3ra-1056/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1056/18

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. C. Botnaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, A. Garbuz, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Igor

Focșa,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Focșa

împotriva Direcției generale securitate publică a Inspectoratului General al Poliției

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Igor Focșa și a fost menținută hotărârea din 27

octombrie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 22 august 2017 Igor Focșa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției generale securitate publică a Inspectoratului General al Poliției

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin sentința din 12 mai 1997 a

Judecătoriei Soroca a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.227 alin. (2) din Codul penal, în redacția Legii din 24 martie 1961 și a fost

sancționat cu amendă în mărime de 1800 de lei.

A menționat că, în legătură cu faptul că, a achitat amenda la momentul intrării

în vigoare a sentinței enunțate și nu a săvîrșit alte infracțiuni și contravenții, prin

decizia din 01 martie 1999, Judecătoria Soroca a decis scoaterea de la evidență a

antecedentelor sale penale.

A susținut că, în anul 2012 în privința sa a mai fost intentată cauza penală

nr.2012320339, în care a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 310

din Codul penal, în redacția Legii din 18 aprilie 2002.

A afirmat că, cauza penală enunțată a fost examinată și prin decizia din 30

noiembrie 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți a fost încetat procesul

penal cu liberarea sa de răspundere penală pe motivul intervenirii termenului de

prescripție prevăzut de art. 60 din Codul penal.

1

A considerat că, nu are antecedente penale, însă prin faptul inexactităților din

Registrul informației criminalistice și criminologice i se încalcă dreptul său

constituțional referitor la prelungirea permisului de port armă.

A relevat că, în urma solicitării Direcției generale securitate publică a

Inspectoratului General al Poliției nr. 34/4-1327 din 14 iunie 2016 a prezentat toate

documentele necesare în original, însă nu a primit nici un răspuns referitor la

prelungirea permisului de port armă.

A mai relevat că, la data de 19 februarie 2017 și 20 iunie 2017 s-a adresat

repetat la Direcția generală securitate publică a Inspectoratului General al Poliției cu

cereri similare, iar la data de 28 iulie 2017 a primit decizia acesteia nr. 255 din 21

iulie 2016, prin care i-a fost revocat dreptul de deținere sau de port și de folosire a

armei, cu retragerea permisului de armă nr. 21/4007, eliberat la data de 23

septembrie 2010.

A solicitat anularea deciziei pârâtei nr. 255 din 21 iulie 2016 privind revocarea

dreptului de deținere port și folosire a armei, cu restabilirea dreptului său

constituțional referitor la prelungirea permisului de armă și păstrarea armei.

Prin hotărârea din 27 octombrie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Central

acțiunea depusă de către Igor Focșa a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de către Igor Focșa și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel, ajungând la această soluție, a reținut că, Igor Focșa, fiind

titularul unei arme de foc, prin sentința din 12 mai 1997 a Judecătoriei Soroca a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 227 alin. (2) din Codul

penal, în redacția Legii din 24 martie 1961 și, în așa fel, operează prin efectul legii

restricția dreptului de posesie și port a armelor, prevăzută de art. 7 alin. (2) lit. e) din

Legea nr. 130 din 08 iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație

civilă.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că, din perspectiva normei legale

enunțate, nu are relevanță dacă antecedentele penale au fost stinse sau nu, fiind

relevant doar faptul că, apelantul a fost condamnat prin hotărâre judecătorească

irevocabilă pentru infracțiuni comise cu intenție cu folosirea armelor sau munițiilor.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect a stabilit

că, decizia Direcției generale securitate publică a Inspectoratului General al Poliției

nr. 255 din 21 iulie 2016 privind revocarea dreptului de deținere port și folosire a

armei este legală, fiind emisă de organul competent, în limita atribuțiilor sale.

La data de 19 iunie 2018 Igor Focșa a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece instanțele judecătorești au aplicat

eronat normele de drept material și, anume, prevederile art. 7 alin. (2) lit. e) din

Legea nr. 130 din 08 iunie 2012 privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație

civilă, care sunt contrare normelor Constituției RM și nu au constatat și elucidat pe

deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea în fond a cauzei.

2

A menționat că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, nu au ținut cont

de prevederile art. 71 din Legea enunțată.

A susținut că, instanța de apel, contrar art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu a răspuns la toate

argumentele invocate de către el și nu a motivat suficient decizia adoptată.

Prin referința depusă la data de 11 septembrie 2018 Direcția generală securitate

publică a Inspectoratului General al Poliției, reprezentată de Natalia Cipilencu, a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 20 februarie

2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 19 aprilie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 19 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

3

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Igor Focșa nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe cînd în recursul

declarat de către Igor Focșa, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Igor Focșa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Igor Focșa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Mariana Pitic

4