2rac-375/18 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor judiciare.

2rac-375/18 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor judiciare. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-375/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: O. Țurcan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

D E C I Z I E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Tamara Chișca - Doneva

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

judecând cererea de recurs declarată de Societatea cu Răspundere Limitată

„ETOLAUR”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „ETOLAUR” împotriva Întreprinderii cu

Capital Străin „RED UNION FENOSA” Societate pe Acțiune, cu privire la

repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul formulat de Societatea cu Răspundere Limitată „ETOLAUR” și

s-a menținut hotărârea din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 2 martie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „ETOLAUR” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED

UNION FENOSA” Societate pe Acțiune, cu privire la repararea prejudiciului

material și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, societatea reclamantă a indicat următoarele informații,

ce vizează circumstanțele de fapt.

La 26 noiembrie 2007, „ETOLAUR” S.R.L. a încheiat cu Î.C.S. „RED

UNION FENOSA” S.A. contractul nr. 40304000088 privind furnizarea energiei

electrice la locul de consum din mun. Chișinău, str. Voluntarilor, nr. 16.

La 11 iunie 2015, ora 3:20, pârâtul - furnizor a întrerupt alimentarea cu

energie electrică la locul de consum sus – indicat pentru lucrări operative

profilatorii. Însă, după reconectare, toate electromotoarele din cadrul brutăriei au

încetat să funcționeze în intervalul orei 3:00 – 9.00. În această perioadă, angajații

„ETOLAUR” S.R.L. au apelat la serviciul dispecer al furnizorului, care a susținut

că sistemul electric este ordine, iar defecțiunea se află pe circuitul ce aparține

consumatorului. Ulterior, după prezentarea reprezentantului reclamantului la sediul

Pagină 1 din 13

pârâtului, acesta a trimis la fața locului echipa operativă, unde s-a depistat

încălcarea fazelor în timpul reconectării de furnizor a alimentării cu energie

electrică în timpul lucrărilor profilatorii.

Societatea reclamantă a subliniat că neregulile descrise au fost confirmate de

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, prin scrisoarea cu nr.

C201500398 din 14 iulie 2015. Așadar, potrivit acesteia, normele cu privire la

calitatea serviciilor de livrare a energiei electrice nu au fost corespunzătoare. Mai

mult, s-a arătat despre necesitatea adresării în judecată.

La 21 septembrie 2016, „ETOLAUR” S.R.L. s-a adresat în prealabil cu o cerere

pârâtului, prin care a solicitat încasarea sumei de 88 136,82 lei, cu titlul de

prejudiciu adus societății. Motivul acesteia a constatat în prestarea necalitativă a

serviciilor de furnizare a energiei electrice. Societatea pârâtă a recunoscut că în

urma lucrărilor de profilaxie, după reconectarea obiectivului, a fost depistată

necorespunderea fazelor, ce a condus la depășirea valorii limită admisibilă a

coeficientului nesimetriei tensiunii de frecvență inversă, ceea ce a cauzat stoparea

motoarelor trifazate. Defecțiunea a fost înlăturată la orele 09:10. Totuși pârâtul au

refuzat recuperarea prejudiciului.

Astfel, întreprinderea a pretins că a suferit prejudicii în proporții

considerabile.

În argumentarea celor invocate, reclamantul a precizat că aparatajul din

brutărie nu a lucrat circa șase ore. Prin urmare, o bună parte din producția de

panificație nu a fost coaptă pînă la urmă, iar ca rezultat - 1473,64 kg de aluat s-au

alterat. Cuantumul prejudiciului se demonstrează prin dările de seamă contabile,

care reflectă sumele obținute de pe urma realizării produselor de panificație pentru

zece zile înainte de livrarea necalitativă a energiei electrice.

În opinia societății, media aritmetică pentru venitul din producerea și

comercializarea produselor de panificație per zi a „ETOLAUR” S.R.L. pe perioada

1 iunie 2015 – 21 iunie 2015 formează suma de 88 136,82 lei (calculat după

formula: 878 629,96 lei+884 106,49 lei / 20 zile= 88 136,82 lei per zi).

În fine, societatea reclamanta a susținut că încălcarea admisă a cadrului

normativ pertinent către pârât constituie temei pentru obligarea acestuia de a repara

prejudiciul cauzat și venitul ratat. În primul caz, aceasta s-a bazat pe valoarea

producției care nu s-a copt, din cauza deficiențelor indicate și alterarea materiei

prime. În al doilea caz, venitul ratat a inclus valoarea producției realizate până la

survenirea situației indicate și după aceasta.

„ETOLAUR” S.R.L. a solicitat repararea prejudiciului material în cuantum

de 88 136, 82 lei și compensarea cheltuielilor judiciare (f. d. 6).

În cadrul examinării cauzei, pârâtul Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A. a

depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea acțiunii ca nefondată (f. d. 75 – 76).

Prin hotărârea din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, acțiunea intentată de „ETOLAUR” S.R.L. a fost respinsă ca neîntemeiată

(f. d. 113, 115 – 119).

Împotriva acestui act de dispoziție, „ETOLAUR” S.R.L. a declarat apel în

termenul legal (f. d. 148). În apărare, Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A. a

formulat o referință, solicitând respingerea cererii acestuia (f. d. 140 - 141).

Pagină 2 din 13

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 11 aprilie 2018, a respins apelul

formulat de Societatea cu Răspundere Limitată „ETOLAUR” și s-a menținut

hotărârea din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f. d. 145

– 152).

La 11 iulie 2018, „ETOLAUR” S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei

din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii din 8 septembrie 2017 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești trebuiau să aplice punctul 52 alin. (14) din Regulamentul

pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, întrucât a fost recunoscută culpa

furnizorului. Mai mult, „ETOLAUR” S.R.L. a sugerat că pretențiile lui nu se referă

la calitatea serviciilor de transport și distribuție a energiei electrice, dar la o eroare

evidentă a lucrătorilor Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A. Deci instanța de apel

s-a bazat pe o normă care nu trebuia aplicată, în special, punctul 22 din

Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport și de distribuție a

energiei electrice.

La 14 august 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimatului Î.C.S.

„RED UNION FENOSA” S.A., informând că referința se depune în termen de o

lună de la data primirii scrisorii (f. d. 163).

Până la data examinării cauzei, intimatul nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cereri se

referă la decizia din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în

categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Instanța de judecată nu a identificat faptul că recursul a fost depus repetat.

Totodată, au fost respectate dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură

civilă, cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de judecată a

stabilit că amprenta de obliterare de pe plicul, în care a fost expediată decizia sus –

menționată, conține data de 15 mai 2018, ora 11:11. Respectiv, se confirmă că în

această zi a fost depusă trimiterea poștală pentru a fi expediată recurentului. De

asemenea, „ETOLAUR” S.R.L. a pretins că a primit copia actului judecătoresc la

17 mai 2018. Recursul împotriva acestuia a fost înregistrat la grefa Curții Supreme

de Justiție la 11 iulie 2018. Reieșind din aceste împrejurări, completul de filtru a

considerat că cererea de recurs a fost formulată în limitele de 2 luni, prevăzute de

articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a verificat încadrarea în

prevederile legii a problemelor de drept ridicate de societatea recurentă în baza

articolului 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Pe baza celor prezentate, prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, cererea de recurs s-a considerat admisibilă pentru examinarea

în fond (f. d. 170).

Pagină 3 din 13

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a

permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de

drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod

adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și intimatul au

avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale

(a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din

Codul de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată, în limitele controlului de legalitate, în raport

cu criticile formulate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de „ETOLAUR” S.R.L.

este întemeiat și urmează a fi admis, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să

caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult,

„ETOLAUR” S.R.L. nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost stabilite de instanțele de judecată în fazele procesual

anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi considerate arbitrare

sau vădit nerezonabile.

În speță, la 16 iunie 2004, „ETOLAUR” S.R.L., în calitate de consumator, și

Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A., în calitate de furnizor, au încheiat contractul

de furnizare a energiei electrice la locul de consum din mun. Chișinău, str.

Pagină 4 din 13

Voluntarilor 16 (f. d. 7 - 13). Respectiv, instanța de apel a susținut că raportul

juridic obligațional dintre părți rezultă din contractul sus – enunțat (f. d. 149).

Potrivit extraselor din baza de date a incidentelor deținută de Î.C.S. „RED

UNION FENOSA” S.A., la 11 iunie 2015, a avut loc întreruperea furnizării

energiei electrice la locul de consum al recurentului între ora 3.28 - 3.30. La ora

3.34, la serviciul operativ al furnizorului a parvenit apelul „ETOLAUR” S.R.L.,

care a comunicat că motoarele se învârt în direcție opusă, defazaj, cu solicitarea

intervenției în regim de urgență. La ora 07.17, cererea a fost examinată, iar la ora

9.09, a fost înlăturat incidentul, care a fost creat din cauza necorespunderii

succesiunii fazelor (f. d. 93 - 97).

La 15 iunie 2015, „ETOLAUR” S.R.L. s-a adresat cu o plângere către

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică. În aceeași zi, dar și la 21

septembrie 2016, societatea recurentă a formulat reclamații la Î.C.S. „RED UNION

FENOSA” S.A. (f. d. 56 – 57, 84).

Prin scrisoarea nr. C201500398 din 14 iulie 2015, A.N.R.E a confirmat că

după reconectarea din 11 iunie 2015 a fost depistată necorespunderea succesiunii

fazelor, ce a fost înlăturată la aceeași dată, ora 9.10 min. La fel, s-a menționat că

acțiunile cu privire la repararea prejudiciului moral și/sau material suportate de

consumatori se examinează de instanța de judecată (f. d. 59).

„ETOLAUR” S.R.L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.C.S.

„RED UNION FENOSA” S.A., prin care a susținut că furnizorul nu a asigurat

succesiunea inițială a fazelor curentului electric, după efectuarea lucrărilor de

reparație. Acesta a pretins că încălcarea admisă de intimat constituie temei pentru

obligarea acestuia de a repara prejudiciul cauzat și venitul ratat în cuantum de

88 136, 82 lei (f. d. 6).

Instanța de recurs notează că, atât prima instanța (f. d. 113, 115- 119), cât și

instanța de apel (f. d. 145 - 152), fiind învestite cu judecarea prezentei pricini, au

hotărât că pretențiile înaintate de „ETOLAUR” S.R.L. sunt neîntemeiate,

respingând acțiunea, după caz, cererea de apel.

Cu privire la fond, instanța de apel a considerat că Î.C.S. „RED UNION

FENOSA” S.A. a înlăturat incidentul într-un interval de 5 ore 42 minute, în

limitele de timp prevăzute la pct. 12 alin. 2) din Regulamentul cu privire la

calitatea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice. Mai mult, s-a

decis că societatea apelantă nu a demonstrat că intimatul a furnizat energie

electrică cu încălcarea parametrilor de calitate. În opinia instanței, „ETOLAUR”

S.R.L. nu a prezentat probe, care ar adeveri cauzarea unor prejudicii materiale în

formă venitului ratat. În plus, înscrisurile administrate în cauză nu vizează

prejudiciul efectiv.

În drept, instanța de apel s-a călăuzit de punctul 52 subpct. 14) din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin

Hotărârea nr. 393 din 15 decembrie 2010 a Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică; punctele 12 alin. (2), 22, 23 din Regulamentul cu

privire la calitatea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice,

aprobat prin Hotărârea nr. 406 din 25 februarie 2011 a Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică; articolul 25 alin. (5) din Legea cu privire la energetică

și articolul 1398 alin. (1) din Cod civil.

Pagină 5 din 13

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească: a aplicat o lege care nu trebuia să

fie aplicată.

Din perspectiva acestui temei, „ETOLAUR” S.R.L. a afirmat că instanțele

judecătorești trebuiau să aplice punctul 52 alin. (14) din Regulamentul pentru

furnizarea și utilizarea energiei electrice, întrucât a fost recunoscută culpa

intimatului. Totodată, în opinia acesteia, instanțele de judecată au ignorat faptul că

intimatul nu a întrerupt furnizarea energiei electrice, ci a prestat-o necalitativ, ceea

ce a condus la prejudiciile invocate mai sus. Mai mult, „ETOLAUR” S.R.L. a

sugerat că pretențiile lui nu se referă la calitatea serviciilor de transport și

distribuție a energiei electrice, dar la o eroare evidentă a lucrătorilor Î.C.S. „RED

UNION FENOSA” S.A., care au încurcat fazele în timpul reconectării alimentării

cu energie electrică în timpul lucrărilor profilatorii. Deci instanța de apel s-a bazat

pe o normă care nu trebuia aplicată, în special, pe punctul 22 din Regulamentul cu

privire la calitatea serviciilor de transport și de distribuție a energiei electrice.

Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A. nu a oferit nici un comentariu cu

privire la fondul litigiului.

În cazul de față, Colegiul de control judiciar remarcă că instanța de apel, deși

a stabilit că raportul juridic obligațional dintre părți rezultă dintr-un contract, a

încadrat circumstanțele de fapt la articolul 1398 alin. (1) din Codul civil, care

specifică temeiul și condițiile generale ale răspunderii delictuale. Însă, potrivit

articolului 1399 din Cod civil, prevederile capitolului XXXIV se aplică și în cazul

prejudiciului cauzat în raporturile contractuale, cu excepția situațiilor în care se

aplică prevederi referitoare la răspunderea debitorului pentru neexecutarea

contractului și reglementări speciale pentru anumite raporturi contractuale. Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor enunțate supra se observă că legislatorul a

diferențiat aceste două situații. Sub acest aspect, răspunderea delictuală alcătuiește

dreptul comun al răspunderii civile, pe când răspunderea contractuală este o

răspundere cu caracter special, derogator, care apare ca urmare a încălcării unei

obligații concrete, stabilite prin contract.

Mai mult, articolul 14 din Codul civil, invocat de „ETOLAUR” S.R.L., este

relevant în egală măsură atât răspunderii contractuale, cât și celei delictuale,

deoarece împreună cu articolul 610 din aceeași lege sunt norme generale care

definesc prejudiciul.

Astfel, instanța de recurs consideră că instanța de apel trebuia să țină cont că

între „ETOLAUR” S.R.L. și Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A. a fost încheiat

contractul de furnizare a energiei electrice nr. 40304000088 din 16 iunie 2004,

încheiat (f. d. 7 – 13). Or, în acord cu articolul 46 alin. (2) din Legea nr. 124-XVIII

din 23 decembrie 2009, raporturile juridice dintre producători, furnizori și

consumatori pe piața energiei electrice stabilită de Agenție ca fiind competitivă se

reglementează prin clauzele contractelor încheiate între părți, cu respectarea legilor

și regulamentelor în domeniu. Totodată, punctului 6.1 din contractul sus – enunțat

stipulează că pentru neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligațiunilor

asumate, părțile răspund pentru daunele cauzate, conform prevederilor acestui act

juridic și a legislației în vigoare.

Pagină 6 din 13

În același context, Colegiul de control judiciar reiterează că întreruperea

neprogramată din 11 iunie 2015 a durat circa 2 minute. În atare circumstanțe,

conform punctului 2 alin. (2) din Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de

transport și de distribuție a energiei electrice, prevederile prezentului Regulament

nu se aplică în cazul întreruperilor neprogramate cu o durată mai mică sau egală cu

3 minute. De fapt, împrejurarea dată a fost menționată în răspunsul nr. 0503/36096

-20150630 a operatorului de distribuție (f. d. 61). În acest sens, instanța acceptă

opinia recurentului, potrivit căreia, intimatul nu a întrerupt furnizarea energiei

electrice, ci a prestat-o necalitativ (f. d. 158).

Din aceste raționamente, Colegiul lărgit constată că recurentul a invocat

întemeiat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat articolul 1398 alin. (1)

din Codul civil și punctele 12 alin. (2), 22 și 23 din Regulamentul sus – citat,

întrucât aceste norme sunt străine de situația de fapt existentă în cazul dedus

judecății.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că elementele descrise mai sus se

circumscriu temeiului prevăzut la articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de

procedură civilă. În acest caz, Colegiului lărgit îi revine obligația de a verifica dacă

erorile judiciare pot fi calificate esențiale și dacă pot fi corectate în baza

argumentelor livrate de părți, coroborate prin înscrisurile anexate la materialele

cauzei.

În esență, dreptul recurentului la repararea prejudiciului este reglementat de

contractul încheiat cu furnizorul și de articolul 48 alin. (10) din Legea nr. 124-

XVIII din 23 decembrie 2009 cu privire la energia electrică, care include, în mod

special, punctele 48 lit. c) și 1934 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice.

În mod corespunzător, analiza prezentată mai sus denotă că instanța de

recurs va raporta împrejurările din speță la normele sus – citate, care vor cuprinde

redacția anului 2015, deoarece incidentul s-a produs în perioada iunie 2015.

În acord cu articolul 48 alin. (10) din Legea nr. 124-XVIII din 23 decembrie

2009 cu privire la energia electrică, drepturile și obligațiile consumatorilor finali și

ale furnizorilor de energie electrică la tarife reglementate se stabilesc în

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice.

Conform punctului 48 lit. c) din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice, aprobat prin Hotărârea nr. 393 din 15 decembrie 2010 a Agenției

Naționale pentru Reglementare în Energetică, consumatorul final are următoarele

drepturi de care beneficiază: la repararea prejudiciilor cauzate de către operatorul

de rețea drept rezultat al livrării energiei electrice la parametri de calitate care nu

corespund Normelor de calitate a energiei electrice în sistemele electroenergetice

publice (standardul național GOST 13109) sau urmare a încălcării de către furnizor

a prevederilor contractului de furnizare a energiei electrice sau a prevederilor

prezentului Regulament.

În concordanță cu punctul 1934 din Regulamentul citat, consumatorii finali

sunt în drept să solicite recuperarea prejudiciilor materiale și morale cauzate de

furnizor, de operatorul de rețea, în conformitate cu prevederile Codului civil al

Republicii Moldova.

Pagină 7 din 13

Conform articolului 14 alin. (1) și (2) din Codul civil, persoana lezată într-un

drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră

prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau

urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea

bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea

dreptului (venitul ratat).

Articolul 603 alin. (1) din Codul civil prevede că debitorul poartă răspundere

numai pentru dol (intenție) sau culpă (imprudență sau neglijență) dacă legea sau

contractul nu prevede altfel sau dacă din conținutul sau natura raportului nu reiese

altfel.

Potrivit articolului 610 alin. (1), (2) și (3) din Codul civil, despăgubirea pe

care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atât prejudiciul efectiv

cauzat creditorului, cât și venitul ratat. Ratat se consideră venitul care ar fi fost

posibil în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în

împrejurări normale. Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul

nemijlocit (direct) al neexecutării.

În condițiile articolului 611 din Cod civil, la determinarea întinderii

prejudiciului se ține cont de interesul pe care creditorul îl avea în executarea

corespunzătoare a obligației. Determinante pentru această estimare sunt locul și

timpul prevăzute pentru executarea obligațiilor contractuale.

Clauza nr. 4.2 din contractul de furnizare a energiei electrice nr.

40304000088 din 16 iunie 2004, stipulează că furnizorul este obligat să furnizeze

energie electrică la parametrii de calitate (frecvență, tensiune, asigurarea fiabilității

și continuității furnizării etc.) conform Standardului în vigoare și potrivit clauzelor

prezentului contract pentru fiecare loc de consum (f. d. 9).

Prin prisma dispozițiilor legale evocate, Colegiul lărgit observă că

„ETOLAUR” S.R.L. are dreptul de a cere repararea prejudiciului material. Totuși,

în acest caz, recurentul trebuie să demonstreze că a suferit un prejudiciu direct,

care reprezintă consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial

(moral) pe care acesta le-a suportat la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau

deteriorarea bunurilor sale. În esență, prejudiciul efectiv sau pierderea efectivă este

valoarea exprimată în bani cu care s-a micșorat patrimoniul creditorului, fie prin

scăderea activului fie prin creșterea pasivului din cauza neexecutării unei obligații.

De asemenea, instanței de recurs îi revine funcția de a clarifica, dacă

acțiunile operatorului de rețea Î.C.S. „RED UNION FENOSA” S.A., pot fi

calificate ca o neexecutare a obligației contractuale. Iar, în fine, pentru angajarea

răspunderii contractuale, urmează a fi dovedită legătura cauzală între încălcarea

(neexecutarea) obligațiilor și pagubele cauzate, precum și mărimea acestora. Toate

aceste elemente trebuie să fie întrunite cumulativ.

Revenind la fondul cauzei, Colegiul de control judiciar amintește că, la 11

iunie 2015, a avut loc întreruperea furnizării energiei electrice la locul de consum

al recurentului între ora 3.28 - 3.30. Defectul a fost înlăturat în aceeași zi, la ora 9

și 10 minute (f. d. 59, 61).

Din informațiile prezentate mai sus, rezultă că aparatajul din brutărie nu a

lucrat circa șase ore. În consecință, o bună parte din producția de panificație nu a

fost coaptă până la urmă, iar aluatul în cuantum de 1 473,64 kg s-a alterat.

Pagină 8 din 13

În condițiile articolului 14 și 610 din Codul civil, instanța de judecată

învederează că prejudiciul patrimonial poate avea două elemente componente:

prejudiciul efectiv cauzat creditorului și venitul ratat.

Instanța de judecată subliniază că recurentul operează în cererea dedusă

judecății doar cu noțiunea de prejudiciu cauzat (f. d. 157), iar în cererea de

chemare în judecată cu ambele despăgubiri precizate mai sus, solicitând încasarea

sumei de 88 136, 82 lei fără a face vreo distincție expresă (f. d. 4 – 6).

În plus, potrivit procesului – verbal al ședinței judiciare din 19 iulie 2017,

reprezentantul recurentului „ETOLAUR” S.R.L. a declarat că prejudiciul se

constituie din aluatul alterat și toată pâinea care nu a fost coaptă până la urmă din

cauza întreruperii energiei electrice. Totodată, acesta a susținut că, la calculul

sumei solicitate, s-a luat suplimentar și valoarea produsului finit care a fost apreciat

ca un venit ratat, ce urma a fi comercializat (f. d. 110).

În acest sens, recurentul a prezentat raportul de încercări nr. 111 din 23 iunie

2015 și actul din 11 iunie 2015 întocmit de „ETOLAUR” S.R.L., prin care s-a

susținut că a fost distrusă marfă în sumă de 55 441, 21 lei (f. d. 65, 85). Mai mult,

acesta a pretins că venitul din producerea și comercializarea produselor de

panificație per zi constituie 88 136, 82 lei (f. d. 14 – 53).

La acest capitol, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a considerat că

înscrisurile oferite de recurent nu vizează prejudiciul efectiv, ci doar venitul ratat.

În viziunea instanței, „ETOLAUR” S.R.L. nu a dovedit volumul de marfă produs,

ce urma a fi livrată clienților la 11 iunie 2015 (f. d. 152). Mai mult, contrar celor

determinate, prima instanța a susținut că recurentul a înaintat pretenții cu privire la

încasarea prejudiciului material sub forma venitului ratat (f. d. 118). La fel, deși

instanța a cercetat probele menționate mai sus, nu a elucidat diferența dintre

acestea (f. d. 112).

Luând în considerare cele menționate, instanța de recurs opinează că

instanțele ierarhic inferioare nu au respectat obligațiile procedurale prevăzute la

articolele 376 alin. (1), 194 alin. (2), 211 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

care se încadrează în limitele principiului iura novit curia. Or, conform celor

invocate, judecătorul trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de

fapt calificate juridic de către parte, în măsura în care situația de fapt respectivă

este confirmată de probele administrate în cauză.

Din analiza actului din 11 iunie 2015 întocmit de „ETOLAUR” S.R.L,

instanța de recurs observă că acesta vizează pierderea produselor recurentului,

manifestate prin faptul că o bună parte din producția de panificație nu a fost coaptă

până la urmă, iar aluatul în cuantum de 1 473,64 kg s-a alterat. Prejudiciul

respectiv se încadrează în limitele articolului 14 alin. (2) și 610 alin. (1) din Codul

civil, și anume, poate fi definit ca un prejudiciu efectiv (f. d. 60). Prin urmare,

instanța va respinge obiecția instanței de apel în această parte.

În același context, instanța de judecată nu a fost convinsă de observația

intimatului, care se referă la faptul că înscrisul respectiv nu corespunde exigențelor

articolului 121 din Codul de procedură civilă. Or, în situația în care Î.C.S. „RED

UNION FENOSA” S.A. a invocat un argument în susținerea poziției sale și pentru

a combate cele pretinse de recurent, se aplică principiul „actori incumbit probatio”

și articolul 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care nu aduce atingere

Pagină 9 din 13

echității procesului, întrucât cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să și o

dovedească. Astfel, intimatului îi revenea sarcina probei sub aspectul dovedirii

valorii mărfii sau faptului că pâinea inserată în act nu ar fi putut coaptă până la

urmă. În lipsa unor înscrisuri, care ar putea conține alte date decât cele prezentate

de recurent, instanța declară proba cercetată ca fiind veridică în acord cu articolul

130 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Spre deosebire, dările de seamă pentru perioada 1 iunie 2015 – 21 iunie

2015 constituie în mod concret venitul ratat, întrucât recurentul a sugerat că ar fi

fost venitul care ar fi fost posibil în condițiile unui comportament normal din

partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. (f. d. 14 – 53). Cu toate

acestea, instanța de recurs apreciază considerentele primei instanțe și instanței de

apel, potrivit cărora, „ETOLAUR” S.R.L. a omis să dovedească volumul de marfă

produsă ce trebuia livrată clienților la data 11 iunie 2015. În plus, conform

plângerilor din partea unor agenți economice, se atestă că recurentul a furnizat în

final mărfurile solicitate pentru data menționată, însă cu întârzieri. Conjunctura

dată pune la îndoială mărimea, chiar și estimativă, a venitului ratat.

Din această perspectivă, Colegiul judiciar constată că „ETOLAUR” S.R.L.

a suferit un prejudiciu efectiv în mărime de 55 421, 21 lei.

Cu privire la acțiunile operatorului de rețea Î.C.S. „RED UNION FENOSA”

S.A., instanța de recurs reiterează că, după reconectarea energiei electrice,

recurentul a depistat că motoarele instalate în brutărie se învârt în direcție opusă,

comunicând acest fapt intimatului la ora 3.34, cu solicitarea intervenției în regim

de urgență (f. d. 95). Totuși, în lipsa unor acțiuni adecvate, potrivit declarațiilor

reprezentantei recurentului Florea Maria, audiată în calitate de martor, aceasta s-a

deplasat personal la sediul intimatului la ora 7.00 pentru a informa despre cele

întâmplate (f. d. 108). Incidentul a fost înlăturat la ora 9.09 (f. d. 93 – 97).

Potrivit punctului 52 subpct. 14) din Regulamentul pentru furnizarea și

utilizarea energiei electrice, operatorul de rețea are următoarele obligații pe care

trebuie să le îndeplinească: să asigure succesiunea inițială a fazelor curentului

electric, după efectuarea lucrărilor de reparații, exploatare și întreținere a rețelelor

electrice de distribuție și a rețelelor interne. Aceeași responsabilitate este stabilită

în punctul 4.2 din contractul de furnizare a energiei electrice nr. 40304000088 din

16 iunie 2004 încheiat între părți.

Totodată, potrivit punctului 4.3 și 4.4 din același contract, intimatul are

responsabilitatea de a lua măsurile necesare pentru remedierea neîntârziată a

defectelor și a deranjamentelor din instalațiile de distribuție. La fel, acesta este

obligat să restabilească în cel mai scurt timp posibil, furnizarea energiei electrice

consumatorului, în cazul în care acesta din urmă a fost afectat de întreruperi

neprogramate (f. d. 9).

Cu titlu de remarcă, prin scrisoarea nr. 0503/36096 -20150630 a operatorului

de distribuție, s-a precizat că după reconectarea obiectului, a fost depistată

necorespunderea fazelor ce a condus la depășirea valorii limită admisibilă a

coeficientului nesimetriei tensiunii de secvență inversă, cauzând stoparea

motoarelor (f. d. 61). Motivarea dată a fost preluată de A.N.R.E (f. d. 59).

Factorii prezentați mai sus confirmă că Î.C.S. „RED UNION FENOSA” nu a

asigurat succesiunea inițială a fazelor curentului electric, după întreruperea

Pagină 10 din 13

neprogramată din 11 iunie 2015, și nici nu a reușit să restabilească în cel mai scurt

timp posibil furnizarea energiei electrice. Având în vedere specificul activității

recurentului (brutărie), despre care cunoștea intimatul (f. d. 11), intervalul de timp

de 5 ore și 42 minute se califică ca unul nerezonabil, deoarece intimatul nu și-a

argumentat conduita în acest caz și nu a ținut cont de miza pentru „ETOLAUR”

S.R.L. a unei intervenții rapide.

Drept consecință, Colegiul judiciar notează că intimatul, în procesul

executării obligației stipulate la punctele 4.2-4.4 din contractul din speță, nu a dat

dovadă de acea precauție, stăruință care i se poate pretinde în virtutea naturii

obligației și condițiilor circuitului civil. Deci vinovăția intimatului îmbracă forma

unei culpe ușoare, iar acțiunile acestuia descrise mai sus se califică ca o

neexecutare a obligației contractuale.

Referitor la ultimul element, instanța amintește că, pentru angajarea

răspunderii contractuale, urmează a fi dovedită legătura cauzală între încălcarea

(neexecutarea) obligațiilor și pagubele cauzate, precum și mărimea acestora.

La acest capitol, Colegiul lărgit subliniază că circumstanțele evocate mai sus

demonstrează că prejudiciul efectiv suferit de „ETOLAUR” S.R.L. este o

consecință directă a acțiunilor întârziate ale Î.C.S. „RED UNION FENOSA” de

restabilire a furnizării energiei electrice la locul de consum. De fapt, această

concluzie confirmă existența raportului cauzal între fapta intimatului și prejudiciul

invocat de recurent, inclusiv și mărimea acestuia de 55 421, 21 lei. Or, luând în

considerare rigorile articolului 611 din Codul civil, reparația solicitată de recurent

a fost identificată reieșind din întinderea prejudiciului efectiv, fiind aplicată în baza

interesului pe care „ETOLAUR” S.R.L. îl avea în executarea corespunzătoare a

obligației.

Colegiul judiciar de control conchide că instanțele ierarhic inferioare nu au

apreciat just clauzele contractuale, care au fost obligatorii pentru ambele părți,

după caz, operatorului de distribuție Î.C.S. „RED UNION FENOSA”. Așadar,

acțiunile instanțelor judecată au condus la determinarea greșită a caracterului

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile

judiciare sunt esențiale și pot fi corectate prin pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a pretențiilor formulate de recurent, în partea reparării prejudiciul efectiv

cauzat în cuantum de 55 421, 21 lei.

În conformitate cu articolul 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere,

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului. Prevederile alin.(1) și (2) se aplică și la

repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de

recurs și în cadrul revizuirii.

Instanța de judecată subliniază că „ETOLAUR” S.R.L., în ordine de recurs,

a solicitat admiterea integrală a acțiunii îndreptate împotriva Î.C.S. „RED UNION

FENOSA”, în special, compensarea taxei de stat și cheltuielilor de judecată.

Pagină 11 din 13

În cazul de față, la 23 februarie 2017, „ETOLAUR” S.R.L. a achitat 2 645

lei, cu titlu de taxă de stat, pentru depunerea cererii de chemare în judecată în fața

primei instanțe (f. d. 2). Ulterior, în ordine de apel, la 13 marte 2018, recurentul a

plătit suma de 1 983, 07 lei (f. d. 132). Așadar, cererea de recurs a fost timbrată cu

taxa de 1 325 lei, ce se confirmă prin ordinul de plată nr. 2108 din 12 iulie 2018 (f.

d. 154).

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că „ETOLAUR” S.R.L. a suportat

cheltuieli în valoare totală de 5 953,07 lei la judecarea cauzei la Judecătoria

Chișinău, sediul Râșcani, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție.

Totodată, recurentul nu a demonstrat alte cheltuieli judiciare decât cele precizate

mai sus.

În atare situație, instanța de recurs învederează că au fost întrunite condițiile

de aplicare a articolului 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă și obligă

Î.C.S. „RED UNION FENOSA” să compenseze recurentului cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții în sumă de 3 740, 94 lei.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite cererea de recurs declarată, de a casa hotărârea primei

instanțe și decizia instanței de apel și de a pronunța o nouă hotărâre de admitere

parțială a acțiunii.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite cererea de recurs declarată de Societatea cu Răspundere Limitată

„ETOLAUR”.

Se cazează decizia din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „ETOLAUR” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED UNION

FENOSA” Societate pe Acțiune, cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată, și se pronunță o nouă hotărâre:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „ETOLAUR” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin

„RED UNION FENOSA” Societate pe Acțiune, cu privire la repararea

prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se încasează de la Întreprinderea cu Capital Străin „RED UNION FENOSA”

Societate pe Acțiune în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „ETOLAUR”

(IDNO: 1002600004155) prejudiciul efectiv cauzat în cuantum de 55 421

(cincizeci și cinci mii patru sute douăzeci și unu), 21 lei.

Se încasează de la Întreprinderea cu Capital Străin „RED UNION FENOSA”

Societate pe Acțiune în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „ETOLAUR”

(IDNO: 1002600004155) taxa de stat proporțional părții admise din pretenții în

sumă de 3 740 (trei mii șapte sute patruzeci), 94 lei.

Pagină 12 din 13

În rest, se resping ca neîntemeiate capetele de cerere formulate de Societatea

cu Răspundere Limitată „ETOLAUR”, cu privire la încasarea venitului ratat în

cuantum de 32 715,61 lei și încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 2 212, 13

lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători, Tamara Chișca - Doneva

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Pagină 13 din 13