2ra-1791/18 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

2ra-1791/18 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1791/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (N. Pasecinic)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și

Tudor Popa, reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Popa

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care au

fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției și Tudor Popa, reprezentat

de avocatul Oleg Bondarenco și a fost menținută hotărârea din 02 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 25 ianuarie 2017 Tudor Popa, reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că pe perioada anilor 2010-2011 Valeriu

Arnăut prin înșelăciune și abuz de încredere, în repetate rânduri, a dobândit ilicit

de la reclamant mijloace bănești în valoare totală de 36 850 de euro și 100 de

dolari SUA, cauzând astfel ultimului prejudiciul material în proporții deosebit de

mari.

A remarcat că în aceiași perioadă Valeriu Arnăut aflîndu-se pe teritoriul r-lui

Basarabeasca a răpit automobilul Toyota Avensis Verso nr./î XXXXX ce aparține

reclamantului cu drept de proprietate, și a provocat un accident rutier în urma

căruia automobilul sus-indicat a fost grav și în mod ireparabil avariat. Ulterior,

pârâtul a înstrăinat automobilul menționat avariat unei persoane terțe, iar mijloace

bănești obținute de la această persoană le-a însușit.

Ca urmare a distrugerii ireparabile a automobilului în circumstanțele expuse,

lui Tudor Popa i-a fost cauzat prejudiciul material în proporții deosebit de mari în

1

suma de 14 000 de euro, ceea ce reprezintă valoarea de piața la acel moment a

automobilului.

Astfel, faptele comise de Valeriu Arnăut împotriva reclamantului au fost

calificate de către Procuratura r-ului Basarabeasca ca fiind infracțiuni prevăzute

de art. 190 alin. (5) și art.192/1 alin. (1) Cod penal, fiind obiectul urmăririi penale

în cauza penală nr. 2010458013, desfășurată pentru perioada 25 noiembrie 2010 –

30 iunie 2011, finalizată cu punerea lui Valeriu Arnăut sub învinuire la data de 30

iunie 2011 și transmiterea cauzei spre examinare în instanța de judecată la data de

10 septembrie 2011.

A specificat că în cadrul urmăririi penale reclamantul a înaintat acțiunea

civilă și a fost recunoscut în calitate de partea vătămată și parte civilă (la data de

30 noiembrie 2010 și la data de 14 ianuarie 2011 pe capătul de acuzare de

„Escrocherie” și la data de 15 aprilie 2011 - pe capătul de acuzare „Răpirea

mijlocului de transport”).

A menționat că examinarea de către instanțele de judecată a cauzei penale

de învinuire a lui Valeriu Arnăut în săvărșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal și art.192/1 alin. (1) Cod penal și implicit a acțiunii civile a

durat în total practic 5 ani începând cu data de 23 septembrie 2011 – 26 iulie

2016, însă fără ca Valeriu Arnăut să fie recunoscut vinovat și condamnat, și fără

ca pretențiile din acțiune civilă să fie soluționate de instanțe de judecată.

Prin sentința din 14 iunie 2013 a Judecătoriei Basarabeasca Valeriu Arnăut a

fost achitat de comiterea infracțiunilor încriminate pe motiv, că faptele

încriminate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, iar în ceea ce

privește acțiunea civilă înaintată de reclamant în cauza penală - aceasta a fost

lăsată fără examinare, cu recomandare adresării separate în procedură civilă.

Prin decizia din 26 martie 2014 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău

au fost admise apelurile declarate de Tudor Popa și procuror împotriva sentinței

primei instanțe, casată sentința și decisă condamnarea lui Valeriu Arnăut în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal cu aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de 8

(opt) ani. În ceea ce privește acțiunea civilă înaintată de Tudor Popa în cauza

penală, aceasta a fost admisă în principiu, cu recomandarea adresării separate în

procedură civilă.

Prin decizia din 11 noiembrie 2014 a Colegiului Penal al Curții Supreme de

Justiție, au fost admise recursurile, declarate de apărătorul lui Valeriu Arnăut și

procuror împotriva deciziei instanței de apel, aceasta decizie fiind casată cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Prin decizia din 23 decembrie 2015 a Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău au fost respinse apelurile declarate de Tudor Popa și procuror împotriva

sentinței primei instanțe, cu menținerea sentinței în vigoare.

Prin decizia irevocabilă din 26 iulie 2016 a Colegiului Penal al Curții

Supreme de Justiție au fost respinse recursurile declarate de Tudor Popa și

procuror împotriva deciziei instanței de apel, cu menținerea acesteia.

Astfel, conform retrospectivei relatate, durata totală a procesului penal în

privința lui Valeriu Arnăut, în cadrul căruia reclamantul având statut de partea

vătămată și civilă a fost de circa 6 ani începând din 25 noiembrie 2010 până la 26

iulie 2016, ceea ce reprezintă o perioada de timp mai mult ca excesivă a

procedurilor prejudiciare și judiciare, în care a fost implicat reclamantul. Și acesta

2

în pofida faptului că pentru toată perioada procesului penal (atât la etapa urmăririi

penale cât la examinarea cazului de către instanța de fond, apel și recurs,

reclamantul a exercitat cu bună-credință drepturile sale procesuale, prezentându-

se personal la chemarea organului de urmărire penală, procurorului și/sau

instanței de judecată, s-a deplasat și a participat la toate ședințele de judecată în

instanța de fond și în instanța de apel, chiar dacă asta a implicat cheltuieli de

deplasare considerabile, întrucât urmărirea penală și judecată în prima instanța s-a

desfășurat pe parcurs de circa 3 ani în or. Basarabeasca, unde reclamantul era

nevoit să se deplaseze din cont propriu de nenumărate ori din mun. Chișinău), în

condițiile când la solicitarea organului de urmărire penală, procuraturii și/sau

instanțelor de judecată reclamantul a prezentat toate explicațiile de rigoare, a

depus mai multe acte și alte probe referitoare la caz.

A specificat că, cazul dat este un exemplu elocvent al încălcării grave a

dreptului reclamantului la examinarea într-un termen rezonabil a cauzei sale.

Respectiva încălcare a provocat reclamantului disconfort moral extrem de grav,

incertitudinea pentru viitor și dezamăgirea profundă în ceea ce privește modul de

înfăptuire a actului de justiție în Republica Moldova și buna funcționare a

autorităților judiciare. Mai mult, implicarea pe parcurs de 6 ani într-un proces

penal fără de sfârșit pe parcursul căruia reclamantului inițial i s-a insuflat

concluzia privind vinovăția făptașului, apoi s-au emis mai multe acte de dispoziție

neîntemeiate, neconsecvente și contradictorii, a afectat ireparabil starea de

sănătate psihico-emotivă a reclamantului, provocînd starea perpetue de anxietate

și frustrare, nervozitate, dezamăgirea în viață și în forțele proprii.

A solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la examinare în termen

rezonabil a cauzei penale de învinuire a lui Valeriu Arnăut în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.(5) și art. 192/1 alin. (1) Cod penal și

repararea prejudiciului moral cauzat prin încasare în sumă de 600 000 de lei.

Prin hotărârea din 02 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea depusă de Tudor Popa a fost admisă parțial, fiind constată încălcarea

dreptului lui Tudor Popa la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale de

învinuire a lui Valeriu Arnăut în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.190

alin. (5) și art. 192/1 alin. (1) Cod penal, în perioada 14 ianuarie 2011 până la 26

iulie 2016, unde Tudor Popa a avut calitate procesuală de parte vătămată și parte

civilă și încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul lui Tudor Popa prejudiciul moral în mărime de 15 000 de lei. În rest

acțiunea a fost respinsă.

La 30 iunie 2017 Tudor Popa a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

02 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea respingerii

cererii de chemare în judecată cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri,

prin care acțiunea să fie admisă integral.

La 30 iunie 2017 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii din

02 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă integral.

3

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins

apelurile declarate de Tudor Popa și Ministerul Justiției, și s-a menținută hotărârea

din 02 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 12 iulie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului Ministerul Justiției a indicat că consideră

neîntemeiată decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece

instanțele nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

soluționării cauzei, precum și și-au bazat soluția pe fapte neprobate.

A relatat că instanța de apel a dispus eronat încasarea prejudiciului moral în

mărime de 15 000 de lei, deoarece în speță nu există careva motive de tergiversare

a examinării cauzelor civile, or, toate amânările ședințelor de judecată ce au avut

loc sunt perfect explicate și motivate.

La 15 august 2018 Tudor Popa, reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco a

depus recurs împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia cu modificarea hotărârilor judecătorești în partea

încasării prejudiciului moral de la suma de 15 000 de lei până la 600 000 de lei.

În motivarea recursului a indicat dezacordul parțial cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, menționând că acestea urmează a fi modificate

în sensul majorării compensației prejudiciului moral, or, Legea nr.87 din 21

aprilie 2011 constă în instituirea garanțiilor și protecției statale oferite cetățenilor

Republicii Moldova.

Consideră că instanțele ierarhic inferioare corect au constat încălcarea

dreptului recurentului Tudor Popa la examinarea procedurilor penale în termen

rezonabil, însă mărimea compensației prejudiciului moral acordată este vădit

disproporțională în raport cu stresul și frustrările suferite de recurent și totodată

este una diminuată în coraport cu practica judiciară stabilită pe cazuri similare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 martie 2018.

Ministerul Justiției a recepționat decizia recurată la 15 iunie 2018 (f.d.6, vol

II).

Tudor Popa a recepționat decizia instanței de apel la 18 iunie 2018 (f.d.11-

12, vol.II).

Astfel, recursurile declarate la 12 iulie 2018 și 15 august 2018, sunt în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

4

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului..

Completul Colegiului menționează că Ministerul Justiției și Tudor Popa,

reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco în cererile de recurs nu au invocat nici

unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul

de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CtEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursurilor au

fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul

Justiției și Tudor Popa, reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco, ca inadmisibile.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Tudor Popa, reprezentat de avocatul Oleg Bondarenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6