2r-779/18 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2r-779/18

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: S.Osoianu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L.Bulgac, S.Gîrbu, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Igor Macarevici,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Egor Șulga

împotriva lui Igor Macarevici cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de repunere în termen a apelului și a fost restituită cererea de apel

declarată de către Igor Macarevici,

c o n s t a t ă:

La 13 martie 2017 Egor Șulga, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Igor Macarevici cu privire la repararea prejudiciului material cauzat în

urma accidentului rutier în sumă de 45 565, 38 de lei și compensarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 1 457 de lei.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de către Egor Șulga, a fost admisă parțial. S-

a încasat de la Igor Macarevici în beneficiul lui Egor Șulga, datoria rezultată în

urma accidentului rutier în sumă de 45 565,38 de lei și suma de 1 367 de lei cu titlu

de cheltuieli legate de achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii, precum și suma

de 90 de lei cu titlu de cheltuieli legate de dobândirea informației privind domiciliul

pârâtului, iar în total suma de 47 022, 38 de lei.

La 27 martie 2018 Igor Macarevici, a declarat apel împotriva hotărârii din 20

noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Prin încheierea din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de repunere în termen a apelului și a fost restituită cererea de apel declarată

de către Igor Macarevici, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

din motivul că apelul a fost declarat în afara termenului legal.

La 10 iulie 2018 Igor Macarevici, a declarat recurs împotriva încheierii din 17

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

1

În motivarea recursului Igor Macarevici a indicat că la 17 mai 2017 Curtea de

Apel Chișinău a examinat în ședință publică cererea de apel și a respins ca

neîntemeiată cererea de repunere în termen.

Recurentul a afirmat că la 21 martie 2018 a făcut cunoștință cu hotărârea

primei instanțe, iar la 21 noiembrie 2017 a fost expediată copia dispozitivului, însă

nu a fost recepționat, deoarece nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica

corespondența.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate și

restituirea cauzei la reexaminare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 17 mai 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent, la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la 10 iulie 2018, este în termen.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a

fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 362 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de apel se întrerupe prin decesul participantului la

proces care avea interes să facă apel sau prin decesul mandatarului căruia i se

comunicase hotărârea. În astfel de cazuri, se face o nouă comunicare la locul

deschiderii succesiunii, iar termenul de apel începe să curgă din nou de la data

comunicării hotărârii. Pentru moștenitorii asupra cărora au fost instituite măsuri de

ocrotire judiciară sau pentru cei dispăruți fără veste termenul curge din ziua în care

se numește tutorele sau curatorul. Repunerea în termen de apel se face de către

instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 Cod de procedură civilă, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la

instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în

ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora

ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.

(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care

partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură. Încheierea judecătorească prin care este

respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin

care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.

Din materialele dosarului rezultă că, pentru ședințele de judecată din 8 mai

2017, 26 iunie 2017, 12 octombrie 2017 și 20 noiembrie 2017, Igor Macarevici a

2

fost citat legal, fapt confirmat prin avizele de recepție și recipisele semnate, anexate

la materialele cauzei. (f.d.46, 55, 58, 60)

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 20 noiembrie 2017, Igor

Macarevici nu a fost prezent la examinarea cauzei în fond și nu a fost la pronunțarea

hotărârii din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central. (f.d. 61).

La 27 martie 2018 Igor Macarevici a depus o cerere în adresa Judecătoriei

Strășeni, sediul Central, solicitând întocmirea hotărârii motivate. (f.d. 71)

La fel, la 27 martie 2018, Igor Macarevici a declarat apel împotriva hotărârii

din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, solicitând repunerea

în termen, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri. (f.d. 72-73)

Prin încheierea din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de repunere în termen și a fost restituită cererea de apel declarată de către

Igor Macarevici. (f.d. 83)

În contextul celor expuse supra și prin prisma normelor enunțate, instanța de

recurs constată ca întemeiată reținerea instanței de apel cu privire la încălcarea de

către Igor Macarevici a termenului de declarare a apelului prevăzut de lege.

Or, potrivit art. 113 Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Reține Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție că, Igor Macarevici, fiind legal citat pentru ședințele de judecată

din prima instanță și cunoscând despre litigiul aflat pe rolul instanței, a declarat apel

la 27 martie 2018, în afara termenului de 30 de zile, fără a indica anumite temeiuri

de repunere în termen.

Or, Igor Macarevici nu era lipsit de dreptul de a depune cerere de apel în

termenul prevăzut la art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, care este de 30 de

zile, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, și

anume, până la 20 decembrie 2017, inclusiv.

Astfel, apelul în prezenta cauză a fost depus la 27 martie 2018, în afara

termenului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Totodată, argumentele recurentului privind repunerea în termen de declarare a

apelului referitor la faptul că nu a recepționat copia dispozitivului hotărârii, nu

reprezintă motiv întemeiat, care ar justifica omiterea termenului de declarare a

apelului, deoarece Igor Macarevici a fost citat pentru ședința de judecată din 20

noiembrie 2017, fapt confirmat prin semnătura aplicată personal pe recipisa anexată

la materialele cauzei. (f.d. 60) Or, însăși faptul invocării în recurs, precum că nu a

ridicat corespondența de la oficiul poștal, denotă că acesta cunoștea despre

examinarea cauzei.

În speță, prezintă relevanță și prevederile art. 100 alin. (3) Cod de procedură

civilă, care stipulează că în cazul amânării judecării cauzei, nu este necesară citarea

participanților la proces prezenți la ședință. Participanții la proces care au fost citați

și nu au participat la ședința de judecată la care a fost amânată judecarea cauzei vor

putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost

în imposibilitatea de a cunoaște data judecării cauzei.

3

Coroborând prevederile menționate, instanța de recurs notează că Igor

Macarevici nu a demonstrat prin probe plauzibile, că a fost în imposibilitatea de a

cunoaște despre examinarea cauzei, or, dânsul a fost citat pentru ședințele de

judecată în prima instanță și a cunoscut despre examinarea litigiului în cauză.

Distinct de cele relatate, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 56

alin. (3) Cod de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Aderent la cele expuse, instanța de recurs remarcă că folosirea cu buna-credință

a drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de

timp să manifeste diligență și să respecte termenele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, este cert că, recurentul a demonstrat o neglijență a

drepturilor sale procedurale și contrar prevederilor legale, nu a depus diligența

necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire

sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de

exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Mai mult, având la cunoștință existența prezentului litigiu și examinarea

acestuia, Igor Macarevici, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum

sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany nr.7557/03 din 11

septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini

cerințele legale, fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului

prescris la depunerea apelului.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz soluția instanței de apel

este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Astfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

4

menționat că, prin neaducerea unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere

de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

dreptul la un proces echitabil.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Igor

Macarevici și de a menține încheierea din17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Igor Macarevici.

Se menține încheierea din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Egor Șulga

împotriva lui Igor Macarevici cu privire la repararea prejudiciului și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

5