2ra-1914/18 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii

Dosar nr. 2ra-1914/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. Ciprian Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Vladislav Clima, Ecaterina Palanciuc, Ala Malîi)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Iaroslav

Babușceac reprezentat de avocatul Maxim Sidorenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iaroslav Babușceac

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au respins

apelurile declarate de Ministerul Justiției și Iaroslav Babușceac și s-a menținut hotărârea

din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 7 iulie 2017, Iaroslav Babușceac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordonanța privind pornirea urmăririi penale

din 19 aprilie 2011 a Procuraturii Rîșcani, mun. Chișinău, a fost pornită urmărirea penală

în privința lui Iaroslav Babușceac, iar prin ordonanța din 30 ianuarie 2013 a fost pus sub

învinuire în baza elementelor infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, fiindu-i

aplicat măsura preventivă sub formă de interdicție de părăsire a teritoriului Republicii

Moldova.

Judecarea cauzei în prima instanța a început la 1 februarie 2013 și a durat mai mult

de 2 ani, iar la 7 februarie 2015 a fost emisă sentința de achitare a reclamantului pe motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Sentința de achitare a primei instanțe a fost contestată cu apel de către procuror,

cauza fiind examinată în instanța de apel în perioada 14 aprilie 2015 – 29 februarie 2016.

Prin decizia instanței de apel s-a respins apelul procurorului și s-a menținut sentința

de achitare. Recursul acuzatorului înaintat în cauza respectivă a fost respins ca

inadmisibil prin decizia din 27 septembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție.

A indicat reclamantul că, de la data pornirii urmăririi penale, luna aprilie 2011 și

până la soluționarea cauzei penale în luna septembrie 2016, au trecut mai mult de 6 ani,

1

perioadă în care s-a aflat sub urmărire penală și aplicată măsura preventivă sub formă

de interdicție de părăsire a teritoriului Republicii Moldova.

A menționat că, această situație i-a provocat prejudicii materiale și morale, cauzate

în urma tragerii ilegale la răspundere penală, având un stagiu de muncă mai mare de 40

ani, se bucură în familie și societate de o reputație impecabilă, motiv pentru care a suferit

grav în urma unui denunț fals și a acțiunilor neadecvate ale organelor de urmărire penală

și ale procuraturii care de la bun început au apreciat neobiectiv circumstanțele cauzei și

au inventat învinuirea cu bună-știință, fiind impus să treacă prin toate instanțele judiciare

pentru a-și demonstra nevinovăția sa.

Perioada îndelungată a urmăririi penale și a judecării cauzei penale i-au adus xxxx

xxxxxxx xxxxxxx xxxx x xxxxxxxxxx, ținând cont de faptul că la momentul pornirii

urmăririi penale reclamantul deja avea vârsta de xx ani, iar la momentul finalizării cauzei

vârsta de xx ani.

Vârsta înaintată, durata îndelungată a cauzei penale, în condițiile în care lipsea

temeiul legal de tragere la răspunderea penală, i-au fost xxxxxxxxx, xxxxxxxxx și

xxxxxxxxx xx xxxxxx xxxxxxxx..

În anul 2013, a xxxxx xxxxxxxxxx xx Xxxxxxxxxxxx xxxx. xxxxx xxxxxxxxx xx

xxxxxxxxx xxxxxxxxxx, xxxxxxxx xxxxxxxx xx xxxxxx xxxxxxxx xx. Din acea

perioadă xxxxxxxxxx xxxxxxx, care sunt urmările directe ale urmăririi penale la care a

fost supus, ceea ce denotă gradul puternic xxxxxxx xxxxxxxx cauzate în urma acțiunilor

ilegale ale procurorului și organului de urmărire penală.

A considerat reclamantul că, circumstanțele indicate duc la despăgubirea adecvată

pentru suferințele morale suportate pe care le estimează la suma de 100 000 de lei.

A solicita reclamantul Iaroslav Babușceac încasarea din contul bugetului de stat a

sumei de 100 000 de lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral pentru tragerea

ilegală la răspundere penală.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Iaroslav Babușceac prejudiciul moral în mărime

de 30 000 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prind decizia din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Iaroslav Babușceac și s-a menținut hotărârea din 29

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani.

La 25 iulie 2018, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din 6 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel eronat a interpretat

dreptul material ce reglementează aprecierea prejudiciului moral. A indicat că, suma

prejudiciului dispusă spre încasare este una exagerată. Instanțele ierarhic inferioare au

evaluat subiectiv daunele morale, iar criteriile care au stat la baza cuantumului

despăgubirilor urmau a fi obiective.

La stabilirea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral,

instanța de judecată a aplicat eronat normele dreptului material și a apreciat arbitrar

argumentele participanților la proces.

Solicită Ministerul Justiției admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

ca fiind neîntemeiată.

La 14 august 2018, Iaroslav Babușceac, reprezentat de avocatul Maxim Sidorenco

a declarat recurs împotriva deciziei din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

2

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel a reținut parțial

circumstanțele importante pentru stabilirea compensației echitabile a prejudiciului

moral cauzat prin aplicarea interdicției de a părăsi localitatea și durata îndelungată a

cauzei penale. La fel a respins sau a ignorat în mod arbitrar unele argumente care denotă

existența criteriilor legale ce condiționează adjudecarea compensației mult mai mare

decât suma dispusă spre încasare.

Solicită Iaroslav Babușceac casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe cu modificarea sumei dispuse spre încasare prin majorarea cuantumului

la suma de 100 000 de lei.

Examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Iaroslav

Babușceac reprezentat de avocatul Maxim Sidorenco, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 14 august 2018 și 17 august 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimaților copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Însă, intimații nu au depus referință prin care să-și expună opinia asupra motivelor

invocate în cererile de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererile de recurs declarate de

Ministerul Justiției și Iaroslav Babușceac reprezentat de avocatul Maxim Sidorenco, în

raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău

a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 9 iulie 2018 (f.d.119).

Astfel, cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției la data de 25 iulie 2018 și cererea

de recurs depusă de Iaroslav Babușceac la data de 14 august 2018, sunt în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Ministerul Justiției și de

către Iaroslav Babușceac, reprezentat de avocatul Maxim Sidorenco, în cererile de recurs

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul

declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În circumstanțele sus relatate și reieșind din faptul că, argumentele recursurilor sânt

similare argumentelor invocate în instanța de fond și cea de apel, constituind deja obiect

al dezbaterilor judiciare fiind apreciate sub aspectul dublului grad de jurisdicție,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție constată că recursurile declarate de Ministerul Justiției și Iaroslav Babușceac

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și Iaroslav Babușceac reprezentat de

avocatul Maxim Sidorenco, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5