3ra-1113/18 — cu privire la anularea actelor de inspecție

Dosarul nr. 3ra-1113/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (jud. M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V .Sîrbu)

ÎNCHEIERE

3 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Sorinlux”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la anularea actelor

de inspecție, obligarea restituirii sumei încasate suplimentar pentru devamarea mărfii

importate

împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Sorinlux” și menținută hotărârea din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul central

constată:

La 25 iulie 2017, SRL „Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la anularea actelor de inspecție, obligarea

restituirii sumei încasate suplimentar pentru devamarea mărfii importate.

În motivarea acțiunii a invocat că conform contractului nr. 12 din 6 iunie 2016

și facturii comerciale (invoice) nr. VELSRL170327 din 27 martie 2017,

SRL „Sorinlux” a procurat vopsea aerozolică.

A relatat că în baza contractului din 10 iulie 2010 și facturii comerciale

(invoice) nr. YK70323A din 23 martie 2017 SRL „Sorinlux” a procurat: șlapi turnați,

sandale, camere pentru biciclete.

A specificat că la traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, conform

declarației vamale cu nr. 2070 I 40383 din 15 mai 2017 de către SRL „Sorinlux” au

fost achitate plățile vamale în sumă de 113549,31 de lei, iar în baza declarației

vamale cu nr. 2070 I 42506 din 22 mai 2017 au fost achitate plățile vamale în sumă

de 269185,46 de lei pentru marfa procurată.

A menționat că funcționarul biroului vamal a refuzat validarea declarației și a

întocmit actul de inspecție din 15 mai 2017 pentru declarația vamală cu

nr. 2070 I 40383 din 15 mai 2017 privind calculul (recalculul) drepturilor de

import/export, prin care a fost majorată suma până la 133539,84 de lei, suplimentar

fiind achitată suma de 19990,53 de lei. Iar actul de inspecție din 22 mai 2017 a fost

1

întocmit pentru declarația vamală cu nr. 2070 I 42506 din 22 mai 2017 cu privire la

calculul (recalculul) drepturilor de import/export, prin care a fost majorată suma până

la 458898,49 de lei, suplimentar fiind achitată suma de 189713,03 de lei.

Pentru devamarea mărfurilor nominalizate, din contul SRL „Sorinlux” a fost

reținută suma de 209 703,56 de lei pentru devamarea aceleiași mărfi.

La data de 25 mai 2017 SRL „Sorinlux” a depus cererea prealabilă cu nr. 79, la

care nu a primit niciun răspuns.

A notat că potrivit contractului TR-1/H2H din 19 septembrie 2016 și facturii

comerciale (invoice) nr. 343851 din 24 mai 2017 SRL „Sorinlux” a procurat:

cuptoare electrice, aragaze și ciorapi. Iar conform contractului din 10 iulie 2010 și

facturii comerciale (invoice) nr. YK70324A din 24 martie 2017 SRL „Sorinlux” a

procurat: șlapi turnați, sandale și pantofi.

A specificat că la traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, conform

declarației vamale cu nr. 2070 I 45140 din 29 mai 2017 de către SRL „Sorinlux” au

fost achitate plățile vamale în sumă de 98335,38 de lei, iar conform declarației

vamale cu nr. 2070 I 42558 din 22 mai 2017 de către SRL „Sorinlux” au fost achitate

plățile vamale în sumă de 383575,91 de lei pentru marfa procurată.

A accentuat că colaboratorul vamal a refuzat validarea declarației și a întocmit

actul de inspecție din 29 mai 2017 pentru declarația vamală cu nr. 2070 I 45140 din

29 mai 2017 privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export, prin care a fost

majorată suma până la 116724,76 de lei, suplimentar fiind achitată suma de

18389,38 de lei, iar actul de inspecție din 22 mai 2017 a fost întocmit pentru

declarația vamală cu nr. 2070 I 42558 din 22 mai 2017 cu privire la calculul

(recalculul) drepturilor de import/export, prin care a fost majorată suma până la

509241,08 de lei, suplimentar fiind achitată suma de 125665,17 de lei.

Pentru devamarea mărfurilor nominalizate din contul SRL „Sorinlux” a fost

reținută suma de 144054,55 de lei pentru devamarea aceleiași mărfi.

La data de 31 mai 2017 SRL „Sorinlux” a depus cererea prealabilă nr. 80, la

care nu a primit niciun răspuns.

A remarcat că conform prevederilor contractului din 10 iulie 2010 și facturii

comerciale (invoice) nr. YK70424A din 24 aprilie 2017, SRL „Sorinlux” a procurat

furtunuri, anvelope pentru biciclete, mănuși de lucru, sfori, ciorapim și șlapi, iar la

traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, conform declarației vamale cu nr.

2070 I 50036 din 12 iunie 2017 de către SRL „Sorinlux” au fost achitate plățile

vamale în sumă de 268268,51 de lei pentru marfa procurată.

A evidențiat că funcționarul biroului vamal a refuzat validarea declarației și a

întocmit actul de inspecție din 12 iunie 2017 pentru declarația vamală cu

nr. 2070 I 50036 din 12 iunie 2017 cu privire la calculul (recalculul) drepturilor de

import/export, prin care a fost majorată suma până la 443204,44 de lei, suplimentar

fiind achitată suma de 174935,93 de lei.

A indicat că pentru devamarea mărfurilor nominalizate, din contul

SRL „Sorinlux” a fost reținută suma de 174935,93 de lei pentru devamarea aceleiași

mărfi.

La data de 21 iunie 2017 SRL „Sorinlux” a depus cererea prealabilă nr. 81,

cerere care a rămas fără niciun răspuns.

A relatat că în total din contul SRL „Sorinlux” a fost încasată suma de

528694,04 de lei.

2

A menționat că valoarea în vamă anunțată este veridică și confirmată prin

actele comerciale, de trăsură, actele bancare respective, contractul, factura

comercială, dispoziția de plată, certificatul de origine, parking list. Însă de către

organul vamal nu a fost indicată legea materială care a fost încălcată. Cu toate

acestea, organul vamal prin actele de inspecție privind calculul (recalculul)

drepturilor de import/export, a majorat valoarea în vamă, aplicând flexibil metoda 6

în baza tranzacțiilor cu marfa similară.

În acest context a precizat că în cazul în care în urma îndeplinirii declarației

vamale conform metodei I, colaboratorul vamal a considerat că a fost comisă o

încălcare, acesta urma să argumenteze încălcările depistate și să prezinte probe în

acest sens, ceea ce nu a fost făcut. Iar, faptul că alte întreprinderi declară un alt preț al

mărfii nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la determinarea

similitudinii mărfurilor se iau în considerație mai multe caracteristici: calitatea,

existența mărfii comerciale, reputația pe piață, țara de origine precum și producătorul.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 126 din Constituția RM,

protocolului de aderare al Republicii Moldova la Acordul de Marrakesh privind

constituirea Organizației Mondiale a Comerțului din 8 mai 2001, art. 127 Cod vamal,

art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 17. pct. 3 lit. a) din Legea nr. 1380-XII din

20 noiembrie 1997, art. 10 alin. (2), art. 17 din Legea cu privire la tariful vamal,

pct. 19 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a

mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, art. 14, 16, 26, 27 din Legea

contenciosului administrativ, art. 277 și 278 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea actului de inspecție din 15 mai 2017

pentru declarația vamală cu nr. 2070 I 40383 din 15 mai 2017, actului de inspecție

din 22 mai 2017 pentru declarația vamală cu nr. 2070 I 42506 din 22 mai 2017,

actului de inspecție din 29 mai 2017 pentru declarația vamală 2070 I 45140 din

29 mai 2017, actului de inspecție din 22 mai 2017 pentru declarația vamală 2070 I

42558 din 22 mai 2017, actului de inspecție din 12 iunie 2017 pentru declarația

vamală 2070 I 50036 din 12 iunie 2017 și obligarea Biroului Vamal Centru să

restituie suma de 528694,04 de lei încasate suplimentar de la SRL „Sorinlux” pentru

devamarea mărfii importate.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul central,

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Sorinlux” și menținută hotărârea din 30 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău sediul Central.

La 29 iunie 2018 SRL „Sorinlux” a declarat recurs împotriva deciziei din

25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

noi hotărârii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe considerându-le ca fiind ilegale și neântemeiate,

menționând că la emiterea acestora instanțele de judecată eronat au aplicat normele

de drept material.

A indicat că drept motiv pentru întocmirea actelor de inspecție a servit faptul

neprezentării documentelor suplimentare, care de fapt inițial au fost prezentate de

3

declarant, or, documentele solicitate nu au nici o relevanță la stabilirea valorii în

vamă.

Cu referire la prevederile pct. 32 și 34 din Hotărârea Guvernului nr. 974 din

15 august 2016, intrată în vigoare la 19 noiembrie 2016, pentru aprobarea

Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor și

prevederilor art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, a relatat că în cazul în care

în urma îndeplinirii declarației vamale conform metodei I, de către colaboratorul a

fost depistată o încălcare, acesta din urmă are dreptul să argumenteze încălcările

depistate și să prezinte probe în acest sens, ceea ce nu a fost făcut. Autoritatea vamală

este în drept să determine valoarea în vamă în cazul când există temei de a considera

că datele prezentate de declarant nu sunt veridice.

Suplimentar a relatat că de către Biroul Vamal nu au fost prezentate careva

probe care ar demonstra că există divergențe între datele prezentate de declarant.

A reiterat că la aplicarea metodei a 6-a s-a folosit informația de care dispune

autoritatea vamală, privind importurile de către alți declaranți, însă nu s-a anexat

nicio probă ce ar confirma prețul la importul de către alți agenți economici a

mărfurilor similare și identice, după cum prevede legislația, astfel Biroul Vamal a

majorat valoarea în vamă aplicând flexibil metoda 6 în baza tranzacțiilor cu marfa

similară, dar nu a prezentat nicio probă care ar demonstra că la stabilirea valorii în

vamă stabilită conform metodei a 6 au fost luată marfa similară și identică cu marfa

din speță, or conform prevederilor Legii contenciosului administrativ, sarcina

probațiunii este pusă pe seama pârâtului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 29 mai 2018, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 204 vol. I ) însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Sorinlux” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

SRL „Sorinlux” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de SRL „Sorinlux” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

5