2ra-2071/18 — constatarea faptului cu valoare juridică, obligarea de a calcula și transfera diferența contribuțiilor de asigurări sociale de stat, stabilirea faptului juridic, obligarea de a modifica informația transmisă

2ra-2071/18 — constatarea faptului cu valoare juridică, obligarea de a calcula și transfera diferența contribuțiilor de asigurări sociale de stat, stabilirea faptului juridic, obligarea de a modifica informația transmisă (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2071/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul central) R. Țurcanu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

ÎNCHEIERE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Larisa Ocerednaia

în interesele lui Victor Gumeniuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Gumeniuc

împotriva Întreprinderii de Stat pentru Utilizarea Spațiului Aerian și Deservirea

Traficului Aerian „MoldATSA” cu privire la constatarea faptului cu valoare

juridică, obligarea de a calcula și transfera diferența contribuțiilor de asigurări în

fondul asigurărilor sociale de stat, stabilirea faptului juridic și obligarea de a

modifica informația transmisă,

împotriva deciziei din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Victor Gumeniuc și s-a menținut hotărârea din 4 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

c o n s t a t ă :

La 15 noiembrie 2016, Victor Gumeniuc a depus cerere de chemare în

judecată, ulterior concretizată (f.d. 179-181), împotriva ÎS „MoldATSA”,

solicitând:

- constatarea faptului că în perioada februarie 2009 - septembrie 2015 a

îndeplinit lucrări, a efectuat activitatea de controlor și controlor-instructor al

dirijării traficului aerian la Subdiviziunea Bălti din cadrul ÎS „MoldATSA”, ceea

ce constituie deținerea funcției de specialist al dirijării traficului aerian;

- obligarea ÎS „MoldATSA” să calculeze și să transfere în fondul asigurărilor

sociale de stat CNAS diferența de 10% a contribuțiilor de asigurări sociale de stat

din fondul de salarizare și alte recompense a lui Victor Gumeniuc în perioada

februarie 2009 - septembrie 2015;

- a stabili faptul că în perioada februarie 2009 - 1 mai 2015 a activat în unul și

același loc ca conducător, controlor și controlor-instructor Subdiviziunea Bălti din

cadrul ÎS „MoldATSA”, ce servește ca temei pentru corectarea Formularului

tipizat RFV 5 „Declarația persoanei asigurate pe an”: Rubrica 6 / Categoria

1

persoanei asigurate (uneia și aceiași perioade (luni) pe parcursul anului pentru

persoanele care au activat în cadrul întreprinderii sub mai multe categorii);

- obligarea ÎS „MoldATSA” să modifice informația transmisa către CNAS

pentru perioada februarie 2009 - mai 2015, indicate în Formularul tipizat RFV 5

„Declarația persoanei asigurate pe an” și a transmite către CNAS Formularul

tipizat RFV 5 de tipul „de corectare”.

Motivele cererii de chemare în judecată, astfel după cum au fost expuse de

reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

Începând cu anul 1994 și până la 3 septembrie 2015, Victor Gumeniuc a

activat la ÎS „MoldATSA”. Pe parcursul activității sale în Subdiviziunea Bălți din

cadrul ÎS „MoldATSA”, a îndeplinit funcția de controlor al dirijării traficului

aerian.

În dependență de modificarea legislației, restructurarea întreprinderii și de

reorganizarea statelor de personal, funcția sa a fost denumită în mod diferit, însă

esența obligațiunilor sale de serviciu și îndeplinirea lucrului, precum și activitatea

sa ținea de controlul dirijării traficului aerian.

Cu referire la prevederile art. 48, art. 49 alin. (1), (3) și art. 68 din Codul

muncii, reclamantul a invocat că angajatorul urma să-l preavizeze și să încheie cu

el un acord suplimentar la contractul individual de muncă asupra clauzei

contractuale ce ține de condițiile de asigurare socială, cu specificarea că el,

deținând funcția de conducător al Subdiviziunii Bălti, de facto va îndeplini funcția

de controlor al dirijării traficului aerian și că nu se vor achita contribuții de

asigurări sociale în mărime de 33%, care au fost plătite anterior până la data de

2 septembrie 2009.

A menționat că în conformitate cu prevederile legilor bugetului asigurării

sociale de stat pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014, pentru angajații care

activează în condiții speciale de muncă, și anume, pentru personalul care

efectuează dirijarea traficului aerian, angajatorul calculează contribuții de asigurări

sociale de stat în mărime de 33 % din fondul de salarizare și din alte recompense.

Funcția în care activa ținea de controlul dirijării traficului aerian, fapt

confirmat prin deținerea certificatului de controlor al dirijării traficului aerian,

certificat medical special pe care îl deținea obligatoriu controlorul dirijării

traficului aerian, certificat de controlor al traficului aerian cu licențierea de

controlor - instructor din 4 decembrie 2013, certificat de cunoaștere a limbii

engleze „ICAO Level 4”. Persoanelor care nu sunt specialiști în controlul dirijării

traficului aerian, astfel de licențe și certificate nu li se eliberează.

Deși prin denumirea funcției o perioadă a activat ca conducător al

Subdiviziunii Bălți, de facto și în principal, îndeplinea toate funcțiile și

obligațiunile de controlor al dirijării traficului aerian.

Deținând funcția de controlor de dirijare a traficului aerian, a fost transferat în

funcția de conducător al Subdiviziunii Bălți, fiind de asemenea executor specialist

de dirijare a zborurilor aeriene.

A relatat că în perioada activității, 1 august 2012 - decembrie 2014, a primit

remunerarea muncii cu coeficientul 1,5 și deținea pe toată perioada activității

licență de Controlor de Trafic Operativ de Dirijare și Control cu drept de muncă de

sine-stătător.

2

Începând cu 4 decembrie 2013 a obținut dreptul de a activa ca instructor de

calificare profesională pentru pregătirea specialiștilor în trafic aerian și de

verificare periodică a calificării specialiștilor de trafic aerian.

Conform fișei de post, era obligat să dețină diferite calificări, specializări,

minimuri calificative și în special să dețină certificat al controlorului de trafic

aerian cu permisiunile ADI/ADV LUBL și ADI/ADV LUBM, certificatul medical

de clasa a 3-a, conform cerințelor ICAO, certificatul de expert pe una din

calificările OJTIE, ATCE, să cunoască limba engleză la nivel nu mai jos de 4 pe

gradația ICAO pentru specialiștii în aviația civilă cu indicele special în certificatul

de controlor al dirijării traficului aerian, o vechime în muncă în domeniul de

controlor al dirijării traficului aerian nu mai mic de 8 ani.

Prin urmare, Victor Gumeniuc a afirmat că toți acești indici confirmă faptul

că dânsul, concomitent cu funcția de conducător al Subdiviziunii Bălți, îndeplinea

obligatoriu funcția de controlor al dirijării traficului aerian. Din momentul numirii

sale în funcția de conducător al subdiviziunii, nu au fost anulate obligațiunile sale

de controlor al dirijării traficului aerian, de facto, continuând să îndeplinească

funcții de controlor al dirijării traficului aerian și nimeni nu i-a comunicat că în

rezultatul numirii sale în funcția de conducător al Subdiviziunii Bălți, i se vor

limita și înrăutății condițiile plăților sociale, condiție care obligatoriu urma să-i fie

adusă la cunoștință, deoarece ține de clauzele și condițiile esențiale ale contractului

individual de muncă.

A menționată că, în cazul în care ar fi cunoscut de înrăutățirea condițiilor

plăților sociale, dânsul nu accepta funcția cu denumirea de conducător al

Subdiviziunii Bălti, deoarece marea majoritate a timpului de muncă îndeplinea

funcțiile de controlor. Din momentul numirii sale în funcția de conducător al

subdiviziunii, obligațiunile sale de controlor al dirijării traficului aerian nu au fost

anulate sau suspendate.

Astfel, în toată perioada activității în funcția de conducător al Subdiviziunii

Bălți a exercitat obligațiunile de conducător al traficului aerian, deoarece

necesitatea de producere exista permanent și zilnic era obligat să se implice în

funcția de controlor al dirijării traficului aerian.

Reieșind din cele relatate a invocat că angajatorul în mod ilegal nu a perfectat

cu el contractul individual de muncă și acordurile adiționale corespunzător funcției

deținute și muncii îndeplinite și, respectiv, nu a achitat contribuțiile de asigurări

sociale în mărime deplină conform prevederilor legii.

A relatat că toate încercările să soluționeze litigiul în mod extrajudiciar, nu s-

au soldat cu rezultat pozitiv.

Prin hotărîrea din 4 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, cererea

de chemare în judecată înaintată de Victor Gumeniuc împotriva ÎS „MoldATSA”

s-a respins ca neîntemeiată.

În susținerea soluției, instanța a conchis că acțiunea este neîntemeiată, fiind

stabilit cert că la 3 septembrie 2009, în legătură cu transferarea lui Victor

Gumeniuc în funcția de conducător al Subdiviziunii Bălți din cadrul ÎS

„MoldATSA”, între angajat și angajator a fost încheiat Acordul suplimentar la

Contractul individual de muncă.

3

În acest sens, a reținut că pârâtul a calculat corect contribuțiile de asigurare

socială de stat, pentru funcția de conducere în domeniul dirijării traficului aerian,

în proporție de 23 % din fondul de salarizare și alte recompense.

Prima instanță a constatat că în perioada anilor 2009 - 2015 reclamantul

Victor Gumeniuc a exercitat funcția de conducător al Subdiviziunii Bălți din cadrul

ÎS „MoldATSA”, prevederile subpunctului 1.2 din Anexa 3 a legilor bugetului

asigurării sociale de stat pe anii 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 și 2014, ne fiind

aplicabile față de acesta.

Invocând netemeinicia hotărârii instanței de fond, la 2 iunie 2016 Victor

Gumeniuc a declarat apel, solicitând casarea hotărârii din 4 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Victor Gumeniuc și s-a menținut hotărârea din 4 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central.

La 15 august 2018 avocatul Larisa Ocerednaia, în interesele lui Victor

Gumeniuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 8 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinării cauzei, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia

contestată, invocând că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a interpretat eronat legea.

Totodată, recurentul consideră că instanța de apel, prin constatările și

concluziile sale, a încălcat principiul contradictorialității și în mod eronat a apreciat

probele anexate la materialele dosarului.

La 12 octombrie 2018 intimatul ÎS „MoldATSA”, reprezentat de avocatul

Vasile Josan, a depus referință, prin care a indicat că recursul declarat de Victor

Gumeniuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost expediată

participanților la proces la 6 iunie 2018 (vol. II, f.d. 241), însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către recurent lipsește.

Totodată, în cererea de recurs reprezentantul recurentului a indicat că decizia

a fost recepționată la 15 iunie 2018.

Din aceste considerente, recursul din 15 august 2018, se consideră declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

4

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

5

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Larisa Ocerednaia în interesele lui Victor Gumeniuc nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Larisa Ocerednaia în

interesele lui Victor Gumeniuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

6