3ra-1263/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1263/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) V. Guțan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima

ÎNCHEIERE

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Bogos

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut

hotărârea din 6 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 17 august 2017 Alexandru Bogos a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată (f.d. 39-40), împotriva CNAS, prin care a solicitat:

- recunoașterea ca fiind ilegal și anularea integrală a răspunsului CNAS nr. B-

1361/17 din 7 august 2017;

- obligarea CNAS de a recalcula și achita pensia pentru vechimea în muncă,

conform prevederilor Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar;

- obligarea CNAS de a restitui și achita pensia pentru vechime în muncă, în

temeiul art. XXIX din Legea nr. 152 din 1 iulie 2016, reieșind din salariul mediu

lunar achitat procurorului din Procuratura Generală în exercițiu, care are o vechime

în muncă de până la 16 ani, cu recalcularea acesteia, începând cu 1 august 2016 în

mărime de 80%;

- obligarea CNAS de a efectua recalcularea pensiei începând cu 1 aprilie

2017, având în vedere majorarea salariului de la 1 aprilie 2017, ținîndu-se ulterior

pentru totdeauna cont de modificările posterioare ale legislației în cazul majorării

generale a salariului procurorului în funcție.

Motivele cererii de chemare în judecată, astfel după cum au fost expuse, pot fi

rezumate după cum urmează.

1

În perioada 1 august 1978 - 4 iulie 2004 Alexandru Bogos a activat în

organele procuraturii, în funcția de procuror, având o vechime în muncă de

procuror de peste 15 ani și 3,5 luni.

În perioada octombrie 1990 - august 1999, a activat în funcții de demnitate

publică în organele administrației publice centrale - Aparatul Președintelui

Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Externe

în funcții de șef de secție, șef de direcție, vice-ministru de stat, consilier al

Ambasadei Republicii Moldova, funcții ce oferă dreptul de pensionare a

funcționarilor publici similar pensionării procurorilor.

Începând cu data de 5 martie 2003, la atingerea vârstei de 50 ani, fiind în

funcție de procuror ajutor superior al Procurorului General, i-a fost stabilită pensia

pentru vechime în muncă în mărime de 80 % din salariul mediu lunar, potrivit

funcției deținute, pensie pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a

principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului în exercițiu, până în anul 2011.

Cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior, recalculat în mărime de 80 %

din salariul mediu lunar potrivit funcției deținute, cu recalcularea acestuia la

fiecare majorare a salariului mediu lunar al procurorului în funcție.

Reclamantul a remarcat că a dobândit dreptul de recalculare a pensiei la

majorarea salariului de funcție al procurorului în exercițiu începând cu 5 martie

2003 și a utilizat acest drept până la sfârșitul anului 2011, pe când, CNAS, din

motive neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei, lipsindu-l de dreptul

dobândit în anul 2003 - an de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu

aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 1 aprilie a fiecărui an.

La 18 iulie 2017, considerând că organele de asigurări sociale i-au încălcat

dreptul la pensie, dobândit anterior, prin aplicarea obligatorie pentru procurorii

pensionați a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar

al procurorului în funcție, s-a adresat cu o cerere prealabilă întru restabilirea sa în

dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea

salariului procurorului în funcție, potrivit prevederilor Legii nr. 37 din 7 martie

2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 și

articolului XXIX din Legea nr. 152 din 1 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea actelor legislative.

Prin răspunsul nr. B-1361/17 din 7 august 2017 CNAS a refuzat în admiterea

cerințelor înaintate, argumentând că, în conformitate cu prevederile art. 33 al Legii

din 14 octombrie 1998, recalcularea pensiei se efectuează în cazul apariției unor

circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc

până la acordarea drepturilor la pensie, și astfel, temei legitim de a recalcula pensia

ca procuror din salariul majorat al procurorilor în exercițiu, nu este.

Considerând că răspunsul nr. B-1361/17 din 7 august 2017 este neîntemeiat și

ilegal, reclamantul a depus prezenta acțiune în judecată.

Prin hotărârea din 6 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru Bogos.

S-a recunoscut ca fiind neîntemeiat răspunsul CNAS nr. B-1361/17 din 7

august 2017.

S-a obligat CNAS să-i recalculeze și să-i achite lui Alexandru Bogos pensia

pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului din

Procuratura Generală în exercițiul funcției, cu recalcularea pensiei pentru vechimea

2

în muncă, ținând cont de majorarea salariului procurorului în funcție începând cu 5

aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu 1 august 2016,

potrivit art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 5 februarie 2016, în

vigoare din 1 august 2016.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a constatat temeinicia acțiunii

înaintate concluzionând că, dreptul social al reclamantului de a-i fi aplicată

recalcularea pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu a fost

dobândit licit la data de 5 martie 2003, odată cu acordarea pensiei pentru vechime

în muncă. Astfel că, dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu

poate fi diminuat de o lege posterioară.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că dreptul social al

reclamantului de a-i fi aplicată recalcularea pensiei la creșterea ordinară a salariului

procurorului în exercițiu, este unul împlinit și se află în patrimoniul acestuia.

La 6 martie 2018 CNAS a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond,

solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de CNAS și s-a menținut hotărârea din 6 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 20 iulie 2018, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 109) CNAS a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii 6 februarie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei noi decizii prin care

cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că soluția instanțelor de judecată ierarhic

inferioare este eronată și neargumentată.

La fel, că decizia contestată este neîntemeiată, deoarece instanța nu a analizat

multiaspectual actele normative și legislația în vigoare ce reglementează litigiul

dat, precum și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și

instanța de apel ca fiind stabilite.

La 12 septembrie 2018 intimata Alexandru Bogos a depus referință, solicitând

declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că recursul împotriva deciziei din 13 iunie 2018 a

fost declarat la 20 iulie 2018, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

CNAS nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5