2ra-1651/18 — cu privire la recuperarea prejudiciul cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1651/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Central – N. Șova

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Secrieru, A. Danilov, I.Cimpoi

ÎNCHEIERE

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Ștefan Păun,

în cauza civilă la acțiunea în regres depusă de Societatea pe Acțiuni

,,Moldasig” împotriva lui Ștefan Păun cu privire la recuperarea prejudiciului cauzat

și încasarea cheltuielilor de judecară,

împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Ștefan Păun, s-a menținut hotărârea din 31 octombrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

constată:

La 12 iunie 2017 Societatea pe Acțiuni ,,Moldasig” (în continuare SA

,,Moldasig”) a înaintat în instanța de judecată acțiunea în regres împotriva lui Ștefan

Păun cu privire la recuperarea prejudiciului în sumă de 5 103,69 lei și cheltuielilor

de judecată în sumă de 270 lei. (f.d. 5-6)

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la 30 noiembrie 2016 a avut loc

accidentul rutier cu implicarea autovehiculului XXXXX, la volanul căruia se afla

Ion Sadovici și mijlocului de transport XXXXX, la volanul căruia se afla Ștefan

Păun.

Conform procesului-verbal nr. 03560413 din 30 noiembrie 2016 a fost

recunoscut vinovat în comiterea accidentului rutier și atras la răspundere

contravențională șoferul mijlocului de transport de model XXXXX, Păun Ștefan,

care poseda poliță de asigurare seria RCAI nr. 2409962 din 07 iunie 2016, emisă de

SA „Moldasig”.

Reclamanta a menționat că proprietar și asigurat al autoturismului XXXXX,

este Sergiu Olteanu, care poseda polița de asigurare obligatorie de răspundere civila

pentru pagube produse de autovehicule seria RCA nr. 2192545 din 06 aprilie 2016,

a SA „Moldasig”

1

Potrivit art.21 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, în urma cererilor din partea persoanelor

cointeresate, SA „Moldasig” a întocmit un dosar de daune înregistrat sub nr.

D/AORC/16- 2429, suma prejudiciului cauzat constituind 5 103,69 lei.

La 30 decembrie 2016 conform dispoziției de plată a fost achitată păgubitului

suma despăgubirii de asigurare.

Reclamanta mai indică că, art. 29 lit. f) al Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie

2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule, reglementează expres că asigurătorul înaintează acțiune de regres

față de persoana răspunzătoare de producerea accidentului dacă nu dispune de

revizia tehnică.

Conform informației nr.06/1-1-7564 din 15 decembrie 2016, furnizată de

ANTA, mijlocul de transport de XXXXX, nu dispunea de revizie tehnică la

momentul producerii accidentului rutier.

Reclamanta la 14 februarie 2017 a expediat în adresa lui Ștefan Păun o

reclamație. Ștefan Păun, prezentându-se la SA „Moldasig”, a precizat că este de

acord cu dauna și că va achita suma în rate, însă ulterior a ignorat cerințele.

Prin hotărârea din 31 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a

fost admisă integral acțiunea SA ,,Moldasig”, s-a încasat de la Ștefan Păun în

beneficiul SA „Moldasig” suma de 5 103, 69 lei cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul material și cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei. (f.d.117, 53-55)

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Ștefan Păun, s-a menținut hotărârea din 31 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central. (f.d. 100, 101-105)

La 28 iunie 2018 Ștefan Păun a declarat recurs împotriva deciziei din 03

aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei. (f.d. 114-115)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat, că instanțele de judecată

au interpretat în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material. Indică dezacordul său față de contractul de asigurare, încheiat cu SA

,,Moldasig”, criticându-l pentru lipsa de informație clară privind răspunderea în

regres a asiguratului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 03 aprilie 2018, expediată participanților la proces, prin intermediul oficiului

poștal la data de 25 aprilie 2018, confirmare privind recepționarea acesteia la

materialele dosarului lipsește. (f.d.106)

În aceste circumstanțe recursul, declarat la 28 iunie 2018, se consideră depus

în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ștefan

Păun este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Ștefan Păun indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

2

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Ștefan Păun asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele

de judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentul la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Ștefan Păun și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ștefan Păun inadmisibil.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ștefan Păun, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

4