3rh-60/18 — contestarea actului administrativ, restabilire la lucru

Dosarul nr. 3rh-60/18

prima instanță: Judecătoriei Centru, mun. Chișinău (jud. O. Tănase)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița)

instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. Iu. Sîrcu, S. Moldovan, M. Pitic)

ÎNCHEIERE

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând cererea de revizuire depusă de către Roman Mînzatu, reprezentat

de avocatul Ivan Roșca,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Roman

Mînzatu împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea

actului administrativ și restabilire la lucru și la cererea depusă de către Centrul

Național Anticorupție împotriva lui Roman Mînzatu cu privire la încasarea sumei,

împotriva încheierii din 01 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție, prin care

recursul declarat de către Roman Mînzatu, reprezentat de avocatul Marian Babără,

a fost considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă:

La data de 01 iulie 2015 Roman Mînzatu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea

actului administrativ și restabilire la lucru.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul pârâtului nr. 331ef

din 21 mai 2015 a fost sancționat disciplinar cu concedierea din Poliție, cu achitarea

compensațiilor bănești pentru concediile de odihnă anuale nefolosite și reținerea,

după caz, a costului restant al echipamentului, fiind acuzat de încălcarea prevederilor

art.26 alin. (1) lit. b) și c) și ale at. 28 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 320 din 27

decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, ale art. 17

lit.e) din Legea nr. 90 din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea și combaterea

corupției, ale pct. 8 subpct.2), 3) și 11) din Statutul disciplinar al polițistului, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 502 din 09 iulie 2013, ale pct. pct. 13 și 25 lit. a)-

d) din Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea

1

Guvernului RM nr. 481 din 10 mai 2006 și ale pct. pct. 5 și 25 alin. (2) din

Instrucțiunile privind modul de primire, înregistrare, evidență și examinare a

sesizărilor și a altor informații referitoare la infracțiuni, aprobate prin ordinul

interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 cu privire la evidența

unică a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

manifestate prin neîntreprinderea acțiunilor legate de constatarea faptei

contravenționale și nerealizarea măsurilor de prevenire și de combatere a corupției

devenită cunoscută, acțiuni care au compromis prestigiul funcției și al autorității, din

care face parte.

A menționat că, nu este de acord cu acuzațiile aduse și cu ordinul enunțat, pe

care îi consideră neîntemeiat.

A susținut că, la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul a făcut trimitere

la art. 47 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului, care prevede că, încetarea serviciului în Poliție, precum și a contractului

individual de muncă al polițistului, poate avea loc pentru încălcarea sistematică a

disciplinei de serviciu sau pentru comiterea unei încălcări grave.

A afirmat că, pe parcursul activității sale în cadrul Poliției, nu a avut careva

abateri disciplinare, iar sancțiunea aplicată este una neîntemeiată și abuzivă.

A relevat că, prin cererea din 17 iunie 2015, înregistrată la Inspectoratul

General al Poliției sub nr. M-1735/15, a solicitat anularea ordinului pârâtului

nr.331ef din 21 mai 2015, însă prin răspunsul nr. 34/2-M-177/15 din 24 iunie 2015

pârâtul l-a informat că, ordinul menționat se contestă direct în instanța de contencios

administrativ.

A considerat că, prin ordinul menționat i-a fost încălcat un drept fundamental

și, anume, dreptul de a munci.

A solicitat anularea ordinului pârâtului nr. 331ef din 21 mai 2015 și

restabilirea sa în funcția de șef al Serviciului investigare fraude economice al Secției

investigații infracțiuni a Inspectoratului de poliție Fălești.

La data de 22 octombrie 2015 Centrul Național Anticorupție a depus cerere

de intervenție principală cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii intervenientul principal a indicat că, în perioada 23

octombrie 2014-08 aprilie 2015, a efectuat testarea integrității profesionale a

agenților publici din cadrul Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.

A menționat că, în cadrul testului de integritate profesională, în scopul

asigurării unor probe exacte, care demonstrează faptul admiterii de către agentul

public Roman Mînzatu în activitatea sa a actelor de corupție, acestuia i-au fost

transmise mijloace bănești în sumă de 2400 de lei și ceainic în sumă de 379 de lei.

A susținut că, conform art. 16 alin. (5) din Legea nr. 325 din 23 decembrie

2013 privind evaluarea integrității instituționale, agentul public Roman Mînzatu are

obligația de a restitui Centrului Național Anticorupție bunurile primite în cadrul

testării integrității profesionale.

A afirmat că, în pct. 19 din Raportul privind rezultatele negative ale testării

integrității profesionale din 17 aprilie 2015 agentului public Roman Mînzatu a fost

2

stabilit termenul limită până la data de 08 mai 2015 pentru restituirea mijloacelor

bănești, primite în cadrul testului de integritate profesională, însă până în prezent,

mijloacele bănești nu au fost restituite.

A relevat că, nerestituirea de către agentul public Roman Mînzatu a

mijloacelor bănești transmise în cadrul testului de integritate profesională constituie

îmbogățirea fără justă cauză de către acesta, deoarece ultimul, aflându-se în exercițiu

atribuțiilor de serviciu, nu a avut careva temei juridic pentru a primi mijloacele

bănești transmise.

A mai relevat că, ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 331ef din 21

mai 2015, care se contestă de către Roman Mînzatu, a fost emis în baza anchetei de

serviciu, inițiată în temeiul Raportului Centrului Național Anticorupție privind

rezultatele negative ale testării integrității profesionale, efectuată în privința

agenților publici din cadrul Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului

General al Poliției.

A solicitat admiterea intervenirii Centrului în proces în calitate de intervenient

principal și încasarea de la Roman Mînzatu a mijloacelor bănești în sumă de 2779

de lei, transmise acestuia în cadrul testului de integritate profesională.

Prin încheierea protocolară din 09 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău a fost admisă cererea depusă de către Centrul Național Anticorupție

de intervenire în calitate de intervenient principal în procesul civil la cererea de

chemare în judecată a lui Roman Mînzatu împotriva Inspectoratului General al

Poliției cu privire la contestarea actului administrativ și a fost atras Centrul Național

Anticorupție în calitate de intervenient principal.

Prin hotărârea din 29 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

acțiunea depusă de către Roman Mînzatu a fost respinsă ca tardivă. A fost admisă

cererea depusă de către Centrul Național Anticorupție și a fost încasată de la Roman

Mînzatu în beneficiul Centrului Național Anticorupție suma de 2779 de lei.

Prin decizia din 02 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Roman Mînzatu, reprezentat de avocatul Marian Babără și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea din 01 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de către Roman Mînzatu, reprezentat de

avocatul Marian Babără.

La data de 31 mai 2018 Roman Mînzatu, reprezentat de avocatul Ivan Roșca,

a depus cerere de revizuire împotriva încheierii instanței de recurs, solicitând

repunerea în termen și admiterea acesteia, casarea hotărârilor judecătorești și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de revizuire a invocat drept temei al revizuirii art. 449

lit.e1) CPC, care prevede că, revizuirea se declară în cazul în care a fost aplicată o

lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională și la judecarea

cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată a

respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea Curții

Constituționale rezultă că, prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție

sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului.

3

A menționat că, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 7 din 16 aprilie 2015

pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 325 din 23

decembrie 2013 privind testarea integrității profesionale au fost declarate

constituționale prevederile Legii nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind testarea

integrității profesionale, cu excepția art. 2 lit. b) și d), textului „risc întemeiat – risc

fără de care scopul socialmente util de fixare obiectivă a comportamentului agentului

public în cadrul testului de integritate profesională nu poate fi atins, iar testatorul de

integritate profesională care riscă a luat măsuri de prevenire a unor daune aduse

intereselor ocrotite de lege” de la art. 4, art. 9 alin. (5), art. 10 alin. (2) și (3), art. 11

alin. (1), (2) și (4), art. 12 alin. (3)-(6), textului „fără a oferi numele agentului public

testat” de la art. 14 alin. (3) și art. 16 alin. (2), care au fost declarate neconstituționale.

A susținut că, instanțele judecătorești nu au analizat și apreciat prevederile

Hotărârii Curții Constituționale enunțate în raport cu litigiul examinat, în pofida

faptului că, la momentul adresării lui Roman Mînzatu în judecată, aceasta deja era

în vigoare.

A relevat că, Roman Mînzatu, întru căutarea surselor de existență, a părăsit

Republica Moldova împreună cu familia, stabilindu-se temporar în Marea Britanie,

de unde a revenit doar la finele lunii februarie 2018 și din acest motiv, el nu a

cunoscut despre hotărârile judecătorești adoptate.

A mai relevat că, Roman Mînzatu a luat cunoștință de hotărârile judecătorești

după ce avocatul Ivan Roșca, printr-o cerere scrisă, la data de 07 martie 2018, a luat

cunoștință cu materialele cauzei civile.

În conformitate cu 452 alin. (11) Codul de procedură civilă, dacă examinarea

cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de

apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea

cu privire la repunerea în termenul de depunere a cererii de revizuire și de a respinge

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă din următoarele motive.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 449 lit. e1) CPC, revizuirea se declară în cazul în care

a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională și la

judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de

judecată a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea

Curții Constituționale rezultă că, prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de

Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului.

În conformitate cu art. 450 lit. d1) Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat

cunoștință de circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art. 449 lit. e1).

Cu referire la prevederile normei enunțate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, termenul de

4

depunere a cererii de revizuire reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia poate fi

exercitată calea de atac a revizuirii. Termenul dat este unul legal și imperativ.

Analizând cererea de revizuire prin prisma prevederilor legale enunțate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, revizuentul Roman Mînzatu nu a respectat termenul de depunere a

cererii de revizuire.

Este de menționat că, faptul depunerii cererii de revizuire în afara termenului

legal se atestă prin însuși solicitarea reprezentantului revizuentului, avocatul Ivan

Roșca cu privire la repunerea în termenul de depunere a cererii de revizuire, care,

însă, se constată a fi una neîntemeiată.

Or, argumentul invocat de către reprezentantul revizuentului, avocatul Ivan

Roșca precum că, revizuentul a părăsit Republica Moldova împreună cu familia,

stabilindu-se temporar în Marea Britanie, de unde a revenit doar la finele lunii

februarie 2018 și din acest motiv, acesta a luat cunoștință de hotărârile judecătorești

după ce el, printr-o cerere scrisă, la data de 07 martie 2018, a luat cunoștință cu

materialele cauzei civile, nu poate fi reținut ca motiv întemeiat pentru repunerea în

termenul de depunere a cererii de revizuire, deoarece revizuentul, declarând recurs

prin intermediul avocatului său, Marian Babără, urma să se folosească cu bună-

credință de drepturile sale procedurale.

Mai mult ca atît, încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 martie 2017,

supusă revizuirii, a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție la data

emiterii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție evidențiază că, o eventuală admitere a cererii de revizuire depusă în afara

termenului legal ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor juridice și

a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea privind repunerea în termenul de depunere a cererii de revizuire și

de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de către Roman Mînzatu, reprezentat de avocatul

Ivan Roșca, cu privire la repunerea în termenul de depunere a cererii de revizuire.

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Roman

Mînzatu, reprezentat de avocatul Ivan Roșca, împotriva încheierii din 01 martie 2017

a Curții Supreme de Justiție, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de către Roman Mînzatu împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la

contestarea actului administrativ și restabilire la lucru și la cererea depusă de către

5

Centrul Național Anticorupție împotriva lui Roman Mînzatu cu privire la încasarea

sumei.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

6