2ra-1343/18 — declararea nulității actului juridic

2ra-1343/18 — declararea nulității actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1343/18

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Natalia Costaș)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Iulia Grosu, Diana Stănilă, Adrian Ciobanu)

ÎNCHEIERE

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Svetlana Filincova

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea

cu răspundere limitată „Bumtovit-Agro”, reprezentată de avocatul Valentina Moruz,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea

cu răspundere limitată „Bumtovit-Agro” împotriva Mariei Muntean cu privire la

constatarea nulității actului juridic,

împotriva deciziei din 08 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Bumtovit-Agro”,

reprezentată de avocatul Valentina Moruz, casată integral hotărârea din 25 mai 2017

a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și emisă o hotărâre nouă, prin care acțiunea

depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Bumtovit-Agro” a fost respinsă ca

neîntemeiată,

constată:

La 30 noiembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Bumtovit-Agro”

(denumirea prescurtată SRL „Bumtovit-Agro”) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Mariei Muntean cu privire la constatarea nulității actului juridic.

În motivarea acțiunii a menționat că, în cadrul examinării revizuirii depuse de

SRL „Bumtovit-Agro” împotriva hotărârii din 27 octombrie 2008 a Judecătoriei

Sîngerei, i-а devenit cunoscut faptul că la baza emiterii acelei hotărâri judecătorești a

stat certificatul din 15 august 2008, eliberat de contabilitatea SRL „Bumtovit-Agro”.

Conform acestui certificat, SRL „Bumtovit Agro” recunoaște datoria față de Maria

Munteanu, formată în anul 2004, de semințe de floarea soarelui în volum de 22 064

kg.

Reclamanta a susținut că acest act juridic contravine legii, deoarece nu a fost

eliberat de reprezentantul SRL „Bumtovit-Agro”, Ciubuc Mihail, sau alți angajați cu

drept de semnătură. Mai mult decât atât, semnătura aplicată pe acel certificat nu a fost

executată de către Mihail Ciubuc, fapt care poate fi demonstrat prin efectuarea

expertizei grafologice.

În acest sens, la 18 aprilie 2016, SRL „Bumtovit-Agro”, reprezentată de Mihail

Ciubuc a sesizat Procuratura Sîngerei în vederea pornirii urmării penale pe faptul

1

falsului în acte. Iar, prin ordonanța din 25 mai 2016 a Procuraturii Sîngerei s-a

confirmat faptul că certificatul din 15 august 2008 nu a fost eliberat de Mihail Ciubuc

ori de o persoană împuternicită a SRL „Bumtovit-Agro”. Astfel, certificatul din 15

august 2008 este lovit de nulitate absolută, deoarece a fost eliberat cu încălcarea

limitei de împuterniciri.

SRL „Bumtovit-Agro” a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului

din 15 august 2008 și compensarea din contul Mariei Muntean în beneficiul său a

tuturor cheltuielilor de judecată suportate în prezentul litigiu.

Prin hotărîrea din 25 mai 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, (f.d. 46, 49-

52 recto-verso) acțiunea depusă de SRL „Bumtovit-Agro” a fost respinsă ca depusă

cu omiterea termenului de prescripție.

Prima instanță și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 195, art. 216,

art. 217, art. 221 alin. (1) și (2), art. 226, art. 267 și art. 233 din Codul civil.

În consolidarea soluției sale Judecătoria Bălți, sediul Central, a constatat că

reclamanta a invocat ca temeiurile de nulitate absolută atât fictivitatea, cât și

simularea actului juridic, circumstanță inadmisibilă, deoarece acestea urmăresc

scopuri diferite. Respectiv, nu pot fi reținute de către instanța de judecată, pe motiv că

nu sunt certe și concrete, fiind invocate ambele forme ale nulității absolute.

Cu referire la argumentele reclamantei precum că actul juridic a fost încheiat cu

încălcarea limitei împuternicirilor, prima instanță a remarcat că acesta sunt temeiuri

de nulitate relativă.

Finalmente, Judecătoria Bălți, sediul Central, a conchis că SRL „Bumtovit-

Agro” a depus prezenta acțiune cu omiterea termenului de prescripție de trei ani. Or,

reclamanta cunoștea despre existenta certificatului din 15 august 2008 încă în anul

2011, fapt constatat prin încheierea din 03 octombrie 2016 a Judecătoriei Sîngerei,

hotărîrea din iulie 2012 a Judecătoriei Edineț și hotărârea din 26 decembrie 2013 a

Judecătoriei Sîngerei.

Prin decizia din 08 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți (f.d. 83, 84-88) a fost

admis apelul declarat de SRL „Bumtovit-Agro”, reprezentată de avocatul Valentina

Moruz, și s-a casat integral hotărârea din 25 mai 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, fiind emisă o hotărâre nouă, prin care acțiunea depusă de SRL ,,Bumtovit-

Agro” a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 195 și art. 217

alin. (3) din Codul civil.

În consolidarea soluției sale Curtea de Apel Bălți a reținut că, instanța de fond a

omis să dea o apreciere juridică certificatului a cărui nulitate o solicită reclamantul,

admițând tacit ipoteza că certificatul menționat este act juridic.

Astfel, instanța de apel a conchis că acest certificat nu este un act juridic,

deoarece nu dă naștere, modifică sau stinge careva drepturi și/sau obligații civile.

Acesta fiind un simplu înscris prin care SRL ,,Bumtovit-Agro” confirmă datoria sa

față de Maria Muntean.

La 02 mai 2018, SRL ,,Bumtovit-Agro”, reprezentată de avocatul Valentina

Moruz, a declarat recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2018 a Curții de Apel

Bălți (f.d. 95-96, 96 „a” recto-verso).

În motivarea recursului a invocat aprecierea greșită a circumstanțelor cauzei și

interpretarea eronată de către instanța de apel a normelor materiale, în special a

art.195 din Codul civil.

2

În acest sens, recurenta a menționat că, prin prisma art. 195 din Codul civil

certificatul din 15 august 2008 îmbracă forma unui act juridic, deoarece manifesta

voința subiectului ce la eliberat de a da naștere, modifica sau stinge anumite drepturi

și obligațiilor civile.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, acesta este inadmisibil, din

motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

3

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece conform avizului DS3118370716AR (f.d. 90)

reprezentantul SRL ,,Bumtovit-Agro”, avocatul Valentina Moruz, a recepționat la 15

martie 2018 decizia Curții de Apel Bălți, iar cererea de recurs a fost predată oficiului

poștal la 02 mai 2018 (f.d. 96 „a”), termenul limită fiind data de 16 mai 2018, ora

24.00.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate

le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, certificatul din

15 august 2008 nu este îndreptat spre producerea anumitor efecte juridice, deoarece

nu manifestă voința SRL ,,Bumtovit-Agro” de a da naștere, modifica sau stinge

drepturi și/sau obligațiilor civile concrete.

În esență, certificatul nominalizat reprezintă în sine un înscris care confirmă

existența unor raporturi juridice civile (drepturi și obligații) dintre SRL ,,Bumtovit-

Agro” și Maria Muntean, care au luat naștere anterior, în anul 2004, în baza unui act

juridic.

Prin urmare, argumentele recurentei nu pot fi reținute de către completul de

admisibilitate, deoarece nu vizează legalitatea actului judecătoresc de dispoziție

contestat.

Mai mult decât atât, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în

cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,

limitându-se doar la transpunerea concluziilor instanței de apel și a unor ipoteze din

comentariul la codul civil.

În acest sens, urmează a fi evidențiat faptul că cererea de recurs urmează să

conțină motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru

care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea

hotărârii.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece SRL ,,Bumtovit-Agro”, reprezentată de avocatul Valentina Moruz,

nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece

este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu

soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

4

recurs reține că recursul declarat de SRL ,,Bumtovit-Agro”, reprezentată de avocatul

Valentina Moruz, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind

lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce SRL ,,Bumtovit-Agro” a avut posibilitatea de a fi auzită de o

instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție

(a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței,

cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

SRL,,Bumtovit-Agro”, reprezentată de avocatul Valentina Moruz, împotriva deciziei

din 08 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de societatea cu răspundere limitată

„Bumtovit-Agro”, reprezentată de avocatul Valentina Moruz, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere

limitată „Bumtovit-Agro” împotriva Mariei Muntean cu privire la constatarea

nulității actului juridic, împotriva deciziei din 08 februarie 2018 a Curții de Apel

Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Svetlana Filincova

5