2ra-1807/18 — Repararea prejudiciului material și moral

Dosar nr. 2ra-1807/18

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud. I. Chiroșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciună)

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Munteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Munteanu

împotriva Primăriei satului Ghelăuza cu privire la repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-au

respins apelurile declarate de Ivan Munteanu și Primăria satului Ghelăuza și s-a

menținut hotărârea din 1 august 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 7 aprilie 2017, Ivan Munteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Primăriei satului Ghelăuza cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, în temeiul hotărârii din 11 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Strășeni, a depus mai multe cereri pe numele Primarului satului Ghelăuza,

Malai Nicoleta și în adresa Consiliului local pentru înregistrarea obiectelor care îi

aparțin cu drept de proprietate privată.

Pentru apărarea drepturilor sale s-a adresat cu cerere chemare în judecată în

procedură contencioasă, iar prin hotărârea instanței de judecată din 11 noiembrie 2016,

Primăria satului Ghelăuza a fost obligată să soluționeze cererea lui Ivan Munteanu de

a aprecia posibila privatizare cu coordonarea solicitantului conform legislației în

vigoare.

A indicat că, Primarul satului Ghelăuza nu a întreprins careva măsuri, nu a inclus

pe ordinea de zi a ședințelor Consiliului local soluționarea cererii sale.

A considerat că, Primarul satului Ghelăuza, Malai Nicoleta, prin nesoluționarea

cererii i-a cauzat suferințe fizice și psihice, fiind conștientă că este un om de vârstă

înaintată și cu un șir de maladii cronice. De asemenea, nu a avut posibilitate să

înstrăineze proprietățile care îi aparțin deoarece nu au teren aferent.

Solicită Ivan Munteanu, admiterea acțiunii, compensarea prejudiciului material în

sumă de 70 000 de lei, repararea prejudiciului moral pe care îl estimează la suma de

60 000 de lei, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1 000 de lei și taxa de stat

în sumă de 150 de lei.

1

Prin hotărârea din 1 august 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, acțiunea

a fost admisă parțial; s-a dispus încasarea de la Primăria satului Ghelăuza în beneficiul

lui Ivan Muntean a prejudiciului moral în sumă de 500 de lei și cheltuielile de judecată

sub formă de taxa de stat în sumă de 100 de lei. În rest, pretențiile au fost respinse.

Prin decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de Ivan Munteanu și Primăria satului Ghelăuza și s-a menținut hotărârea din

1 august 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

La 27 iunie 2018, Ivan Munteanu a declarat recurs împotriva deciziei din 25

aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă. Instanțele de judecată

nu au luat în considerație statutul social al părții vătămate, nu au luat în calcul

încălcarea extinsă a dreptului părții de către autoritatea publică locală, care nu a fost

soluționată timp de peste 10 ani și nici până în prezent.

Solicită Ivan Munteanu admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de încasare a prejudiciului

material.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Munteanu, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 31 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia

cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Însă, intimata Primăria satului Ghelăuza nu a depus referință prin care să-și

expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Ivan Munteanu.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Ivan Munteanu, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 21 mai 2018

(f.d.168). Cererea de recurs a fost depusă la data de 27 iunie 2018 (f.d.172). Astfel,

recursul declarat de Ivan Munteanu, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

2

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Ivan Munteanu în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432. Reieșind din prevederile art. 437

alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de Ivan Munteanu nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

3

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către Ivan Munteanu.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că, recursul declarat de

Ivan Munteanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ivan Munteanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4