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat

hotărârea pe cauza Lebedinschi către Republica Moldova, prin care a constatat că

procedura judiciară la examinarea cererii de chemare în judecată înaintată de către

Adrian Lebedinschi împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ nu a avut un caracter echitabil. Curtea a constatat

o încălcare a prevederilor articolului 6 §1 din Convenție ca urmare a lipsei unei

motivări explicite din partea Curții Supreme de Justiției la argumentul invocat de

către reclamant cu privire la statutul său de angajat în bază de contract de muncă,

care era pertinent și decisiv.

Prin încheierea din 30 martie 2016 a Curții Supreme de Justiție (vol.I, f.d.138-

146) s-a admis cererea de revizuire depusă de Adrian Lebedinschi și s-a casat

decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, cauza fiind reținută

pentru judecare în ordine de recurs, în alt complet de judecători.

La 05 aprilie 2016, Adrian Lebedinschi a depus cerere de concretizare a

recursului, prin care a solicitat admiterea recursului, emiterea unei hotărâri noi,

prin care să fie recunoscute aplicabile prevederile Regulamentului cu privire la

plata de către întreprinderi, organizații și instituții a indemnizației unice pentru

pierderea capacității de muncă sau a decesului angajatorului în urma unui accident

de muncă sau a unei afecțiuni profesionale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr.513 din 11 august 1993; încasarea indemnizației unice în cuantum de 571 000

de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 539 649,80 de lei, a sumei de 50 000 de

lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 25 000 de lei (vol. I, f.d. 149-154).

Prin decizia din 18 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție (vol. I, f.d. 168-172)

s-a admis recursul declarat de Adrian Lebedinschi și s-a casat hotărârea din 05

octombrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la rejudecare în

prima instanță la Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

3

În consolidarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că în urma reformării

sistemului poliției, și într-o eventuală hotărîre de admitere a acțiunii, urmează a fi

introdus în proces Comisariatul General de Poliție.

Prin încheierea protocolară din 27 iunie 2016 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău, (vol. I. f.d. 184-185) a fost atras în proces în calitate de intervenient

accesoriu Inspectoratul General al Poliței al MAI (denumirea prescurtată IGP al

MAI) și Direcția de Poliție mun. Chișinău a IGP al MAI (denumirea prescurtată

DPC a IGP al MAI).

Prin cererile de concretizare a cerințelor din acțiune, depuse la 07 septembrie

2016 (vol. I, f.d. 195-207), 28 august 2017 (vol. II, f.d. 87-94 recto-verso), 02

octombrie 2017 (vol. II, f.d. 98-105 recto-verso) și 12 octombrie 2017 (vol. II,

f.d. 108-115 recto-verso), reclamantul Adrian Lebedinschi și-a formulat pretențiile

față de Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției al MAI și

Direcția de Poliție mun. Chișinău a IGP al MAI și a solicitat:

- a încasa din contul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General

al Poliție al MAI și Direcției de poliție a mun.Chișinău a IGP al MAI în

mod solidar, în beneficiul său indemnizația unică în cuantum de 571 000

de lei;

- a încasa din contul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General

al Poliție al MAI și Direcției de poliție a mun.Chișinău a IGP al MAI în

mod solidar, în beneficiul său dobânda de întârziere în sumă de 775 191,16

lei;

- a încasa din contul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General

al Poliție al MAI și Direcției de poliție a mun.Chișinău a IGP al MAI în

mod solidar, în beneficiul său penalitatea în mărime de 0,1% pentru fiecare

zi de întârziere, ceea ce constituie suma de 1 661 039 de lei;

- a încasa din contul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General

al Poliție al MAI și Direcției de poliție a mun.Chișinău a IGP al MAI în

mod solidar, în beneficiul său suma de 50 000 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului moral;

- a compensa din contul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului

General al Poliție al MAI și Direcției de poliție a mun.Chișinău a IGP al

MAI în mod solidar, în beneficiul său cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 25 000 de lei.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(vol. II, f.d. 126-133) acțiunea depusă de Adrian Lebedinschi a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prima instanță și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 19, art. 34 din

Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție; pct. 8 din Instrucțiunea

provizorie cu privire la asigurarea obligatorie de stat a colaboratorilor organelor

afacerilor interne, aprobată prin ordinul MAI nr. 246 din 05 iulie 2004; pct. 4 și

pct. 6 din Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi, organizații și

instituții a indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă sau a

decesului angajatorului în urma unui accident de muncă sau a unei afecțiuni

profesionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 11 august 1993; art. 6

alin. (3) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative; art. 19

din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 cu privire la asigurarea cu pensii a

4

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne.

În consolidarea soluției sale, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a reținut că

prevederile Regulamentului cu privire la plata de către întreprinderi, organizații și

instituții a indemnizației unice pentru pierderea capacității de muncă sau a

decesului angajatorului în urma unui accident de muncă sau a unei afecțiuni

profesionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 11 august 1993 nu pot

fi aplicate pentru colaboratorii organelor afacerilor interne, fapt expres stipulat în

pct. 4 al acestuia. Or, prin prisma acestei norme, dispozițiile ei sunt aplicabile

persoanelor care sunt angajate în bază de contract și care nu aveau statut de polițist.

Respectiv, în cazul reclamantului Adrian Lebedinschi corect au fost aplicate

prevederile Legii nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție și

Instrucțiunii provizorii cu privire la asigurarea obligatorie de stat a colaboratorilor

organelor afacerilor interne, aprobate prin ordinul MAI nr. 246 din 05 iulie 2004.

Or, Legea cu privire la poliție este una specială, care era în vigoare la momentul

producerii accidentului și are caracterul obligatoriu și aplicabilitate asupra relațiilor

din speță.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 193-

194, 195-206 „a”) s-a admis apelul declarat de Adrian Lebedinschi și s-a casat

hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

respingerii pretențiilor față de Ministerul Afacerilor Interne, și în această parte a

fost pronunță o hotărâre nouă prin care:

S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Adrian

Lebedinschi indemnizația unică în legătură cu pierderea capacității de muncă, în

mărime de 571 000 de lei, plăți suplimentare pentru fiecare zi de întârziere în

mărime de 1 675 314 lei, suma de 50 000 cu titlu de reparare a prejudiciului moral

și s-au compensat cheltuielile de judecată pentru asistența juridică acordată în

mărime de 25 000 de lei.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în partea încasării dobânzii de întârziere

în mărime de 781 644,25 de lei.

În rest, s-a menținut hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 16 alin. (2),

art. 36 alin. (1) din Constituție; pct. 1, pct. 4, pct. 5 și pct. 7 din Regulamentul cu

privire la plata de către întreprinderi, organizații și instituții a indemnizației unice

pentru pierderea capacității de muncă sau decesul angajatului în urma unui

accident de muncă sau unei afecțiuni profesionale, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 513 din 11 august 1993; articolul 1 din Protocolul adițional al

CEDO; art. 61 alin. (5) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului; art. 5 din Legea nr. 416 din 18 decembrie

1990 cu privire la poliție; art. 18 alin. (1) din Legea nr. 186 din 10 iulie 2008 cu

privire la securitatea și sănătatea în muncă; art. 225 alin.(8), art. art. 330 alin. (2)

din Codul muncii; art. 1422 alin. (1), art. 1423 din Codul civil; art. 82, art. 94

alin.(1) și art. 96 din Codul de procedură civilă.

În consolidarea soluției sale, Curtea de Apel Chișinău a reținut că prima

instanță eronat a concluzionat asupra faptului că prevederile pct. 4 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 11 august 1993 sunt

aplicabile persoanelor care nu aveau statut de polițist. Or, Adrian Lebedinschi nu a

5

solicitat să-i fie achitată o indemnizație lunară sau o pensie mai mare, care să fie

achitată succesiv, ci o indemnizație unică în legătură cu pierderea capacității de

muncă, care diferă de indemnizația unică achitată în caz de traumă.

Astfel, până la intrarea în vigoarea a art. 61 alin. (5) din Legea nr. 320 din 27

decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, garanția de

stat sub forma dreptului asupra unei indemnizații unice în legătură pierderea

capacității de muncă, inclusiv polițiștilor, era reglementată de prevederile pct. 1,

pct. 4 și 7 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 513 din 11

august 1993.

Respectiv, instanța de apel a conchis necesitatea încasării indemnizației unice

în legătură cu pierderea capacității de muncă a lui Adrian Lebedinschi, în mărime

de 571 000 de lei, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 186

din 10 iulie 2008 cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.

Instanța de apel a evocat că indemnizația unică în legătură cu pierderea

capacității de muncă urmează a fi încasată din contul angajatorului – Ministerul

Afacerilor Interne, deoarece Inspectoratul General al Poliției a fost creat o dată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului.

Cu referire la încasarea penalității legale pentru întârzierea achitării

indemnizației, instanța de apel a constatat că până la momentul pronunțării

deciziei, indemnizația unică pentru pierderea capacității de muncă, nu a fost

achitată. Respectiv, prin prisma art. 330 alin. (2) din Codul muncii, s-a conchis

necesitatea încasării din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul

apelantului Lebedinschi Adrian și penalitatea în sumă de 1 661 039 de lei, pentru

perioada 27 octombrie 2009 – 13 octombrie 2017.

Subsecvent, Curtea de Apel Chișinău a apreciat suma de 50 000 de lei

pretinsă de Adrian Lebedinschi cu titlu de reparare a prejudiciului moral, ca fiind

reală, echitabilă și proporțională suferințelor morale suportate de către acesta.

La 03 mai 2018, Adrian Lebedinschi a declarat recurs împotriva deciziei din

22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. III, f.d. 1-3).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat prevederile

art. 619 din Codul civil, menționând în acest sens că aceasta neîntemeiat a respins

pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere, or, aceasta plată este expres

prevăzută și de art. 330 alin. (2) din Codul muncii, care statuează că „... angajatorul

se obligă să achite și alte plăți suplimentare pentru fiecare zi de întârziere...”.

Recurentul Adrian Lebedinschi a solicitat admiterea recursului, casarea

parțială a deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în partea

respingerii pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în cuantum de

781 644,25 de lei, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi de admitere a

acestei pretenții.

La 15 mai 2018, Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța,

a declarat recurs împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău

(vol. III, f.d. 7-16).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a încălcat și aplicat

eronat normele de drept material și procedural, menționând în acest sens că la

judecarea cauzei, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 04 iulie 2005, modificată și completată la 26

februarie 2018; pct. 41 din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 10 din

6

30 octombrie 2009; pct. 11 din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11

din 03 octombrie 2005; pct. 3, pct. 11 și pct. 19 din hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.6 din 04 iulie 2005; prevederile hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 9 din 24 decembrie 2010.

Recurentul Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța, a

solicitat admiterea recursului și casarea deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, au fost

considerate admisibile recursurile declarate de Adrian Lebedinschi și Ministerul

Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța, împotriva deciziei din 22

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate

de Adrian Lebedinschi și Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana

Danuța, urmează a fi respinse și menținută decizia din 22 februarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, din motivele ce succed.

În sensul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei atestă că, la 01 octombrie 1993, Adrian Lebedinschi și

Ministerul Afacerilor Interne au încheiat contract, prin care Adrian Lebedinschi s-a

încadrat benevol pentru serviciu în organele afacerilor interne pentru o perioada de

09 ani, 10 luni și 22 de zile, începând cu data de 01 octombrie 1993 și până la 23

august 2003 (vol. I, f.d. 89-90).

La 22 august 2005, între Ministerul Afacerilor Interne și Adrian Lebedinschi a

fost încheiat contractul individual de muncă nr. 017389, prin care ultimul a fost

angajat în funcția de Șef-adjunct al SUP, pentru perioada 01 iunie 2005 – 01 iunie

2010 (vol. I, f.d. 44-45).

Ulterior, la 01 noiembrie 2008, în rezultatul producerii unui accident de

circulație rutieră, Adrian Lebedinschi a suportat un traumatism grav, în urma

căruia i-a fost stabilită diagnoza „Dezmembrare incompletă a gambei stângi 1/

3

medie superioară. Fractură deschisă tip „III A”, comunitivă 1/ inferioară a gambei

3

drepte. Contuzie de cord, pulmoni. Sindrom de stres pulmonar. Șoc traumatic

gradul doi”.

Prin Raportul de Expertiză Medico-Legală nr. 05, s-a constatat că Adrian

Lebedinschi a suportat un traumatism, soldat cu multiple fracturi a oaselor

membrelor inferioare, care au fost cauza amputării membrului inferior stâng la

nivelul 1/ inferioare coapsei, precum și a instalării dereglărilor funcționale în

3

articulațiile genunchiului și gleznei piciorului drept” (vol. I, f.d. 30-32).

Totodată, prin acest Raport s-a stabilit că gradul de pronunțare și volumul

7

dereglărilor funcționale condiționează incapacitate permanentă de muncă, care

conform art. 140 și art. 52 lit. b) din „Tabela” în vigoare, constituie sumar 85%.

Astfel, pierderea capacității profesionale de muncă a cetățeanului Adrian

Lebedinschi este de 100%.

Prin Încheierea de serviciu cu privire la rezultatele anchetei de serviciu,

efectuate pe cazul contractării traumei de către maiorul de poliție Adrian

Lebedinschi, Comisar-adjunct, Șef al secției urmărire penală a sectorului Buiucani

al CGP mun. Chișinău, s-a considerat că trauma maiorului de poliție Lebedinschi

Adrian, a fost contractată în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu în

Organele Afacerilor Interne ale RM, fiind perfectate materialele necesare pentru

achitarea sumei de asigurare obligatorie de Stat, conform art. 34 din Legea cu

privire la poliție (vol. I, f.d. 7-8).

Conform certificatului-decizie medicală nr. 784 eliberat, la 09 septembrie

2009, de Comisia Medico-Militară Centrală a MAI, conform dispoziției DGRU,

Adrian Lebedinschi a fost declarat inapt pentru serviciul militar, cu excluderea din

evidența militară (vol. I, f.d. 9-10).

Deopotrivă, și prin certificatul XXXXXeliberat de Consiliul Republican de

Expertiză Medicală a Vitalității, s-a declarat că Adrian Lebedinschi este inapt de

muncă și necesită îngrijire din partea altei persoane (vol. I, f.d. 11-12).

Astfel, prin Ordinul nr. 386 EF. emis, la 17 septembrie 2009, de CP

s. Buiucani a MAI, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr.416-XII din 18

decembrie 1990 cu privire la poliție, locotenentul colonel de Poliție Adrian

Lebedinschi a fost concediat din OAI și trecut în retragere, cu excluderea de la

evidență militară (vol. I, f.d. 47).

Implicit fondului speței, Colegiul remarcă faptul că, prin Certificatul nr.

XXXXX eliberat de Direcția Economie și Finanțe a MAI la 02 octombrie 2009, lui

Adrian Lebedinschi i s-a calculat indemnizația unică de asigurare, în urma

contractării traumei în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu, în sumă totală

de 36 655,34 de lei, pentru perioada pierderii capacității de muncă pentru o

perioadă de 215 zile lucrătoare, adică de la 01 noiembrie 2008 până la 08

septembrie 2009, (vol. I, f.d. 14).

Ulterior, prin răspunsul nr. 15/1-L-17a/p/09 din 26 octombrie 2009, Direcția

Economie și Finanțe a MAI i-a comunicat lui Adrian Lebedinschi că nu există

temei juridic pentru efectuarea recalculării indemnizației unice de asigurare, pentru

trauma contractată, întrucât indemnizația unică echivalentă cu suma mijloacelor

bănești de întreținere pe zece ani, conform art. 34 alin. (1) și (2) din Legea cu

privire la poliție, se achită doar în cazul în care colaboratorul poliției își pierde

viața în exercițiul funcțiunii (vol. I, f.d. 13).

Verificând legalitatea deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin prisma criticilor formulate de Adrian Lebedinschi și Ministerul

Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că actul

judecătoresc de dispoziție a fost emis cu respectarea normelor de drept material și

procedural incidente speței.

Colegiul opinează că instanța de apel corect a identificat cadrul normativ legal

ce guvernează speța, și anume dispozițiile Regulamentului „cu privire la plata de

către întreprinderi, organizații și instituții a indemnizației unice pentru pierderea

capacității de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau

8

unei afecțiuni profesionale”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 11

august 1993.

Or, conform art. 225 alin. (8) din Codul muncii, în cazul vătămării sănătății

salariatului în exercitarea obligațiilor de muncă, prejudiciul se compensează în

conformitate cu legislația în vigoare.

Potrivit pct. 1 din Regulamentul nominalizat, întreprinderile, organizațiile și

instituțiile, indiferent de formele lor de proprietate și de activitate economică, în

conformitate cu legislația Republicii Moldova poartă răspundere materială pentru

prejudiciile cauzate angajaților de accidentele de muncă sau afecțiunile

profesionale. În afară de despăgubire, care se efectuează în modul stabilit de lege,

Întreprinderea este obligată, conform art. 18 din Legea securității și sănătății în

muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, să plătească o indemnizație unică.

Punctul 5 din același Regulament statuează că, de dreptul la indemnizația

unică beneficiază angajații, cărora li s-a stabilit gradul de pierdere a capacității de

muncă din cauza zdruncinării sănătății în urma unui accident de muncă sau unei

afecțiuni profesionale. Gradul de pierdere a capacității de muncă a accidentului

este determinat de organele de expertiză medicală a vitalității în procente stabilite

în dependență de pierderea capacității de muncă în profesie ca urmare a unui

accident de muncă sau unei afecțiuni profesionale.

În condițiile speței, este indubitabil că Adrian Lebedinschi a suportat o

traumă, care potrivit Încheierii de serviciu cu privire la rezultatele anchetei de

serviciu, efectuate pe cazul contractării traumei, s-a considerat ca fiind contractată

în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu în Organele Afacerilor Interne ale

Republicii Moldova.

Totodată, prin Raportul de Expertiză Medico-Legală nr. 05, a fost stabilit

gradul de pierdere a capacității de muncă a accidentului, care conform art. 140 și

art. 152 lit. „b” a „Tabelei” în vigoare, constituie sumar 85 %. Astfel, fiind stabilită

pierderea a 100 % din capacitatea profesională de muncă a lui Adrian Lebedinschi.

(vol. I, f.d. 30-32).

În această ordine de idei, Colegiul atestă că, instanța de apel just a aplicat

prevederile pct. 7 din Regulamentul menționat supra, care statuează că cuantumul

indemnizației unice pentru angajații, cărora li s-a atribuit un anumit grad de

pierdere a capacității de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei

afecțiuni profesionale, se determină din calculul unui salariu mediu lunar valabil în

Republica Moldova pe luna premergătoare lunii pierderii capacității de muncă

pentru fiecare procent de pierdere a capacității profesionale de muncă, dar nu mai

puțin de un salariu mediu anual al accidentatului.

La capitolul dat, instanța de recurs apreciază ca ffind inacceptabile criticile

recurentului Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța, precum

că, prin prisma pct. 4 din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 513

din 11 august 1993, acesta își are aplicabilitate doar în privința acelor persoane

care nu aveau statut de polițist.

Or, conform art. 36 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, dreptul la

ocrotirea sănătății este garantat.

La fel, și art. 16 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova garantează că

toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice,

fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,

apartenență politică, avere sau de origine socială.

9

Dealtfel, și în sensul Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul la o

protecție egală din partea legii. Astfel, Convenția promovează egalitatea deplină a

tuturor persoanelor și interzice în general discriminarea.

În acest sens, a fost adoptat Protocolul nr. 12 la Convenție, care în articolul 1

asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,

religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială,

apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.

Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre

motivele menționate în paragraful 1.

În această ordine de idei, Colegiul consideră că instanța de apel temeinic a

conchis că, în prezenta speță, a existat un interes patrimonial în temeiul căruia

Adrian Lebedinschi putea să pretindă că are o speranță legitimă de a i se

recunoaște dreptul la indemnizația unică pentru pierderea capacității de muncă. Or,

în baza contractului din 01 octombrie 1993, acesta a fost angajat de către Organul

Afacerilor Interne pentru o perioadă de 09 ani, 10 luni și 22 zile, iar prin contractul

individual de muncă nr.017389 din 22 august 2005, acesta a fost angajat de către

Ministerul Afacerilor Interne, în funcția de Șef-adjunct al SUP.

Respectiv, sunt lipsite de substanță alegațiile precum că, la perioada

producerii accidentului, polițistul Adrian Lebedinschi nu putea beneficia de o

indemnizație unică în legătură cu pierderea capacității de muncă. Or, acest fapt

constituie, în afara oricărui dubiu, o discriminare și încalcă art. 16 alin. (2) și

art. 36 alin. (1) și alin. (3) din Constituția Republicii Moldova, precum și art. 14

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În acest sens, instanța de recurs reiterează că, din principiile generale care

reies din Convenție, din moment ce un stat contractant instituie o legislație prin

care se prevede plata automată a unei prestații sociale, fie că acordarea acestei

prestații depinde sau nu de plata prealabilă a unor contribuții, această legislație

trebuie considerată ca generând un interes patrimonial în temeiul câmpului de

aplicare a articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.

Cu atât mai mult că, pct. 7 al contractului individual de muncă nr. 017389 din

22 august 2005, stipulează că în perioada acțiunii prezentului contract,

colaboratorii poliției sunt supuși asigurării personale obligatorii de stat în

corespundere cu legislația în vigoare. Iar, conform pct. 4.6 al aceluiași contract,

angajatorul este obligat să efectueze asigurarea obligatorie de stat în caz de deces

sau pierdere a capacității de muncă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Sub acest aspect, este corectă concluzia instanței de apel referitor la

inaplicabilitatea, în condițiile speței, a art. 34 din Legea nr. 416–XII din 18

decembrie 1990. Or, Adrian Lebedinschi nu a solicitat achitarea unei indemnizații

lunare sau a unei pensii mai mari, care să fie achitată succesiv, ci a revendicat

achitarea unei indemnizații unice, în legătură cu pierderea capacității de muncă,

care după esența sa diferă de indemnizația unică achitată în caz de traumă.

Astfel, art. 34 din Legea nr. 416–XII din 18 decembrie 1990 nu își găsește

aplicabilitate în speță, deoarece nu reglementează posibilitatea de a beneficia de o

indemnizație unică în legătură pierderea capacității de muncă. Această

reglementare a apărut abia odată cu intrarea în vigoarea a art. 61 alin. (5) din Legea

nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul

10

polițistului, prin care a fost abrogată Legea nr. 416–XII din 18 decembrie 1990.

Respectiv, unica normă care reglementa, cu titlu de garanție de stat, dreptul

asupra unei indemnizații unice în legătură cu pierderea capacității de muncă,

inclusiv a polițiștilor, au fost prevederile Regulamentului „cu privire la plata de

către întreprinderi, organizații și instituții a indemnizației unice pentru pierderea

capacității de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau

unei afecțiuni profesionale”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 11

august 1993

Sub acest aspect, se ajunge la concluzia că instanța de apel just a ajuns la

concluzia că pretenția lui Adrian Lebedinschi cu privire la încasarea indemnizației

unice în cuantum de 571 000 de lei, în legătură cu pierderea capacității de muncă,

este întemeiată și urmează a fi admisă.

Or, conform art. 18 alin.(1) din Legea nr. 186 din 10 iulie 2008 cu privire la

securitatea și sănătatea în muncă, lucrătorului căruia i s-a evaluat procentul

capacității de muncă păstrată ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli

profesionale i se plătește, din contul unității care poartă vina pentru accidentul de

muncă sau pentru boala profesională, pe lângă despăgubirea stabilită de lege, o

indemnizație unică, luându-se ca bază salariul mediu lunar pe tara, pentru fiecare

procent de pierdere a capacității de muncă, dar nu mai puțin de un salariu anual al

accidentatului.

La capitolul dat, Colegiul atestă că, cuantumul indemnizației unice de

asigurare, de care urmează să beneficieze Adrian Lebedinschi, se determină din

salariul mediu pe luna premergătoare lunii accidentului. Din conținutul Adeverinței

eliberate de CP s. Buiucani la 09 martie 2010, salariul lui Adrian Lebedinschi,

pentru luna octombrie 2008, a constituit 5 710 de lei.

Respectiv, având în vedere procentul capacității profesionale pierdute de către

Adrian Lebedinschi, conform Raportului de Expertiză nr. 05 din 26 martie 2010,

este de 100 %, pentru fiecare procent de pierdere a capacității de muncă acestuia

urmează să i se achite un salariu mediu pe luna octombrie 2008 (5 710 x 100 % =

571 000).

Subsecvent, Colegiul apreciază că instanța de apel just a constatat temeinicia

capătului de cerere privind încasarea penalității în sumă 1 661 039 de lei.

Or, conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii (în redacția perioada

pertinentă speței, în caz de reținere, în caz de reținere, din vina angajatorului, a

salariului (art. 142), a indemnizației de concediu (art. 117), a plăților în caz de

eliberare (art. 143) sau a altor plăti (art. 123, 124, 127, 139, 186, art. 225 alin. (8)

etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de

întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

Astfel, coroborând circumstanțele speței la dispozițiile normei precitate, și

având în vedere că lui Adrian Lebedinschi nu i-a achitat indemnizația unică în

legătură cu pierderea capacității de muncă în cuantum de 571 000 de lei în

perioada 27 octombrie 2009 – 13 octombrie 2017, angajatorul urmează să achite o

penalitate de 0,1 % din suma de 571 000 de lei pentru fiecare zi de întârziere (27

octombrie 2009 – 13 octombrie 2017), ce constituie în total suma de 1 661 039 de

lei.

Totodată, Colegiul apreciază corectă aprecierea instanței de apel, precum că

indemnizația unică în legătură cu pierderea capacității de muncă, în cuantum de

571 000 de lei și penalitatea de întârziere în sumă de 1 661 039 de lei, urmează a fi

11

încasate din contul angajatorului – Ministerul Afacerilor Interne. Or, acesta a fost

angajat în serviciu de către Ministerul Afacerilor Interne, iar Inspectoratul General

al Poliției a fost creat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 320 din 27 decembrie

2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului.

Succesiv, Colegiul apreciază ca lipsite de substanță alegațiile recurentului

Adrian Lebedinschi, precum că instanța de apel neîntemeiat nu a încasat dobânda

de întârziere în sumă de 781 644,25 de lei, în conformitate cu art. 619 din Codul

civil.

În condițiile speței, este evident că raporturile litigioase sunt de muncă, iar în

sensul art. 2 alin. (1) și (2) din Codul muncii, prezentul cod reglementează

totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, controlul aplicării

reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum și

alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă. Prezentul cod se aplică și

raporturilor de muncă reglementate prin legi organice și prin alte acte normative.

Respectiv, angajatorul care nu și-a executat obligațiile prevăzute de lege și de

contractul individual de muncă în partea neachitării sau reținerii salariului, a

indemnizațiilor, a plăților în caz de eliberare sau a altor plăți cuvenite salariatului,

răspunde pentru acțiunile sale doar în limitele Codului muncii, și anume art. 330

alin. (2). Prin urmare, în condițiile speței, Adrian Lebedinschi nu poate pretinde

achitarea unei dobânzi de întârziere în temeiul art. 619 din Codul muncii, deoarece

această normă nu este aplicabilă raporturilor de muncă.

În această ordine de idei, Colegiul constată că instanța de apel întemeiat a

dispus respingerea capătului de cerere privind încasarea dobânzii de întârziere în

sumă de 781 644,25 de lei, în conformitate cu art. 619 din Codul civil.

Finalmente, instanța de recurs apreciază că decizia din 22 februarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău cuprinde examinarea chestiunilor în fapt și în drept și

dispozițiile legale ce guvernează raportul juridic litigios, astfel încât s-a asigurat

securitatea juridică ce garantează previzibilitatea atât a conținutului regulii de drept

cât și a aplicării sale, iar constatările instanței de apel conținând o argumentare

clară și bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei.

Din considerentele menționate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide necesitatea

respingerii recursurilor declarate de Adrian Lebedinschi și Ministerul Afacerilor

Interne, reprezentat de Tatiana Danuța, împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se resping recursurile declarate de Adrian Lebedinschi și Ministerul

Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța, împotriva deciziei din 22

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se menține decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Adrian

Lebedinschi împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al

Poliției al MAI și Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP al MAI cu privire la

încasarea indemnizației unice de asigurare, dobânzii de întârziere, încasării

12

penalității pentru fiecare zi de întârziere, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Dumitru Visternicean

Victor Burduh

Nina Vascan

13