3ra-1128/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1128/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) V. Sanduța

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Inspectoratul General

al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Braga Ion împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției, Casa Națională de

Asigurări Naționale cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Braga Ion, reprezentat de avocatul Dorin Pîcalău, s-a casat

hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și s-a emis o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 04 octombrie 2017 Braga Ion a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției, Casa

Națională de Asigurări Naționale cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul Braga Ion a menționat că activează în

organele afacerilor interne (Izolatorul de detenție provizorie al Inspectoratului de

Poliție Cahul) cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne.

A relatat că la 01 septembrie 2017 s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne,

Inspectoratul General al Poliției și Casei Naționale de asigurări Sociale cu cereri

prealabile, prin care a solicitat calcularea vechimii în muncă în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne și recalcularea vechimii în muncă cu avantaje,

A susținut că la 14 și 19 septembrie 2017 a primit răspunsuri evazive.

Reclamantul Braga Ion a solicitat de a considera ilegal răspunsul Inspectoratului

General al Poliției prin care s-a refuzat recalcularea vechimii în muncă cu avantajele

prevăzute și obligarea Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Afacerilor

Interne, Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea vechimii în

1

muncă cu includerea avantajelor a două luni vechime pentru o lună în serviciu, pe

perioada activității în cadrul Izolatorului de detenție provizorie.

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea depusă de Braga Ion a fost respinsă.

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Braga Ion, reprezentat de avocatul Dorin Pîcalău, s-a casat hotărârea din

27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost admisă parțial.

S-au considerat ilegale răspunsurile Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-

P-344/17 din 19 septembrie 2017 și răspunsul Ministerului Afacerilor Interne

nr. 10/P-431/17 din 14 septembrie 2017.

S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i efectueze lui Braga Ion

recalcularea vechimii în muncă, cu includerea în aceasta a avantajelor de două luni

vechime în muncă pentru o lună în serviciu, pe perioada activității în cadrul

Izolatorului de detenție provizorie al Inspectoratului de Poliție Cahul pentru perioada

de activitate 20 ianuarie 1998-05 martie 2013.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției să-i efectueze lui Braga Ion

recalcularea vechimii în muncă, cu includerea în aceasta a avantajelor de două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pe perioada activității în cadrul

Izolatorului de detenție provizorie al Inspectoratului de Poliție Cahul pentru perioada

05 martie 2013 – 04 octombrie 2017.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că Braga Ion și-a exercitat serviciul nemijlocit în cadrul izolatorului de

detenție provizorie al Inspectoratului de Poliție Cahul și respectiv cade sub incidența

prevederilor pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și deci

poate benefica de calcularea vechimii în muncă cu înlesniri.

Astfel instanța de apel a concluzionat că Ministerul Afacerilor Interne și

Inspectoratul General al Poliției urmează să efectueze recalculul vechimii în muncă a

lui Braga Ion proporțional echivalent perioadei în care a activat la ambele entități.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic constatările primei instanțe

referitor la faptul că în cazul în care Braga Ion beneficiază de înlesniri, acestea

urmează să fie luate în considerație la momentul stabilirii pe linia Ministerului

Afacerilor Interne, or pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 nu

prevede că acest drept este un drept în viitor.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că refuzul anticipat al

Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției constituie o

îngrădire nejustificată a dreptului apelantului de a cunoaște în prealabil perioada

efectivă de activitate a sa.

În consecință, instanța de apel a considerat că în speță sunt întrunite condițiile

necesare pentru a-i stabili și calcula lui Braga Ion două luni pentru o lună de serviciu

în perioada în care a activat în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne și

Inspectoratului General de Poliție, unde nemijlocit a fost responsabil de paza și

asigurarea condițiilor de deținere provizorie a persoanelor în izolatoare de urmărire

penală (izolatoare de detenție provizorie).

2

La 22 iunie 2018 Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției, în motivarea recursului a menționat

că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La fel, recurentul a reiterat că Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036

din 17 decembrie 1996 prevede calcularea vechimii în muncă pentru unii angajați ai

sistemului penitenciar și nicidecum pentru angajații izolatoarelor de detenție

provizorie din cadrul inspectoratelor de poliție, activitatea cărora este reglementată de

Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului.

De asemenea, a reiterat că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că

pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate, este necesar ca persoana

să întrunească două condiții și anume –instituția în care persoana execută serviciul să

fie o subdiviziune a Departamentului Instituțiilor Penitenciare și să-i exercite

serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală și instituțiile destinate

pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.

La 29 iunie 2018 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Ministerul Afacerilor Interne în motivarea recursului a menționat că

instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar poziția

participanților la proces.

Totodată a specificat că Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al

Poliției reprezintă două entități juridice distincte care se bucură de autoadministrare

financiară.

Or, deși Braga Ion indică Ministerul Afacerilor Interne în calitate de pârât, din

materialele cauzei rezultă că prin acțiunile sale, Ministerul Afacerilor Interne nu a

încălcat nici un drept al intimatului, iar ultimul angajator al acestuia fiind

Inspectoratul General al Poliției.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 16 mai 2018,

însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursurile au fost e la 22 iunie 2018 de către Inspectoratul General al Poliției și

la 29 iunie 2019 de către Ministerul Afacerilor Interne, respectiv se consideră depuse

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

3

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de către Inspectoratul

General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Inspectoratul General al Poliției

și Ministerul Afacerilor Interne.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5