3ra-1136/18 — recunoasterea ilegala a refuzului si incasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea ilegala a refuzului si incasarea sumei
- Temei legal
- obligatiile proprioetarului in condominiu
3ra-1136/18 — recunoasterea ilegala a refuzului si incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosar nr. 3ra-1136/18
prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (N. Lupașcu)
instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, Al. Danilov, Iu. Cimpoi)
D E C I Z I E
17 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Svetlana Filincova
Tamara Chișca-Doneva
Victor Burduh
Nina Vascan
examinând recursul declarat de către Asociația de Coproprietari în Condominiu
nr. 55/277,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz
împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/277 cu privire la
recunoașterea ilegală a refuzului și încasarea sumei,
împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
admis apelul declarat de Alexandru Bernaz, s-a casat hotărârea din 30 ianuarie 2018
a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz împotriva
Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/277 cu privire la recunoașterea
ilegală a refuzului și încasarea sumei,
c o n s t a t ă:
La data de 15 august 2017, Alexandru Bernaz a depus cerere de chemare în
judecată împotriva ACC nr. 55/277 cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului și
încasarea sumei.
În motivarea acțiunii, reclamantul, Alexandru Bernaz a indicat că, la data de
19 aprilie 2016, a expediat către ACC nr.55/277, cerere prealabilă, prin care a solicitat
excluderea cheltuielilor privind încălzirea scării, incluse în ordinele de încasare,
pentru apartamentul Iar, prin răspunsul din 22 aprilie 2016, ACC nr.55/277 l-a
informat că, în ordinul de încasare este indicat titlu încasării, „energia termică la
scara”, însă acestea nu reflectă cheltuielile suplimentare pentru încălzirea scării, dar
plata, în baza Hotărârii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, anexa nr.7 și în baza
Regulamentului, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a ACC nr.55/277 din 10
noiembrie 2011, unde în pct.4 este indicat că, în cazul deconectării integrale a
apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata
1
pentru încălzire în mărime de 20% din costul energiei termice calculate pentru un
metru pătrat al apartamentului.
Reclamantul, Alexandru Bernaz a menționat că, la 26 aprilie 2017 s-a adresat cu
cerere prealabilă către ACC nr.55/277, prin care a solicitat să fie informat despre
temeiurile legale, în baza cărora, sunt înaintate lunar, spre plată cheltuieli ce țin de
energia termică, fară a ține cont de indiciile contorului termic, instalat pentru xxx. Iar,
la 07 iunie 2017 administratorul ACC nr.55/277, în mod verbal, i-a refuzat
reclamantului eliberarea informației.
Reclamantul a invocat că, la 16 iunie 2017 s-a adresat cu o altă cerere prealabilă,
către ACC nr.55/277, prin care a solicitat neincluderea rubricii „energia termică, scara
1” în ordinele de încasare lunare, care vor fi eliberate de către ACC 55/277 pentru
apartamentul xxx și restituirea sumelor deja achitate.
Reclamantul, Alexandru Bernaz a indicat că, prin răspunsul, nr.10/17 din data
de 04 august 2017, ACC nr.55/277 a refuzat în satisfacerea cerințelor înaintate.
La fel, reclamantul a invocat că, Anexă nr.7 la Regulamentul aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, este aplicabilă doar în cazul
deconectării integrale a apartamentelor de la sistemul centralizat de încălzire, în cazul
în care coloanele sistemului centralizat de încălzire a casei, precum și țevile de
încălzire centralizată, continuă să tranziteze apartamentul deconectat. Iar,
apartamentul xxxxx nu a fost și nu este deconectat de la sistemul de încălzire,
neexistînd careva coloane de încălzire tranzitorii. Mai mult, nu există careva cereri în
ce privește deconectarea apartamentului xx de la sistemul de încălzire și nici actul,
care urma să confirme deconectarea apartamentului xxx de la sistemul de încălzire.
Reclamantul a invocat că, blocul locativ din xxx nu este conectat la sistemul
centralizat de încălzire termică. Or, sistemul de încălzire, care alimentează blocul
locativ, asigură cu agent termic doar un singur bloc, dar nu o zonă a unei localități sau
o localitate. Respectiv, prevederile Regulamentului, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, care se referă la prestarea serviciilor de
încălzire prin sistemul centralizat de încălzire, nu sunt aplicabile litigiului dedus
judecății.
Totodată, reclamantul a menționat că, Regulamentul intern al ACC 55/277,
aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Asociației din 10 noiembrie 2011 nu este
aplicabil litigiului, deoarece Regulamentul indicat supra, stabilește că, achitarea plății
pentru încălzire, în mărime de 10%, din costul energiei termice, calculate pentru un
metru pătrat al apartamentului, urmează să fie efectuată doar în cazul decontării
integrale a apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire.
Respectiv, reclamantul a invocat că, ACC nr.55/277 urmează să-i restituie
sumele achitate pentru apartamentul xxx.
La data de 07 noiembrie 2017, reclamantul Alexandru Bernaz a depus o cerere
de concretizare a acțiunii.
În motivarea cererii de concretizare, suplimentar celor indicate în acțiunea
inițială, reclamantul, Alexandru Bernaz a indicat că, în cadrul ședinței de judecată din
17 octombrie 2017, reprezentantul ACC nr.55/277 a prezentat calcul sumelor
înaintate spre plată pentru apartamentul nr.19 xxxx, prin care s-a constatat că, din
noiembrie 2012, ACC nr.55/277 a înaintat spre plată sume, incluse în ordinele de
2
încasare sub denumirea „energie termică - scara 1". Respectiv, din noiembrie 2012 și
pînă în aprilie 2017, reclamantul a achitat suma de 4 015, 93 lei.
Prin urmare, reclamantul Alexandru Bernaz a solicitat recunoașterea ilegalității
refuzului ACC nr.55/277, nr.10/17 din 04 august 2017, obligarea ACC nr.55/277 să
nu înainteze spre plată sumele pentru încălzire în mărime de 10%, din costul energiei
termice, calculate pentru un metru pătrat al apartamentului nr.xxx și încasarea din
contul ACC nr.55/277 în beneficiul lui Alexandru Bernaz a sumei de 4 015,93 lei.
Prin hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-a
respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz
împotriva ACC nr. 55/277 cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului, obligarea să
nu înainteze spre plată sumele pentru încălzire, în mărime de 10 %, din costul energiei
termice, calculate pentru metru pătrat al apartamentului și încasarea sumelor achitate.
Prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul
declarat de Alexandru Bernaz, s-a casat hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Ciocana, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care s-a admis cererea
de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz împotriva ACC nr. 55/277 cu
privire la recunoașterea ilegală a refuzului, obligarea să nu înainteze spre plată sumele
pentru încălzire, în mărime de 10 %, din costul energiei termice, calculate pentru un
metru pătrat al apartamentului și încasarea sumelor achitate. S-a recunoscut, ca fiind
ilegal, refuzul ACC nr.55/277, privind excluderea din facturile pentru apartamentul
xxx a cheltuielilor în rubrica „energia termică scara 1”, calculate în baza pct.8 al
anexei 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor
locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor
și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și
alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002.
S-a obligat ACC nr. 55/277 să nu înainteze spre plată sumele pentru încălzirea
apartamentului xxx în mărime de 10%, calculate în baza pct. 8 al anexei 7 la
Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,
comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și
condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și
alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 și
pct. 4 al Regulamentului de ordine interioară, aprobat prin hotărârea Adunării
Generale a Membrilor ACC nr. 55/277 din 10 noiembrie 2011, în redacția actuală. S-
a încasat din contul ACC nr. 55/277 în beneficiul lui Alexandru Bernaz suma de
4 015, 93 lei, cu titlu de sumă încasată nejustificat de către ACC nr. 55/277 pentru
energia termică livrată la apartamentul xxx, pînă în luna august 2017.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 17 aprilie 2018
a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces, la 17 mai 2018,
conform informației anexate la materialele cauzei (f.d.125) dar date despre
recepționarea acesteia de către recurentă, la materialele cauzei lipsesc.
3
În aceste circumstanțe, Completul precizează că, recursul a fost declarat de ACC
nr. 55/277 la 09 iulie 2018, cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod
de procedură civilă.
Prin cererea de recurs, recurenta ACC nr. 55/277 a solicitat admiterea recursului,
casarea deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii
din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.
În motivarea cererii de recurs, recurenta, ACC nr. 55/277 a indicat că, instanța
de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să
fie aplicată și a constatat eronat circumstanțele de fapt ale cauzei.
Astfel, recurenta a menționat că, instanța de apel eronat a stabilit că, ACC nr.
55/277 a înaintat lui Alexandru Bernaz, spre achitare plăți pentru energia termică
pentru încălzirea scării 1 a blocului locativ, în perioada octombrie 2011 - decembrie
2017, or, ACC nr.55/277 nu a livrat energie termică pentru încălzirea scării nr. 1 a
blocului locativ din xxx.
Recurenta, ACC nr. 55/277 a invocat că, sumele incluse la compartimentul
energie termică, din facturile eliberate lunar, lui Alexandru Bernaz, în calitate de
proprietar al apartamentului xxx reprezintă cheltuielile, care se înregistrează în
sistemul de distribuție pentru menținerea în stare funcțională a sistemelor inginerești
de alimentare cu apă și canalizare în perioada rece a anului, a coloanelor de încălzire
tranzitorii din bloc, încălzirea spațiilor comune, pentru a menține confortul
corespunzător pentru fiecare proprietar de apartamente din blocul locativ.
Recurenta a indicat că, deținerea în coproprietate a cotei-părți din bunurile de uz
comun și obligația lui Alexandru Bernaz, în calitate de proprietar al apartamentului
din litigiu, de a contribui cu ceilalți proprietari de apartamente la întreținerea bunurilor
de uz comun, rezultă expres din normele imperative ale Legii cu privire la
condominiu, ori, acesta este coproprietar al spațiilor de uz comun și al rețelelor
inginerești, care au menirea de a asigura serviciile de aprovizionare cu apă, canalizare
și agent termic, gestionate de ACC nr.55/277.
La fel, recurenta, ACC nr.55/277 a menționat că, în pct.4 al Regulamentului de
ordine interioară, aprobat prin hotărârea Adunării Generale a Membrilor ACC nr.
55/277 din 10 noiembrie 2011, este indicat expres că, executarea obligației de a
menține temperatura limită, de minim 18° C, în perioada rece a anului, se va stabili
în dependență de consumul de agent termic ori, după caz, de energie electrică.
Recurenta a invocat că, datorită neachitării facturilor pentru întreținerea blocului
locativ, au fost întocmite actele din 15 iulie 2013, prin care au fost sigilate contoarele
apartamentului xxxx. Respectiv, lipsește consumul de energie termică, determinat de
nefolosirea apartamentului de către proprietarul acestuia, Alexandru Bernaz, dar
persistă obligația acestuia de a întreține bunul său. Or, nefolosirea apartamentului nu-
1 scutește pe Alexandru Bernaz de obligația de a suporta costurile de întreținere a
bunurilor de uz comun, și anume a sistemelor inginerești.
La fel, recurenta a invocat că, instanța de apel nu a dat nici o apreciere
neexecutării de către Alexandru Bernaz a obligației de a asigura menținerea unei
temperaturi minime de 18° C, situație care a determinat crearea, în mod nejustificat,
a unui avantaj în lipsa executării obligației de către acesta. Ori, instanța de apel, prin
4
soluția adoptată, a creat obligația celorlați proprietari de apartamente din blocul
locativ din xxx, să suporte cheltuielile de întreținere a bunurilor de uz comun.
Recurenta, ACC nr.55/277 a menționat că, instanța de apel a dispus încasarea
sumei de 4 015,93 lei, fără a constata caracterul ilegal al ordinelor de plată, fără a
constata competența ACC nr.55/277 de a întocmi aceste acte și fără a constata
încălcarea procedurii întocmirii actelor.
De asemenea, recurenta a invocat că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile
art.267 Cod civil, care nu urmau a fi aplicate ținând cont de faptul că, litigiul dedus
judecății este un litigiu de contencios administrativ.
La data de 23 iulie 2018, în adresa intimatului, Alexandru Bernaz a fost
expediată copia recursului declarat de către ACC nr. 55/277, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței. Iar, la data de 06 august 2018, intimatul, Alexandru
Bernaz a depus referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității cererii de
recurs depuse de ACC nr. 55/277.
Prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul
declarat de ACC nr. 55/277, împotriva deciziei din data de 17 aprilie 2018 a Curții de
Apel Chișinău, a fost considerat admisibil.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de
ACC nr. 55/277, urmează a fi admis, se casează decizia din 17 aprilie 2018 a Curții
de Apel Chișinău și se menține hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Ciocana, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru
Bernaz împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/277 cu privire la
recunoașterea ilegală a refuzului și încasarea sumei, din următoarele motivele.
În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs
și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a
administra noi dovezi.
Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței
de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.
Din materialele cauzei, Colegiul reține că, la data de 15 august 2017, Alexandru
Bernaz a depus cerere de chemare în judecată împotriva ACC nr. 55/277 cu privire la
recunoașterea ilegală a refuzului și încasarea sumei.
Prin hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-a
respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz
împotriva ACC nr. 55/277 cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului, obligarea să
nu înainteze spre plată sumele pentru încălzire, în mărime de 10 %, din costul energiei
termice, calculate pentru metru pătrat al apartamentului și încasarea sumelor achitate.
Iar, prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul
declarat de Alexandru Bernaz, s-a casat hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Ciocana, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care s-a admis cererea
de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz împotriva ACC nr. 55/277 cu
5
privire la recunoașterea ilegală a refuzului, obligarea să nu înainteze spre plată sumele
pentru încălzire, în mărime de 10 %, din costul energiei termice, calculate pentru un
metru pătrat al apartamentului și încasarea sumelor achitate. S-a recunoscut, ca fiind
ilegal, refuzul ACC nr.55/277, privind excluderea din facturile pentru apartamentul
xxx, mun. Chișinău a cheltuielilor în rubrica „energia termică scara 1”, calculate în
baza pct.8 al anexei 7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a
serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19
februarie 2002. S-a obligat ACC nr. 55/277 să nu înainteze spre plată sumele pentru
încălzirea apartamentului xxxx în mărime de 10%, calculate în baza pct. 8 al anexei
7 la Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,
comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și
condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și
alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 și
pct. 4 al Regulamentului de ordine interioară, aprobat prin hotărârea Adunării
Generale a Membrilor ACC nr. 55/277 din 10 noiembrie 2011, în redacția actuală. S-
a încasat din contul ACC nr. 55/277 în beneficiul lui Alexandru Bernaz suma de
4 015, 93 lei, cu titlu de sumă încasată nejustificat de către ACC nr. 55/277 pentru
energia termică livrată la xxxx, pînă în luna august 2017.
Instanța de recurs relevă că, conform art.1 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, scopul contenciosului administrativ
constă în contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice,
apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității autorităților
publice, asigurarea ordinii de drept.
Conform art.1 alin.(2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din data de
10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său,
recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau
prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de
contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului,
recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art.3 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000,
prevede că, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele
administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept
recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de autoritățile publice
și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităților
publice și funcționarii din structurile specificate la lit. a) și b). Obiect al acțiunii în
contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri
referitoare la un drept recunoscut de lege.
Instanța de recurs indică că, persoanele private, fizice sau juridice, pot fi
asimilate autorităților publice în sensul Legii, dacă aceste persoane exercită atribuții
de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege sau
printr-un act administrativ de autoritate să presteze un serviciu de interes public sau
să exercite funcții publice întru executarea actelor legislative sau normative ale
statului sau unităților administrativ-teritoriale.
6
Prin urmare, actele emise de persoanele private, întru realizarea acestor
prerogative, pot fi contestate în ordinea contenciosului administrativ.
Instanța de recurs indică că, în categoria serviciilor de interes public sunt incluse
și serviciile comunale, în care, conform punctului 5 al Regulamentului cu privire la
modul de prestare și achitarea serviciilor locative, comunale și necomunale pentru
fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de
la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, se include și încălzirea caselor individuale,
apartamentelor, încăperilor locuibile în cămine și încăperilor de uz comun din
blocurile locative și cămine.
Astfel, din raționamentele specificate supra, Colegiul relevă că, prima instanță
corect a constatat că, ACC nr. 55/277 este asimilată autorităților publice, în sensul
Legii contenciosului administrativ nr. 793 din data de 10 februarie 2000, or aceasta
este împuternicită să presteze un serviciu de interes public.
Conform art.14 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din data de
10 februarie 2000, persoana care se considera vătămată într-un drept al său,
recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă,
autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. În
cazul în care, organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă
poate fi adresată, la alegerea petiționarului, fie organului emitent, fie organului
ierarhic superior dacă legislația nu prevede altfel.
Colegiul relevă că, prima instanță corect a reținut că, Alexandru Bernaz a
respectat procedura prealabilă de contestare a actelor asimilate actelor administrative,
în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.
Or, reclamantul, Alexandru Bernaz la 16 iunie 2017 s-a adresat cu cerere
prealabilă, către ACC nr.55/277, prin care a solicitat neincluderea rubricii „energia
termică, scara 1” în ordinele de încasare lunare, care vor fi eliberate de către ACC
55/277 pentru apartamentul xxxx și restituirea sumelor deja achitate (f.d.14). Iar, prin
răspunsul, nr.10/17 din 04 august 2017, ACC nr.55/277 a refuzat în satisfacerea
cerințelor înaintate de Alexandru Bernaz (f.d.15).
Astfel, instanța de recurs reține că, obiect al litigiului dedus judecății constituie
verificarea legalității refuzului ACC nr.55/277 nr.10/17 din 04 august 2017 privind
neincluderea spre achitare, în factură lunară, pentru apartamentul xxxx a sumelor
pentru încălzire, în mărime de 10% din costul energiei termice calculate pentru un
metru pătrat al apartamentului, precum și restituirea sumei de 4015, 93 lei, achitată
pentru apartamentul nr. xxxx, ca fiind ilegal înaintată spre plată.
Conform pct.17 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și
achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,
contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la
sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191
din 19 februarie 2002, plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se
percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/
încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform
7
contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de
serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.
Colegiul relevă că, reclamantul Alexandru Bernaz fiind proprietar al
apartamentului xxx, nu locuiește în acesta, nefiind înregistrat consumul energiei
termice.
La fel, prin actul din 15 iulie 2013, semnat de administratorul ACC nr.55/277
și șeful cazangeriei, în legătura cu neachitarea facturilor lunare pentru serviciile
comunale au fost sigilate următoarele contoare a apartamentului xxxx: pentru apă rece
nr.79200102, pentru apă caldă nr.79199170 și pentru încălzire nr.79199227 (f.d.50).
Instanța de recurs indică că, reclamantul Alexandru Bernaz invocă ilegalitatea
includerii în facturile lunare emise de ACC nr.55/277 a rubricii ”încălzire termică,
scara 1” cu înaintarea spre plată a sumelor calculate din motiv că, acestea sunt
calculate ilegal, conform pct.8 al anexei 7 la Regulament, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, or aceste prevederi sunt aplicabile doar în
cazul deconectării integrale a apartamentelor de la sistemul centralizat de
încălzire, în cazul în care, coloanele sistemului centralizat de încălzire a casei, precum
și țevile de încălzire centralizată, continuă să tranziteze apartamentul deconectat.
Conform pct.8 al anexei 7 Regulamentului cu privire la modul de prestare și
achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,
contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la
sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191
din 19 februarie 2002, în cazul deconectării integrale a apartamentului (încăperii
locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita
plata pentru încălzire în mărime de 10% din costul energiei termice calculate pentru
un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine), luînd în considerație
existența pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice
și subsoluri) care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu
apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun
și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.
Colegiul relevă că, instanța de apel eronat a constatat că, în litigiul dedus
judecății, nu este aplicabil pct. 8 al anexei nr. 7 la Regulamentul sus-indicat, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, din motiv că, în litigiul
dedus judecății nu se întrunesc cumulativ patru condiții, și anume: deconectarea
integrală a apartamentului de la rețeaua de energie termică, necesitatea menținerii în
stare funcțională a sistemelor inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în
perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea
deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.
Astfel, instanța de recurs indică că, sistemul centralizat de încălzire constă în
faptul, că tot sistemul ingineresc de alimentare cu apă și căldură, sunt situate pe scări,
în interiorul blocului, avînd menirea de a distribui atât căldura cât și apa caldă la
consumatori, dar totodată au și menirea de a menține în stare funcțională atât sistemul
ingineresc de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, cât și necesitatea
încălzirii locurilor de uz comun.
Cheltuielile (pierderile), care se înregistrează în sistemul de distribuție pentru
menținerea în stare funcțională a sistemelor inginerești de alimentare cu apă și
8
canalizare, în perioada rece, a coloanelor de încălzire tranzitorii din bloc, cât și
menținerea blocului în stare bună, nu este obligația doar a consumatorului, care
utilizează agentul termic, dar și a locatarilor ce nu folosesc agentul termic centralizat.
Colegiul relevă că, sistemul de încălzire în blocul în care este situat apartamentul
xxx, reprezintă un sistemul ingineresc de alimentare cu apă și căldură instalat pentru
deservirea a 4 scări. Iar, coloanele de încălzire tranzitorii sunt instalate pe verticală,
în hol, astfel încît țevile de încălzire nu tranzitează apartamentele proprietarilor, dar
acestea asigură încălzirea spațiilor comune, și anume coridorul comun pe etaj.
Mai mult, însăși reclamantul Alexandru Bernaz a recunoscut că, în blocul în care
este situat apartamentul xxx sunt instalate calorifere în coridor (f.d.55, f.d.70 verso).
Iar, în conformitate cu art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate
de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.
În aceste circumstanțe, Colegiul indică că, instanța de apel eronat a stabilit că în
prezentul litigiu, nu există necesitatea menținerii în stare funcțională a sistemelor
inginerești de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece și necesitatea
încălzirii locurilor de uz comun și lipsește deconectarea integrală a apartamentului de
la rețeaua de energie termică.
Respectiv, Colegiul indică că, prima instanță corect a stabilit că, pct. 8 al anexei
nr. 7 la Regulamentul sus-indicat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din data
de 19 februarie 2002, urmează a fi aplicat litigiului dedus judecății, or în blocul în
care este situat apartamentul xxx, sistemul de încălzire este diferit de cel tradițional
și nu necesită ca deconectarea să fie efectuată prin ruptură vizibilă, or este suficient
să se închidă robinetele, ce unesc coloanele centralizate cu cele a apartamentului.
Instanța de recurs reține că, prin actul din 15 iulie 2013, semnat de
administratorul ACC nr.55/277 și șeful cazangeriei, a fost sigilat contorul
apartamentului xxx, pentru încălzire nr.79199227 (f.d.50).
Astfel, Colegiul relevă că, deși actul menționat supra nu reprezintă un act de
debranșare, în sensul Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a
serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din data de
19 februarie 2002, din materialele dosarului rezultă că, sistemul de încălzire instalat
în blocul din xxx, permite sistarea consumului energiei termice, prin închiderea
robinetului, ce unește coloanele de încălzire, cu cele a apartamentului.
De asemenea, Colegiul consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel,
precum că, obligația proprietarilor de apartamente de a suporta cheltuielile comune și
de a asigura menținerea în apartamentul său a unei temperaturi de cel puțin +18°C, în
perioada rece a anului, nu este prevăzută de membrii ACC nr. 55/277 în actele
normative interne.
Ori, Colegiul menționează că, prima instanță corect a indicat că, calcularea
sumelor contestate de Alexandru Bernaz a fost efectuată în baza Regulamentului de
ordine interioară al ACC nr.55/277, aprobat prin Hotărîrea Adunării Generale a
Asociației din 10 noiembrie 2011 (f.d.16-19), care nu a fost contestat de către
reclamant.
9
Conform pct.4 alin.6 al Regulamentului sus menționat, în scopul neadmiterii
deteriorării rețelelor inginerești ale blocului locativ și crearea inconveniențelor
pentru vecini, toți proprietarii de apartamente sunt obligați să asigure în apartamente,
temperatura minimă pe parcursul perioadei reci a anului, stabilită de Regulamentul cu
privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale
pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora
de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă (la moment fiind
stabilită temperatura de minimum 18° C).
Iar, conform pct.4 alin.6 al alin.8 al Regulamentului de ordine interioară al
ACC nr.55/277, aprobat prin Hotărîrea Adunării Generale a Asociației din data
de 10 noiembrie 2011, în cazul deconectării integrale a apartamentului (încăperii
locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul va achita
plata pentru încălzire în mărime de 20% din costul energiei termice calculate
pentru un metru pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine), luînd în
considerație existența pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice
(etaje tehnice și subsoluri) care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de
alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de
uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.
Totodată, alin.(4-5) art.12 al Legii condominiului în fondul locativ nr. 913 din
30 martie 2000, prevăd că, proprietarii participă la cheltuielile pentru întreținerea și
reparația proprietății comune în condominiu în modul stabilit de prezenta lege și de
alte acte legislative și normative. Nefolosirea de către proprietar a locuinței (încăperii)
sau refuzul de a folosi proprietatea comună nu constituie temei pentru a-l elibera,
integral sau parțial, de cheltuielile comune pentru întreținerea și reparația proprietății
comune în condominiu.
Respectiv, Colegiul conchide că, instanța de fond corect a constatat că, sumele
incluse în rubrica ”încălzire termică, scara 1”, înaintate spre plată lui Alexandru
Bernaz reprezintă cheltuielile, care se înregistrează în sistemul de distribuție, pentru
menținerea în stare funcțională a sistemelor inginerești de alimentare cu apă și
canalizare, în perioada rece, a coloanelor de încălzire tranzitorii din bloc, încălzirea
spațiilor comune, pentru a asigura susținerea blocului locativ în stare corespunzătoare
și urmează a fi achitate în virtutea obligațiilor, ce-i revin proprietarului în condominiu.
Instanța de recurs invocă că, în cazul existenței unor spații în proprietate
comună și în cazul imposibilității administrării individuale a acestora de către toți
proprietarii, este justificată necesitatea repartizării cheltuielilor, suportate pentru
întreținerea a sistemelor inginerești între toți proprietarii locuințelor, în modalitatea
stabilită de adunarea proprietarilor în condominiu, în litigiul dedus judecății de
Adunarea Generală a ACC nr.55/277.
Colegiul apreciază ca fiind corectă soluția primei instanței, cu privire la
respingerea pretenției lui Alexandru Bernaz cu privire la recunoașterea ilegalității
refuzului ACC nr.55/277, nr.10/17 din 04 august 2017, or în litigiul dedus judecății
nu se regăsește nici unul din temeiurile anulării actului administrativ prevăzute de
art.26 din Legea contenciosului administrativ 793 din 10 februarie 2000, din motivele
reținute supra.
10
În această ordine de idei, Colegiul conchide că, prima instanță corect a respins
și pretențiile reclamantului Alexandru Bernaz privind obligarea de a nu fi înaintate
spre plată sumele pentru încălzire în mărime de 10%, din costul energiei termice și
încasarea din contul ACC nr.55/277, în beneficiul lui Alexandru Bernaz a sumei de
4 015,93 lei, or acestea sunt pretenții subsecvente pretenției cu privire la
recunoașterea ilegalității refuzului ACC nr.55/277, nr.10/17 din 04 august 2017. Iar,
pretențiile subsecvente pretenției principale, urmează soluția celei principale.
Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de
recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă
claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul
determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor
supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de
judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv
problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar la
probarea concluziilor unei părți.
Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de
apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar prima instanță corect a soluționat prezenta
cauză civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție, concluzionează de a admite recursul declarat de ACC nr. 55/277,
se casează decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se menține
hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în cauza
civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz împotriva
Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/277 cu privire la recunoașterea
ilegală a refuzului și încasarea sumei.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de
procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.
55/277.
Se casează decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se menține
hotărârea din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în cauza
civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Bernaz împotriva
Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/277 cu privire la recunoașterea
ilegală a refuzului și încasarea sumei.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Svetlana Filincova
Tamara Chișca-Doneva
11
Victor Burduh
Nina Vascan
12