2ra-2123/18 — încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-2123/18

Prima instanță - (Judecătoria Căușeni, sediul central) M. Tertea

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, V. Cotorobai, A. Panov

ÎNCHEIERE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Ina Pucas în

interesele Agrepinei Carari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agrepina Carari

împotriva Băncii Comerciale „Moldova Agroindbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Agrepina Carari și s-a menținut hotărârea din 4

decembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

c o n s t a t ă :

La 8 iunie 2017 Agrepina Carari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva BC „Moldova Agroindbank” SA, prin care a solicitat încasarea sumei de

8 000 lei.

Motivele cererii de chemare în judecată, astfel după cum au fost expuse de

reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

La 7 septembrie 2015 Agrepina Carari a încheiat cu BC „Moldova

Agroindbank” SA contractul de depozit „Stabil”, în baza căruia a fost deschis

contul de depozit de economii nr. 23112663024, pe care a depus suma de 8 000 lei.

La 7 iunie 2016 suma de 8 000 lei a fost transferată la contul de depozit, pe un

alt termen. Tot în ziua de 7 iunie 2016 reclamanta a primit suma de 538 lei.

În luna septembrie 2016, Agrepina Carari s-a adresat la BC „Moldova

Agroindbank” SA cu o cerere prin care a solicitat ridicarea sumei de bani de pe

contul de depozit, dar a fost refuzată, fiindu-i comunicat că deja a ridicat suma de

8000 lei și dobânda de 538 lei.

Ulterior s-a adresat de mai multe ori la filiala băncii, dar a fost ignorată,

astfel, la 22 martie 2017 a depus cerere la BC „Moldova Agroindbank” SA, dar a

primit un răspuns cu care nu este de acord.

La 8 mai 2017 reclamanta s-a adresat cu cerere prealabilă, însă răspuns nu a

primit.

1

Prin hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

cerere de chemare în judecată depusă de Agrepina Carari împotriva BC „Moldova

Agroindbank” SA s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În susținerea soluției, instanța a conchis că acțiunea este neîntemeiată, or,

suma depozitului de 8 000 lei a fost restituită reclamantei.

Astfel, instanța de fond a stabilit că potrivit ordinului de eliberare a

numerarului nr. 06935 din 7 iunie 2016, reclamanta a retras din contul de depozit

suma de 8 538 de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii instanței de fond, la 20 decembrie 2017

Agrepina Carari a declarat apel, solicitând casarea hotărârii din 4 decembrie 2017 a

Judecătoriei Căușeni, sediul central, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Agrepina Carari și s-a menținut hotărârea din 4 decembrie 2017 a

Judecătoriei Căușeni, sediul central.

La 10 august 2018 avocatul Ina Pucas, în interesele Agrepinei Carari, a

declarat recurs împotriva deciziei din 3 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă.

În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinării cauzei, recurenta a exprimat dezacordul cu decizia contestată,

invocând că instanțele inferioare de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată.

A relatat că o data ce Agrepina Carari a transferat suma de 8 000 lei de pe

contul de depozit pe contul curent, depunând o cerere de închidere a contului de

depozit, intimatul nu a prezentat nici o probă care ar demonstra că aceasta a depus

și o cerere de închidere a contului curent și ridicarea banilor, fapt ce demonstrează

cu certitudine că Agrepina Carari putea să ridice doar suma de 538 de lei, care nu a

fost transferată pe contul curent.

Prin urmare, consideră că instanțele inferioare nu au apreciat just

circumstanțele cauzei și neîntemeiat au respins cererea de chemare în judecată,

bazându-se pe motive formale.

Prin referința din 12 octombrie 2018 intimatul BC „Moldova Agroindbank”

SA a indicat că recursul declarat de Agrepina Carari nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și urmează a

fi considerat drept inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost expediată

participanților la proces la 13 iunie 2018, însă dovada legală de recepționare a

acesteia de către recurent lipsește.

Totodată, în cererea de recurs reprezentantul recurentei a indicat că decizia a

fost recepționată la 12 iunie 2018.

2

Din aceste considerente, recursul din 10 august 2018, se consideră declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

3

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Ina Pucas în interesele Agrepinei Carari nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Ina Pucas în interesele

Agrepinei Carari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

4