2ra-1350/18 — încasarea sumei

2ra-1350/18 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1350/18

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari (jud: I. Malanciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, I. Țurcan, V. Negru)

DECIZIE

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari, Nicolae Craiu

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de Cristina

Popa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Cristina Popa

împotriva lui Ion Popa cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Ion Popa, casată hotărârea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei

Criuleni, sediul Dubăsari și emisă o hotărâre nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 13 februarie 2017, Cristina Popa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Popa cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 22 septembrie 2007 s-a căsătorit cu

Ion Popa, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie nr. 9. Conform certificatului de

divorț seria D-IV nr. 0557711 din 04 iulie 2016, eliberat de OSC Dubăsari, căsătoria a

fost desfăcută la data de 25 ianuarie 2016.

Cristina Popa a menționat că în perioada căsătoriei, fiind angajată în câmpul muncii

în Statul Israel, efectua cu regularitate transferuri bănești pe numele soțului, pentru a fi

depozitate de către acesta în vederea procurării ulterioare a unui bun imobil pentru

familie. După desfacerea căsătoriei a încetat a mai efectua transferuri bănești pe numele

fostului soț, întrucât nu se mai aflau în relații familiale și nici nu mai duceau o

gospodărie comună, deși după divorț Ion Popa s-a mai adresat către dânsa cu cereri

privind transmiterea unor mijloace bănești, invocând diferite necesități personale și

totodată, asumându-și angajamentul să-i restituie toți banii primiți atunci când dânsa va

reveni în țară.

Astfel, reclamanta susține că în perioada 14 februarie 2016 – 13 noiembrie 2016, a

expediat pe numele pârâtului mijloace financiare în sumă totală de 760 de euro, fapt

confirmat prin dispozițiile de plată. Însă, contrar obligației asumate, Ion Popa nu i-a

1

restituit sumele bănești primite, la 11 ianuarie 2017 în adresa acestuia fiind expediată o

somație în acest sens, la care nu a primit nici un răspuns.

Cristina Popa a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de 760 de euro,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta și-a concretizat cerințele din acțiune,

invocând suplimentar că în perioada 06 iulie 2014 – 10 ianuarie 2016, a transferat pe

numele soțului Ion Popa mijloace bănești în sumă totală de 12 400 de dolari SUA și

2280 de euro, după cum urmează: la 06 iulie 2014 – 1500 de euro, 14 iulie 2014 – 1000

de dolari SUA, 04 august 2014 – 1000 de dolari SUA, 15 octombrie 2014 – 200 de

dolari SUA, 10 februarie 2015 – 1500 de dolari SUA, 03 martie 2015 – 50 de euro, 18

martie 2015 – 1400 de dolari SUA, 15 aprilie 2015 – 1100 de dolari SUA, 18 mai 2015 –

1100 de dolari SUA, 14 iunie 2015 – 2100 de dolari SUA, 14 iulie 2015 – 1100 de dolari

SUA, 12 august 2015 – 1150 de dolari SUA, 16 septembrie 2015 – 500 de dolari SUA,

04 octombrie 2015 – 200 de dolari SUA, 25 octombrie 2015 – 50 de dolari SUA, 03

noiembrie 2015 – 150 de euro, 06 decembrie 2015 – 150 de euro, 17 decembrie 2015 –

350 de euro și la 10 ianuarie 2016 – 80 de euro.

Cristina Popa consideră că, ținând cont de principiul egalității cotelor-părți în

proprietatea comună în devălmășie prevăzut de art. 26 din Codul familiei, este

îndreptățită să solicite împărțirea mijloacelor bănești transferate pârâtului în timpul

căsătoriei, în mod egal. Din păcate până-n prezent, după mai multe discuții purtate cu

Ion Popa cu privire la împărțirea mijloacelor bănești agonisite, nu s-a reușit ajungerea la

un compromis, motiv din care este nevoită să se adreseze cu cerere de chemare în

judecată.

Reclamanta a afirmat că pârâtul a recunoscut primirea banilor în ordinea

menționată supra, însă a indicat că aceștia au fost deja cheltuiți, nefiind posibil de a mai

fi partajați, argument ce este neîntemeiat, Ion Popa fiind obligat să-i restituie ½ din banii

primiți. Totodată, deși în perioada 14 februarie 2016 – 13 noiembrie 2016, Ion Popa a

mai luat cu titlu de împrumut de la dânsa suma de 760 de euro, până-n prezent nu i-a

restituit.

Cristina Popa a solicitat în final încasarea din contul lui Ion Popa a sumei de 6200

de dolari SUA și 1140 de euro, cu titlu de prejudiciu material cauzat urmare a

imposibilității partajării mijloacelor bănești agonisite în perioada căsătoriei, precum și

încasarea sumei de 760 de euro cu titlu de datorie și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, acțiunea a

fost admisă parțial și s-a încasat din contul lui Ion Popa în beneficiul Cristinei Popa

suma de 6200 de dolari SUA și 324 de euro, în lei la cursul oficial al leului moldovenesc

valabil la data executării obligației, cu titlu de datorie, suma de 3500 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică și 3584 de lei – cheltuieli de judecată. În rest, acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ion Popa, casată integral hotărârea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni,

sediul Dubăsari și pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca fiind

neîntemeiată.

La 17 aprilie 2018, Cristina Popa a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 30 ianuarie 2018 a Curții de

2

Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari.

În susținerea recursului, recurenta a invocat interpretarea în mod eronat a

normelor de drept material de către instanța de apel, concluzia de a respinge integral

acțiunea fiind neîntemeiată și ilegală, or, însuși intimatul-pârât Ion Popa a confirmat în

ședința de judecată atât faptul transferului, cât și recepționarea mijloacelor bănești.

A menționat Cristina Popa că, deși Ion Popa a afirmat că banii au fost utilizați de

către acesta în interesul familiei, careva probe în acest sens nu a prezentat. Mai mult ca

atât, intimatul-pârât a declarat că a investit mijloacele bănești pentru îmbunătățirea casei

de locuit, ce-i aparține însă cu drept de proprietate doar ultimului, dobândit prin

succesiune, după desfacerea căsătoriei dânsa nefiind în drept de a invoca vreun drept în

privința acestui bun imobil.

Prin urmare, recurenta consideră că instanța de fond corect a constatat că prin

utilizarea nejustificată a mijloacelor bănești agonisite de către soți în timpul căsătoriei,

Ion Popa s-a îmbogățit fără justă cauză de pe urma dânsei și fără un temei legal a dispus

de aceste mijloace bănești, ce urmau a fi partajate după desfacerea căsătoriei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău redactată integral, a fost expediată în adresa recurentei Cristina Popa la 01

martie 2018 (f.d. 166), lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Cristina Popa la 17 aprilie 2018 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 06 iunie 2018, în adresa intimatului Ion Popa a fost expediată copia recursului

declarat de Cristina Popa, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 02 iulie 2018, Ion Popa a depus referință, prin care a solicitat respingerea

recursului și menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și

întemeiată. Intimatul a indicat că deși Cristina Popa a solicitat împărțirea mijloacelor

bănești care au fost transferate în timpul căsătoriei soțului, recurenta-reclamantă nu a

prezentat nicio probă care să confirme că acești bani existau la momentul desfacerii

căsătoriei pe contul pârâtului. Or, sunt susceptibile împărțirii ca proprietate în

devălmășie a soților proprietatea lor comună (drepturi și obligații) existente la momentul

desfacerii căsătoriei. În speță, mijloacele bănești au fost folosite de către soți în comun în

timpul căsătoriei.

Prin încheierea din 05 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Cristina Popa a fost considerate admisibil.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat și obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din

următoarele considerente.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și

să mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art. 20 alin. (1)-(4) din Codul familiei, bunurile dobândite de către soți

în timpul căsătoriei aparțin ambilor cu drept de proprietate în devălmășie, conform

legislației. Sunt proprietate în devălmășie bunurile procurate din contul: a) veniturilor

obținute de fiecare dintre soți din activitatea de muncă, activitatea de întreprinzător,

activitatea intelectuală; b) premiilor, indemnizațiilor și altor plăți, cu excepția celor care

au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătății

etc.); c) altor mijloace comune. Sunt proprietate în devălmășie a soților bunurile mobile

și imobile, valorile mobiliare, depunerile și cotele de participație în capitalul social din

instituțiile financiare sau societățile comerciale, care au fost construite, constituite,

procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum și alte bunuri dobândite în

timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soți.

Dreptul la proprietate în devălmășie se extinde și asupra soțului care nu a avut un venit

propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educația copiilor sau din alte motive

temeinice.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Codul familiei, soții, de comun acord, posedă, folosesc

și dispun de bunurile comune.

Art. 26 alin. (1)-(2) din Codul familiei stipulează că la împărțirea proprietății în

devălmășie a soților și determinarea cotelor-părți din aceasta, părțile soților sunt

considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel. Instanța judecătorească

este în drept să diferențieze cotele-părți în proprietatea în devălmășie a soților, ținînd

cont de interesele unuia dintre soți și/sau de interesele copiilor minori.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că Ion Popa și Cristina

Popa s-au căsătorit la 22 septembrie 2007, potrivit extrasului de pe actul de căsătorie

eliberat se Serviciul Stare Civilă la 30 iunie 2016 (f.d. 9). Din căsătorie au un copil

minor XXXXX, născut la XXXXX.

În perioada 06 iulie 2014 – 10 ianuarie 2016, Cristina Popa, fiind angajată în

câmpul muncii în Israel, a transferat pe numele lui Ion Popa suma de 12 400 dolari SUA

și 2280 de euro, din această sumă 1500 de euro și 2200 de dolari SUA fiind transferați

din numele Mariei Cîrlig, mama Cristinei Popa, fapt confirmat prin dispozițiile de

transfer (f.d. 64-82).

Prin hotărârea din 25 ianuarie 2016 a Judecătoriei Dubăsari, a fost desfăcută

căsătoria dintre soții Ion Popa și Cristina Popa.

După divorț, în perioada 14 februarie 2016 – 13 noiembrie 2016, Cristina Popa a

mai transferat din Israel pe numele lui Ion Popa mijloace bănești în sumă totală de 760

de euro (f.d. 11-18), în ședința de judecată a instanței de fond reprezentantul reclamantei

Cristina Popa invocând că suma dată a fost transferată cu titlu de împrumut.

Prin hotărârea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, acțiunea a

fost admisă parțial și s-a încasat din contul lui Ion Popa în beneficiul Cristinei Popa

suma de 6200 de dolari SUA și 324 de euro, precum și cheltuielile de judecată. Iar,

acțiunea în partea sumei de 760 de euro instanța de judecată a considerat-o

neîntemeiată, deoarece, necătând la faptul că soții Popa au divorțat la 25 ianuarie 2016,

totuși în sarcina Cristinei Popa a rămas obligația legală de a contribui la întreținerea

4

fiului minor comun, ultima nedovedind faptul că suma dată a fost transmisă după

desfacerea căsătoriei anume cu titlu de împrumut.

Astfel, suma de 760 de euro a fost transferată într-o perioadă de 9 luni sau în

mediu câte 84,4 de euro pe lună, sumă pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind una

rezonabilă pentru întreținerea copilului minor.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră întemeiată concluzia primei instanțe de admitere parțială a acțiunii

cu încasarea din contul intimatului-pârât a sumei de 6200 de dolari SUA și 324 de euro,

din următoarele.

Potrivit explicațiilor intimatului-pârât Ion Popa, toată suma transferată din Israel

în perioada căsătoriei, primirea căreia o recunoaște integral, a fost cheltuită pentru

întreținerea copilului și reparația casei în care locuiau, chiar dacă careva documente

justificative în acest sens nu deține. La fel, Ion Popa a susținut că casa de locuit, căreia

i-au fost aduse îmbunătățiri, a fost construită de către buneii pe linia tatălui său, după

decesul cărora a rămas tatălui lui Ion Popa, care era unicul fecior. Tatăl intimatului-

pârât i-a transmis casa pentru trai feciorului, iar în primăvara anului 2017 a decedat.

Prin urmare, în împrejurările descrise, Ion Popa este unicul beneficiar al sumelor

de bani cheltuite pentru îmbunătățirea imobilului, care după divorț a rămas cu drept de

proprietate exclusivă doar intimatului-pârât, Cristina Popa nefiind în drept de a solicita

partajarea acestuia. În aceste condiții, este justificată solicitarea Cristinei Popa de a fi

împărțită suma de bani cheltuită de către Ion Popa pentru îmbunătățirea bunului

personal, or, în caz contrar s-ar ajunge la o îmbunătățire nejustificată a ultimului din

contul recurentei-reclamante.

Nu poate fi reținut argumentul invocat de către instanța de apel, care a ajuns la

concluzia respingerii integrale a acțiunii, precum că la momentul desfacerii căsătoriei

mijloacele bănești nu existau, fiind utilizate în comun de către soți în timpul căsătoriei,

or, acestea s-au păstrat și se regăsesc în natură în îmbunătățirile aduse casei în care

locuiește la moment Ion Popa și care, după cum a fost constatat supra, îi aparține

ultimului cu drept de proprietate.

La fel, nu poate fi reținut nici argumentul intimatului-pârât Ion Popa, susținut de

Curtea de Apel Chișinău, precum că banii au fost cheltuiți pentru îmbunătățirea

condițiilor de trai ale copilului comun, or, beneficiarul juridic al acestor îmbunătățiri

este nemijlocit Ion Popa, chiar dacă indirect de ele beneficiază și copilul, domiciliul

căreia a fost determinat împreună cu tatăl.

Totodată, instanța de recurs reține că în perioada 06 iulie 2014 – 10 ianuarie

2016, chiar dacă încă nu erau divorțați, ambii părinții aveau obligația comună de a

contribui la întreținerea copilului minor, costul întreținerii copilului în această perioadă

fiind estimat de asemenea în sumă de 84,4 de euro pe lună și respectiv, instanța de fond

just a concluzionat că din suma solicitată de către recurenta-reclamantă Cristina Popa

urmează a fi scăzută suma de 1596 euro, ce constituie întreținerea copilului pe parcursul

a 19 luni (2280 de euro – 1596 de euro = 684 de euro).

În consecință, având în vedere că la împărțirea proprietății în devălmășie a soților

și determinarea cotelor-părți din aceasta, părțile soților sunt considerate egale, instanța

de recurs conchide că Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari întemeiat a dispus încasarea

din contul lui Ion Popa a ½ din suma de 12 400 de dolari SUA și 684 de euro, ce

reprezintă 6200 de dolari SUA și 342 de euro, sumă ce nu a fost contestată de către

5

Cristina Popa, recurenta-reclamantă prin prezenta cerere de recurs solicitând menținerea

hotărârii primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră neîntemeiat argumentul instanței de apel precum că nu pot fi

acceptate ca probe pertinente transferurile internaționale pe care nu este nicio

semnătură, nici a expeditorului și nici a băncii prin care s-a operat aceste transferuri,

deoarece Ion Popa a recunoscut integral primirea mijloacelor bănești transmise de către

Cristina Popa, inclusiv cele transmise de către mama ultimei, Maria Cîrlig.

Date fiind cele relevate, instanța de recurs conchide că hotărârea din 31 iulie 2017

a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, prin care acțiunea a fost admisă parțial, este

întemeiată și legală, iar decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău urmează

a fi casată ca fiind neîntemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea primei

instanțe este legală și întemeiată, decizia instanței de apel fiind emisă cu aprecierea

arbitrară a probelor, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Cristina

Popa, a casa integral decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a menține

hotărârea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Cristina Popa.

Se casează integral decizia din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Cristina Popa împotriva lui Ion

Popa cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

6