2ra-1691/18 — demolarea gardului si constructiilor construite ilegal cu evacuarea materialelor de constructie, inlaturarea, obstacolelor, obligarea de a nu crea obstacole in exercitarea dreptului de proprietate

2ra-1691/18 — demolarea gardului si constructiilor construite ilegal cu evacuarea materialelor de constructie, inlaturarea, obstacolelor, obligarea de a nu crea obstacole in exercitarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1691/18

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (Jud: V. Cupcea)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: N. Simciuc, I. Cotruță, I. Țurcan)

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători: Maria Ghervas

Iulia Sîrcu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

examinând cererea de recurs declarată de către Andrei Cotruță,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Petcu și Alla

Petcu împotriva lui Andrei Cotruță, intervenient accesoriu Primăria Step-Soci

raionul Orhei cu privire la demolarea gardului și a construcțiilor construite ilegal cu

evacuarea materialelor de construcție, înlăturarea obstacolelor prin mutarea porții

metalice, obligarea de a nu pune obstacole în exercitarea dreptului de proprietate,

repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Andrei Cotruță și s-a menținut hotărârea din 29

noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei,

c o n s t a t ă:

La 25 ianuarie 2017, Leonid Petcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Cotruță cu privire la demolarea gardului și a construcțiilor

construite ilegal cu evacuarea materialelor de construcție, înlăturarea obstacolelor

prin mutarea porții metalice, obligarea de a nu pune obstacole în exercitarea

dreptului de proprietate, repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de vânzare-

cumpărare nr. 15732 din 7 septembrie 2010, a devenit proprietarul unei case de

locuit cu teren aferent, amplasate în satul Step-Soci, raionul Orhei, iar pârâtul Andrei

Cotruță este vecinul său.

Astfel reclamantul a susținut că în primăvara anului 2016, intenționând să

construiască un gard în jurul gospodăriei sale, a depus o cerere în adresa Primăriei

satului Step-Soci raionul Orhei, prin care a solicitat stabilirea hotarelor sectorului de

teren pe care l-a procurat.

1

În acest sens, reclamantul a menționat că, Primăria satului Step-Soci raionul

Orhei i-a eliberat actul de constatare pe teren, conform căruia proprietarul terenului

cu numărul cadastral XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate lui Andrei Cotruță,

a mutat hotarele pe segmentul cu care se învecinează, ocupând astfel ilegal

aproximativ 0,0120 ha din terenul pe care îl deține.

Reclamantul a relatat că avînd în vedere actul de constatare pe teren din 4

decembrie 2015, a depus cerere în adresa Organului Cadastral Teritorial Orhei, prin

care a solicitat eliberarea planului cadastral al bunului imobil pe care îl deține cu

drept de proprietate, în baza căruia a constatat că acesta coincide exact cu planul

geometric pe care îl deține din anul 2010, din momentul procurării bunului imobil

menționat.

Leonid Petcu a notat că în luna martie anul 2016, s-a adresat verbal către pârât

cu solicitarea ca să-i elibereze terenul pe care l-a ocupat ilegal, însă ultimul a refuzat,

propunându-i să negocieze o recompensă pentru acel teren.

Reclamantul a relatat că la finele anului 2016, a expediat în adresa pârâtului o

cerere prealabilă, însă nu a primit nici un răspuns la aceasta în termenul indicat.

Leonid Petcu a considerat că pârâtul este obligat să înlăture pe cont propriu

toate obstacolele create în folosirea lotului aferent, care îi aparține cu drept de

proprietate.

În drept cererea de chemare în judecată a fost depusă în baza prevederilor art.

166, 167 din Codul de procedură civilă, art. 312, 315, 316 alin. (1) și (2), 374 alin.

(1), 377, 379 alin. (1) din Codul civil.

Reclamantul Leonid Petcu a solicitat, obligarea lui Andrei Cotruță să demoleze,

din contul său, gardul construit ilegal pe terenul - proprietate privată, să înlăture toate

obstacolele care stau în realizarea dreptului de proprietate, inclusiv mutarea porții

sale metalice, care blochează reclamantului dreptul de acces către proprietatea sa

privată, astfel ca să poată stabili hotarele terenului conform planului geometric al

bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX, eliberat de Organul Cadastral

Teritorial Orhei la 10 martie 2016.

La 26 aprilie 2017, Leonid Petcu și Alla Petcu au depus cerere de concretizare

a cerințelor împotriva lui Andrei Cotruță cu privire la demolarea gardului și a

construcțiilor construite ilegal cu evacuarea materialelor de construcție, înlăturarea

obstacolelor prin mutarea porții metalice, obligarea de a nu pune obstacole în

exercitarea dreptului de proprietate, repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor

de judecată (f.d. 28-29).

Reclamanții Leonid Petcu și Alla Petcu au solicitat, obligarea lui Andrei

Cotruță să demoleze din cont propriu gardul și alte construcții construite ilegal pe

terenul - proprietate privată a reclamanților, cu evacuarea materialelor de

construcție, obligarea lui Andrei Cotruță să strămute poarta metalică de la

ieșirea/intrarea din curtea casei sale fără a bloca unica cale de acces a reclamanților

spre imobilele - proprietate privată din XXXXX, cu nr. cadastrale XXXXX;

XXXXX; XXXXX; XXXXX., conform coordonatelor și parametrilor hotarelor

stabiliți în Planul cadastral al bunului imobil, eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial

Orhei la 10 martie 2016, obligarea lui Andrei Cotruță să elibereze porțiunea de teren

ocupată abuziv și să nu creeze obstacole în exercitarea dreptului de proprietate a

2

reclamanților asupra imobilului - proprietate privată, încasarea din contul lui Andrei

Cotruță în beneficiul lui Leonid Petcu și Alla Petcu a prejudiciului cauzat în sumă

de 20 000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 5 septembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central s-a

admis cererea reprezentantului reclamanților avocatul Ghenadie Vasluian și s-a atras

în proces în calitate de intervenient accesoriu Primăria satului Soci raionul Orhei

(f.d. 40).

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

acțiunea depusă de Leonid Petcu și Alla Petcu a fost admisă parțial. S-a obligat

Andrei Cotruță, să demoleze pe cont propriu gradul construit ilegal pe proprietatea

privată a lui Leonid Petcu și Alla Petcu, cu evacuarea materialelor de construcție, să

mute poarta metalică pentru a nu îngrădi accesul la proprietatea privată a lui Leonid

Petcu și Alla Petcu, conform planului geometric al bunului imobil cu codul cadastral

XXXXX. S-a obligat Andrei Cotruță să înlăture obstacolele și să nu creeze obstacole

Leonid Petcu și Alla Petcu în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului

imobil cu codul cadastral XXXXX, situat în satul Step-Soci, raionul Orhei. S-a

încasat din contul lui Andrei Cotruță, în beneficiul lui Leonid Petcu și Alla Petcu

cheltuielile de judecată în sumă de 105 lei. S-a respins ca fiind neîntemeiată cerința

reclamanților privind repararea prejudiciului în sumă de 20 000 lei (f.d. 50-52).

Prin decizia din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Andrei Cotruță și s-a menținut hotărârea din 29 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Orhei (f.d. 91-98).

La 28 mai 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei adoptate (f.d. 99).

La 21 iunie 2018, Andrei Cotruță a depus recurs împotriva deciziei din 14

martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei

la rejudecare în prima instanță.

Recurentul, Andrei Cotruță în motivarea recursului a indicat că instanțele de

judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au aplicat și interpretat eronat normele

dreptului material aplicabile raportului juridic litigios. Recurentul menționează că

intimații au cunoscut despre faptul că fostul proprietar Valeriu Mîrza printr-o

înțelegere prealabilă i-a cedat o porțiune de teren de aproximativ 0,0120 ha, deoarece

era o ca o adâncitură care nu se folosea de ea.

Andrei Cotruță a specificat că instanța de judecată l-a obligat să demoleze

gardul construit ilegal și să mute poarta, însă nu este indicat care porțiune de gard și

unde să mute această poartă.

Recurentul a relatat că pe parcursul examinării cauzei nu s-a constatat nici

caracterul ilicit al acțiunilor și inacțiunilor sale la ridicarea porțiunii de teren. Mai

mult a invocat că instanța de judecată neîntemeiat a respins audierea în proces în

calitate de martor a fostului proprietar Valeriu Mîrza.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

3

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 23 iulie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs, lui Leonid Petcu

și Alla Petcu, Primăriei satului Step-Soci raionul Orhei, informându-i că referința se

depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă

referința nu a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide

în lipsa acesteia.

Pînă la examinarea cauzei, Leonid Petcu și Alla Petcu și Primăria satului Step-

Soci raionul Orhei, nu au depus referință la cererea de recurs, prin care să-și exprime

opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră în termen recursul

declarat de Andrei Cotruță împotriva deciziei din 14 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a

instanței de apel din 14 martie 2018 a fost expediată în adresa părților la 28 mai

2018 (f. d. 99), însă la materialele cauzei nu există dovada recepționării efective a

acesteia de către participanții la proces. Totodată, recurentul a susținut că a

recepționat decizia instanței de apel la 22 mai 2018, însă nu a reușit să probeze

primirea corespondenței la adresa acestuia, iar, în lipsa unor înscrisuri pertinente,

instanța de recurs nu a putut stabili cu precizie momentul, când a fost comunicată

hotărârea motivată a instanței de apel.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces liber la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei

contestate (28 mai 2018), instanța de judecată a constatat că recursul declarat de

Andrei Cotruță este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, materialele cauzei au confirmat faptul că recursul nu

a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de

procedură civilă. La fel, a fost stabilit că instanța de apel a comis încălcări

procedurale, care se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (3) lit. a) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 5 septembrie 2018,

recursul supus judecării a fost considerat admisibil spre examinare în fond (f. d. 119).

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

4

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurentul și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris

și să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu

criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea recursului și casarea

deciziei din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 29 noiembrie

2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu dispunerea pronunțării unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea;

Alineatul 4 din lege citată prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva acestor temeiuri, recurentul a pretins că instanțele ierarhic

inferioare au apreciat arbitrar probele, întrucât intimații nu au prezentat probe ce-ar

demonstra pretențiile înaintate.

Intimații Leonid Petcu și Ala Petcu au susținut considerentele deciziei din 14

martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Cu privire la argumentele date, instanța de recurs învederează că are

competență de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și temeiniciei ei

5

în fapt. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în ansamblu, care au fost

stabilite de instanțele de judecată în fazele procesual anterioare, cu excepția situației

în care constatările lor pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

La 11 mai 2006, Boris Mîrza în calitate de vânzător și Andrei Cotruță în calitate

de cumpărător au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3652, potrivit căruia

vânzătorul a vândut, iar cumpărătorul a cumpărat casa locativă „01” cu suprafața de

55,5 m2, construcție accesori „02” ” cu suprafața de 38,1 m2, construcție accesori „03”

” cu suprafața de 65 m2, construcție accesori „04” ” cu suprafața de 9,9 m2, garduri I,

II, III și terenul aferent cu suprafața de 0,1797 ha, cu numărul cadastral XXXXX din

satul Step-Soci, raionul Orhei, (f. d. 74).

Conform extrasului din Registru Bunurilor Imobile, contractul de vânzare-

cumpărare enunțat a fost înregistrat la 12 mai 2006, fiind notați în calitate de propeitari

Andrei Cotruță și Ana Cotruță (f.d. 75).

La 7 septembrie 2010, Valerii Mîrza în calitate de vânzător și Leonid Petcu în

calitate de cumpărător au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 15732, potrivit

căruia vânzătorul a vândut, iar cumpărătorul a cumpărat casa locativă „01” cu

suprafața de 67,60 m2 cu numărul cadastral XXXXX, construcție accesori „02” ” cu

suprafața de 62 m2 cu numărul cadastral XXXXX, construcție accesori „03” ” cu

suprafața de 18,60 m2 cu numărul cadastral XXXXX, și terenul pentru construcții cu

suprafața de 0,0958ha, cu numărul cadastral XXXXX din satul Step-Soci, raionul

Orhei (f. d. 9-10).

Contractul de vânzare-cumpărare menționat a fost înregistrat în Registru

Bunurilor Imobile la 8 septembrie 2010.

La 2 decembrie 2015, Leonid Petcu a depus o cerere în adresa Primăriei satului

Step-Soci raionul Orhei, prin care a solicitat stabilirea hotarelor sectorului de teren cu

număr cadastral XXXXXdin satul Step-Soci, raionul Orhei (f.d. 13).

Conform actului de constatare pe teren din 4 decembrie 2015, Primăria satului

Step-Soci raionul Orhei a indicat că planul geometric a sectorului de teren cu numărul

cadastral XXXXXcu suprafaț ade 0,0958 ha nu corespunde conform parametrilor

legali indicați în planul geometric, deoarece proprietarul terenului cu numărul

cadastral XXXXX învecinat a mutat hotarele pe segmentul 3...4 (f.d. 14).

Astfel, Leonid Petcu și Ala Petcu au considerat că recurentul Andrei Cotruță le

creează ostacole în exercitarea dreptului asupra terenului. Respectiv, intimații au

depus cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea lui Andrei Cotruță să

demoleze din cont propriu gardul și alte construcții construite ilegal pe terenul -

proprietate privată a reclamanților, cu evacuarea materialelor de construcție, obligarea

lui Andrei Cotruță să strămute poarta metalică de la ieșirea/intrarea din curtea casei

sale fără a bloca unica cale de acces a reclamanților spre imobilele - proprietate privată

din XXXXX, satul Step-Soci, raionul Orhei, cu nr. cadastrale XXXXX; XXXXX;

XXXXX; XXXXX., conform coordonatelor și parametrilor hotarelor stabiliți în

Planul cadastral al bunului imobil, eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial Orhei la 10

martie 2016, obligarea lui Andrei Cotruță să elibereze porțiunea de teren ocupată

abuziv și să nu creeze obstacole în exercitarea dreptului de proprietate a reclamanților

asupra imobilului - proprietate privată, încasarea din contul lui Andrei Cotruță în

6

beneficiul lui Leonid Petcu și Alla Petcu a prejudiciului cauzat în sumă de 20 000 lei

și a cheltuielilor de judecată.

Instanța de recurs remarcă că, atât prima instanța, cât și instanța de apel, fiind

învestite cu judecarea prezentei pricini, au hotărât că pretențiile înaintate de Leonid

Petcu și Ala Petcu sunt întemeiate și au admis parțial acțiunea, după caz, s-a respins

cererea de apel.

Cu privire la fond, instanța de apel a preluat motivarea primei instanțe.

În acest caz, instanța de recurs subliniază că, potrivit jurisprudenței Ct.E.D.O.,

prin respingerea unui apel, instanța de apel poate, în principiu, doar să susțină

motivele hotărârii instanței inferioare (a se vedea Helle vs Finlanda, 19 decembrie

1997, parag. 59-60, Hirvisaari vs Finlanda, 27 septembrie 2001, parag. 30,

UNCUOĞLU vs Turcia, 5 septembrie 2017, parag. 38). Așadar, este necesar ca prima

instanța să pronunțe o hotărâre motivată în detaliu și completă, pentru a putea fi

considerată drept echitabilă procedura îndreptată împotriva recurentului.

În consecință, instanțele ierarhic inferioare au stabilit că intimații au prezentat

suficiente înscrisuri, prin care și-au probat pretențiile lor față de Andrei Cotruță în

vederea apărării dreptului lor de proprietate.

Instanțele ierarhic inferioare s-au călăuzit de articolele 315, 316, 374, 376 alin.

(1) și 377 Cod civil. La fel, acestea au administrat înscrisurile prin prisma articolelor

118 și 130 Codul de procedură civilă.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că elementele descrise mai sus se

circumscriu temeiului prevăzut la articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură

civilă. În acest caz, Colegiului lărgit îi revine obligația de a verifica dacă erorile

judiciare pot fi calificate esențiale și dacă pot fi corectate în baza argumentelor livrate

de părți, coroborate prin înscrisurile anexate la materialele cauzei.

Efectul omisiunii instanței de apel va fi analizat prin prisma consecințelor

juridice pe care aceste le produc în soluționarea cauzei, în special, în limitele

standardelor impuse de articolul 239 din Codul de procedură civilă. Or, în

conformitate cu acesta, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În mod corespunzător, instanța de recurs va raporta circumstanțele prezentate

mai sus la normele de drept invocate de recurent, dar și la dispozițiile legale care sunt

relevante speței.

Conform art. 376 alin. (1) și (2) Cod civil dacă dreptul proprietarului este

încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul

poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri

pentru prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri și în cazul în care nu se cere

încetarea încălcării sau executarea acestei cerințe este imposibilă. Dacă există temei

de a presupune că se vor face încălcări ulterioare, proprietarul poate intenta o acțiune

negatorie.

În conformitate cu prevederile art. 377 Cod civil, proprietarii terenurilor vecine

sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lingă respectarea drepturilor și obligațiilor

prevăzute de lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau

alt bun imobil de unde se pot produce influențe reciproce .

7

Art. 379 alin. (1) Cod civil, statuează că proprietarul poate cere interzicerea

ridicării sau exploatării unor construcții sau instalații despre care se poate afirma cu

certitudine că prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului

său.

În conformitate cu art. 390 alin. (1) Cod civil, dacă proprietarul unui teren, cu

ocazia ridicării unei construcții, a construit dincolo de limita terenului său, fără a i se

putea imputa premeditarea sau culpa gravă, vecinul trebuie să tolereze încălcarea

hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat după depășirea limitei.

Reieșind din raționamentele legale evocate, Colegiul lărgit observă că normele

de drept obligă vecinul să tolereze încălcarea hotarului, în condițiile în care a observat

depășirea hotarului, dar nu a făcut obiecții înainte sau imediat după depășirea limitei

pentru a-i comunica constructorului depășirea limitei și a stopa construcția.

La acest capitol, instanța de judecată subliniază că momentul decisiv este faptul

că gardul a cărei demolare se solicită a fost construit de către Andrei Cotruță în

perioada în care Leonid Petcu și Ala Petcu nu erau proprietarii terenului cu număr

cadastral XXXXX din satul Step-Soci, raionul Orhei.

Circumstanțele nominalizate se confirmă inclusiv și prin cererea prealabilă

înaintată de intimați (f.d. 20), potrivit căruia ultimii au indicat că după încheierea

contractului de vânzare-cumpărare au depistat că Andrei Cotruță până la procurarea

de către ei a imobilului și terenului a ocupat o porțiune de teren ce le aparține cu drept

de proprietate.

Astfel, instanța de judecată aprecază argumentul recurentului că fostul

proprietar al terenului în litigiu, Valeriu Mîrza printr-o înțelegere verbală i-a cedat o

porțiune de teren, fără a înregistra modificările respective.

La acest capitol, instanța de judecată subliniază că gardul a fost construit de

către Andrei Cotruță anterior ca Leonid Petcu și Ala Petcu să devină proprietari ai

terenului. Respectiv, recurentul a efectuat lucrări de construcție cu acordul fostului

proprietar Valeriu Mîrza, care la acel moment deținea dreptul de proprietate asupra

terenului în litigiu.

În raport de considerentul mai sus menționat, se constată că Leonid Petcu și

Ala Petcu pe parcursul anilor 2010-2017, cunoscând despre acest fapt au tolerat

construcția și nu au obiectat împotriva acesteia față de Andrei Cotruță .

Așadar, intimații și-au asumat astfel riscurile și în mod tacit le-au acceptat,

aspect care în plus indică la faptul că ultimii nu mai pot invoca lezarea drepturilor

asupra proprietății sale.

În acest context, instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul

intimaților că recurentul a ocupat terenul abuziv, or circumstanțele enunțate mai sus

probează faptul că terenul a fost ocupat cu acordul fostului proprietar împotriva căruia

intimații pot înaintat pretenții.

Suplimentar este de remarcat și vina lui Leonid Petcu și Ala Petcu, care au

recunosc faptul că la momentul procurării imobilului și terenului nu au solicitat

efectuarea măsurilor pentru a stabili dacă suprafața terenului indicat în contractul de

vânzare-cumpărare coincide cu suprafața de facto.

8

Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident că instanțele în

mod nejustificat au ajuns la concluzia temeiniciei pretenției înaintate de Leonid Petcu

și Ala Petcu.

Colegiul judiciar consideră că instanțele de judecată corect au respins pretenția

cu privire la repararea prejudiciului, or intimații nu au concretizat în ce constă acest

prejudiciu solicitat. Mai mult intimații nu au prezentat niciun document sau un alt

înscris, care ar putea proba faptul că a suferit un prejudiciu în mărime de 20 000 lei.

Prin urmare, în absența prejudiciului, nu este posibil de a purcede la examinarea

elementelor, care formează un prejudiciu, întrucât pentru repararea acestuia ele

trebuie să fie întrunite cumulativ.

La caz, Colegiul notează și prevederile art. 1 din Primul Protocolul adițional la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care

indică că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și în

condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, astfel

demolarea construcției în condițiile din speță, ar duce la încălcarea dreptului de

proprietate a lui Andrei Cotruță.

Instanța de recurs notează că, atât prima instanța, cât și instanța de apel la

adoptarea hotărârilor au apreciat în calitate de probă în susținerea pretențiilor înaintate

actul de constatare pe teren din 4 decembrie 2015.

Instanța de judecată subliniază că, actul de constatare pe teren din 4 decembrie

2015 a fost întocmit de specialistul în reglementarea regimului proprietății funciare a

Primăriei satului Step-Soci, raionul Orhei în prezența primarului și proprietarului

Leonid Petcu, fără implicarea posesorului terenului adiacent Andrei Cotruță.

Conform Instrucțiunii nr.140 din 06 august 2012 cu privire la modul de

elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice, publicată la 28

septembrie 2012 în Monitorul Oficial Nr. 205-207,( în vigoare la momentul efectuării

lucrărilor) actul de constatare în teren reprezintă act întocmit la modificarea planului

cadastral, prin care se confirmă corespunderea sau necorespunderea datelor din

cadastru cu situația din teren.

În concordnață cu pct. 16 din instrucția enunțată punctul de cotitură coordonat

este punctul care la etapa stabilirii hotarului este coordonat cu titularii de drepturi ale

terenurilor adiacente. Faptul coordonării punctului de cotitură a hotarului se confirmă

prin semnătura titularului de drept (ale terenului adiacent) în actul de stabilire a

hotarului sau actul de constatare în teren.

Punctele 36, 37-38,39 și 40 din Instrucțiunii nr.140 din 06 august 2012 cu

privire la modul de elaborare și actualizare a planurilor cadastrale și geometrice,

publicată la 28 septembrie 2012 în Monitorul Oficial Nr. 205-207,( în vigoare la

momentul efectuării lucrărilor) statuează că stabilirea hotarelor terenului se

efectuează la fața locului de către reprezentantul autorității publice locale (inginer

pentru reglementarea relațiilor funciare) în prezența titularului de drepturi asupra

terenului hotarele căruia urmează a fi stabilite la fața locului, precum și în cazul

stabilirii hotarelor titularilor de drepturi asupra terenurilor adiacente sau a

reprezentanților acestora, împuternicirile cărora sînt confirmate în modul stabilit de

legislație.

9

În cazul stabilirii hotarelor, executantul identifică titularii de drepturi ale

terenurilor adiacente în temeiul documentelor de identitate. Datele referitoare la

titularii de drepturi (reprezentanții acestora), documentul de identitate și documentul

ce confirmă drepturile asupra terenurilor se indică în actul de stabilire a hotarelor.

Titularilor de drepturi li se comunică procedura de stabilire a hotarelor și

responsabilitățile lor.

Reprezentantul autorității publice locale în comun cu titularul de drepturi și

executantul lucrărilor cadastrale, în baza documentelor ce confirmă dreptul de

proprietate asupra bunului imobil, identifică amplasamentul acestuia pe hotarele

naturale sau virtuale, în vederea stabilirii hotarelor și materializării acestora cu țăruși

de lemn, de metal, prin marcare cu vopsea etc. încît punctele să fie văzute clar.

Materializarea cu borne de hotar se efectuează doar la solicitarea titularului de drept

și din contul acestuia.

Rezultatele stabilirii și coordonării hotarelor se stipulează în actul de stabilire a

hotarelor (Anexa nr. 4), care se semnează de titularul de drept asupra terenului,

hotarele căruia au fost stabilite pe teren, reprezentantul autorității publice locale și

executantul lucrărilor cadastrale, iar în cazul coordonării hotarelor – și de titularii de

drepturi asupra terenurilor adiacente sau de reprezentanții acestora.

În cazul în care titularul de drept asupra terenului adiacent refuză să semneze

actul de stabilire a hotarelor pe teren, sau dacă acesta nu s-a prezentat la lucrările de

stabilire a hotarelor, segmentul de hotar dat se consideră stabilit ca hotar general.

În speță, instanțele au pornit la soluționarea conflictului dintre vecini de la

stabilirea hotarelor între aceștia, constatând că s-a încălcat dreptul de proprietate, fără

a supune aprecierii faptul că stabilirea hotarelor a avut loc cu încălcarea prevederilor

legale, și anume posesorul terenului cu număr cadastral XXXXX din satul Step-Soci,

raionul Orhei, Andrei Cotruță nu a fost înștiințat despre lucrările privind stabilirea

hotarelor.

Tot aici, este de remarcat și faptul că la momentul edificării construcției,

autoritățile publice locale nu au adoptat un act de dispoziție care să suspende

executarea lucrărilor de construcție, ceea ce în plus atestă că lucrările de construcție

au fost executate cu acordul fostului proprietar Valeriu Mîrza și cu respectarea

cadrului legal.

În subsidiar, la evaluarea probelor, în scopul stabilirii faptelor, instanța de

recurs consideră drept pertinente următoarele: pentru a aprecia cuprinsul unor

înscrisuri se aplică, în general, până la momentul dat, criteriul „dincolo de un dubiu

rezonabil”. O astfel de probă poate rezulta din coexistența unor concluzii suficient de

întemeiate, clare și concordate sau a unor prezumții similare și incontestabile ale

faptelor. Pe lângă aceasta, comportamentul părților urmează a fi luat în considerație,

din moment ce sunt obligate să-și probeze alegațiile.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază obiecția recurentului, potrivit căreia,

intimații nu și-au demonstrat pretențiile înaintate.

În atare situație, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat

în privința motivelor invocate. De fapt, acestea sunt pretenții accesorii care depind în

10

funcție de pretenția principală (a se vedea, printre alte autorități, Kamil Uzun vs

Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru Resurse Juridice în

numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), 17 iulie 2014, parag.

156).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și confirmă incidența temeiului declarării recursului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă. Or acestea

conduc inevitabil la o soluționare greșită a cauzei.

Astfel recurentul a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, însă Colegiul judiciar

consideră că greșelile la aplicarea legii și la constatarea unor circumstanțe în lipsa

unor probe pertinente pot fi corectate, din moment ce ambele părți au avut posibilitate

de a le comenta și depune observații, iar instanța de recurs are împuternicirea de a

pronunța o nouă hotărâre în baza articolului 445 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă și în baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei.

În conformitate cu art. 82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Astfel, potrivit art. 83 din Codul de procedură civilă, taxa de stat reprezintă o

sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul

statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare

a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

Potrivit art. 94 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de

cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Instanța de recurs reține că la depunerea cererii de apel, precum și la depunerea

cererii de recurs, Andrei Cotruță a achitat taxa de stat în mărime de 75 lei și 150 lei,

fapt confirmat prin ordinul de plată nr. J2TM-7600 din 15 februarie 2018, nr. L24M-

A600 din 19 iunie 2018 și nr. V3BP-A600 din 22 iunie 2018, anexate în original la

materialele cauzei (f.d. 70, 101,102).

În același context, Colegiul apreciază că nu pot fi respectate cerințele art. 94

alin. (1) Cod de procedură civilă sus citat cu privire la compensarea cheltuielilor de

judecată, sub forma taxei de stat, proporțional părții respinse din pretențiile înaintate,

deoarece recurentul nu a formulat o cerere în acest sens.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul și de a casa decizia din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în partea

admiterii acțiunii cu dispunerea pronunțării unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

11

Se admite recursul declarat de către Andrei Cotruță.

Se casează decizia din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în cauza civilă intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Petcu și Alla Petcu împotriva lui

Andrei Cotruță, intervenient accesoriu Primăria Step-Soci raionul Orhei cu privire la

demolarea gardului și a construcțiilor construite ilegal cu evacuarea materialelor de

construcție, înlăturarea obstacolelor prin mutarea porții metalice, obligarea de a nu

pune obstacole în exercitarea dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral

și încasarea cheltuielilor de judecată în partea admiterii acțiunii, și se pronunță în

această parte o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Leonid

Petcu și Alla Petcu împotriva lui Andrei Cotruță, intervenient accesoriu Primăria

Step-Soci raionul Orhei cu privire la demolarea gardului și a construcțiilor construite

ilegal cu evacuarea materialelor de construcție, înlăturarea obstacolelor prin mutarea

porții metalice, obligarea de a nu pune obstacole în exercitarea dreptului de

proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În rest decizia din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 29

noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central în partea respingerii cererii de

chemare în judecată depusă de Leonid Petcu și Alla Petcu împotriva lui Andrei

Cotruță, intervenient accesoriu Primăria Step-Soci raionul Orhei cu privire la

repararea prejudiciului se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Iulia Sîrcu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

12