2ra-1979/18 — repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1979/18

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) V. Sanduța

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vladislav Teleba,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Teleba

împotriva Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Justiției și Ministerului

Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Vladislav Teleba și s-a menținut hotărârea din 7 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 1 martie 2016 Vladislav Teleba a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva Inspectoratului General al Poliției și Ministerului

Finanțelor, solicitând încasarea de la Inspectoratul General al Poliției, prin

intermediul Ministerului Justiției, a sumei de 1 748 de lei cu titlu de compensație

pentru repararea prejudiciului material și 3 000 lei a prejudiciului moral, cauzat în

urma atragerii neîntemeiate la răspundere contravențională și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 1 iunie 2012, de

Ziua Internațională a Copiilor, a fost stopat de agentul constatator Șoimu Victor pe

traseul Chișinău - Bravicea km 3 și i s-a întocmit proces-verbal pentru depășirea

limitei de viteză cu 17 km/h.

La momentul întocmirii procesului-verbal i-a comunicat d-lui Șoimu Victor

că se deplasa regulamentar, avînd în salonul automobilului doi copii minori, nu era

grăbit, pentru că mergeau să sărbătorească Ziua Copiilor la un Centru de distracții

din mun. Chișinău. Agentul constatator a ținut morțiș că a încălcat regulile

circulației rutiere și nu are decît să se adreseze în judecată pentru a dovedi

adevărul. Astfel a depus o contestație la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin

intermediul oficiului poștal.

1

La ședința de judecată la judecătorul Ion Busuioc nu a participat, nefiind citat

legal, fapt despre care a menționat în recursul din 28 septembrie 2012, depus în

Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

Ulterior, la 14 noiembrie 2012, prin decizia Curții de Apel Chișinău a fost

casată hotărîrea judecătorului Busuioc Ion și a fost trimisă cauza la rejudecare în

prima instanță. La examinarea contestației de către judecătorul Gafton Alexandru,

a participat la două ședințe de judecată, cea din 30 ianuarie 2013 și 5 martie 2013,

fiind emisă hotărîrea la 5 martie 2013, prin care s-a admis contestația împotriva

procesului-verbal și a deciziei agentului constatator, acestea fiind anulate din

motivul lipsei cărorva probe care ar dovedi vinovăția sa.

La fel, a mai indicat că, având în vedere faptul că locuiește în mun. Bălți și a

fost nevoit să se deplaseze cu automobilul propriu de patru ori în mun. Chișinău

pentru a dovedi nevinovăția sa în comiterea contravenției imputate de agentul

constatator Șoimu Victor, a suportat cheltuieli pentru alimentarea automobilului, în

mărime de 1 748 de lei.

Prin încheierea din 5 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

atras în proces în calitate de pârât Ministerul Justiției.

Prin hotărîrea din 7 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată depusă de Vladislav Teleba împotriva Inspectoratului

General al Poliției, Ministerului Finanțelor și Ministerului Justiției cu privire la

repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

s-a respins ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a constatat netemeinicia

acțiunii înaintate menționând că declararea nulității procesului-verbal cu privire la

contravenție nu oferă reclamantului dreptul la repararea prejudiciului și încasarea

cheltuielilor suportate în procesul contravențional.

În acest sens, instanța a reținut că nulitatea procesului-verbal cu privire la

contravenție, constatată prin hotărîrea din 5 martie 2013 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, nu denotă faptul lipsei vinovăției reclamantului Vladislav Teleba,

condiție obligatorie ce urmează a fi întrunită pentru posibilitatea solicitării

compensării anumitor prejudicii materiale.

Totodată, instanța a constatat că reclamantul nu a prezentat careva probe care

să justifice repararea prejudiciului moral estimat în sumă de 3 000 lei, sau probe

care să ateste cauzarea frustrărilor, stresului și a neliniștii, ponegririi onoarei,

demnității și reputației, astfel încât să constituie temei de despăgubire din partea

statului.

La 29 iunie 2017, Vladislav Teleba a declarat apel împotriva hotărîrii din 7

iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărîrii și emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Prin decizia din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Vladislav Teleba și s-a menținut hotărârea din 7 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 31 iulie 2018, Vladislav Teleba a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

2

În motivarea recursului, Vladislav Teleba a exprimat dezacordul cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, invocând instanțele de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea.

Astfel, a indicat că instanța de fond și cea de apel eronat au aplicat la litigiul

din speță prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or aceasta nu are nici o

incidență cu cazul examinat, iar aplicarea eronată a acesteia a condus la

soluționarea ilegală a litigiului.

Legea menționată vizează expres ca părți a raportului delictual organele de

urmărire penală, procuratura și instanțele judecătorești, pe cînd în cazul dat ca

exponent al statului vine agentul constatator.

La fel, consideră că instanța de fond și cea de apel eronat nu au aplicat la caz

prevederile art. 1398 alin. (1) și (3) din Codul civil.

La 21 septembrie 2018 Inspectoratul General al Poliției, reprezentat în bază

de procură de către Valentin Andriuță, a depus referință, prin care a indicat că

recursul declarat de Vladislav Teleba este declarativ, neîntemeiat și urmează a fi

considerat inadmisibil deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost expediată

participanților la proces la 6 iunie 2018 (f.d. 230), însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către recurent lipsește.

Din aceste considerente, recursul din 31 iulie 2018, se consideră declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Vladislav Teleba nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Vladislav Teleba.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5