3ra-1034/18 — obligarea intocmirii actului si restituirea sumei

3ra-1034/18 — obligarea intocmirii actului si restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 3ra-1034/18

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Central (D. Crigan)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău, (G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac)

Î N C H E I E R E

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital

Străin „TRIGOR AVD” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin „TRIGOR AVD” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la obligarea Biroului Vamal Centru să emită

decizie de regularizare și să restituie suma de 162 690,92 lei,

împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „TRIGOR AVD” Societate

cu Răspundere Limitată, din alte motive decât cele invocate de apelant, s-a casat

hotărârea din 16 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și s-a

pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea înaintată de Întreprinderea

cu Capital Străin „TRIGOR AVD” Societate cu Răspundere Limitată, ca fiind

depusă cu omiterea nejustificată a termenului de adresare în instanța de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 15 august 2017, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la obligarea

Biroului Vamal Centru să emită decizie de regularizare și restituirea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a indicat că,

conform declarațiilor vamale nr.3030I17941 și nr.3030I17966 la data de

12 decembrie 2016, a importat din Federația Rusă produse de igienă, de marca

Kimberly Clark, în sumă totală de 1 338 534,81 lei, pentru care a achitat toate taxele

vamale, inclusiv și taxa de 11 %, din valoarea mărfii, din motiv că, certificatele de

origine, care i-ar fi dat dreptul de a importa, fără a achita taxa de 11 %, din valoarea

mărfii, au fost expediate mai târziu.

Reclamanta a invocat că, Biroul Vamal Centru urma să-i restituie suma în

mărime de 78 041,38 lei, în temeiul declarației vamale nr.3030I17941 și suma de

1

57 534,39 lei în temeiul declarației vamale nr.3030I17966, iar în total 162 690,92

lei.

Reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a menționat că, la data de

27 decembrie 2016, a depus cereri prealabile cu nr. 175 și nr. 176, către Biroul

Vamal Centru, prin care a solicitat restituirea sumei indicate supra, cu anexarea

certificatelor de circulație CT-1 RUMD 6090001597 6768472 și CT-1 RUMD

6090000560 6768553.

Reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a indicat că, în momentul predării

originalelor certificatelor menționate supra, colaboratorul vamal a indicat pe verso

copiilor certificatelor indicate că, actele prezentate corespund prevederilor legale.

Mai mult, au fost emise decizii de regularizare, dar din motive necunoscute taxele

nu i-au fost restituite.

Reclamanta a indicat că, la data de 22 februarie 2017 a recepționat răspunsul

Biroului Vamal Centru cu referire la cererea prealabilă nr. 176, prin care a fost

informată că, pentru restituirea sumelor achitate în plus, urmează să prezinte marfa

organului vamal. Respectiv, la 01 martie 2016, reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD”

SRL a expediat o cerere, prin care a solicitat inspectarea mărfurilor aflate la

depozitele acesteia, iar la 09 iunie 2017 a recepționat răspunsul Biroului Vamal

Centru, prin intermediul brokerului vamal, prin care a fost informată despre

obligativitatea prezentării mărfii organului vamal.

Totodată, reclamanta a menționat că, la data de 13 aprilie 2017, a primit răspuns

la cererea nr.175 din 23 decembrie 2016 de restituire a taxelor, prin care a fost

informată că, pentru restituirea sumelor achitate în plus, urmează să prezinte marfa

organului vamal. Respectiv, la 06 aprilie 2016, reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD”

SRL a expediat o cerere, prin care a solicitat inspectarea mărfurilor aflate la

depozitele acesteia, iar la 09 iunie 2017 a recepționat răspunsul Biroului Vamal

Centru, prin intermediul brokerului vamal, prin care a fost informată despre

obligativitatea prezentării mărfii organului vamal.

Reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a indicat că, prevederea din Codul

Vamal, care impune obligația de prezentare a mărfurilor, pentru restituirea sumelor,

a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2017 și nu este aplicabilă la importul de marfă din

12 decembrie 2016.

Astfel, reclamanta a menționat că, din imposibilitatea de a soluționa pe cale

amiabilă litigiul, la data de 04 iulie 2017 a expediat o cerere prealabilă către Biroul

Vamal Centru și Serviciul Vamal, prin care a solicitat revizuirea hotărârilor, prin

care i s-a refuzat restituirea sumelor. Iar, la data de 01 august 2017, Serviciul Vamal

a respins cererea prealabilă, ca tardivă, iar Biroul Vamal Centru nu a răspuns la

cererea prealabilă.

Iar, la data de 15 august 2017, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la obligarea

Biroului Vamal Centru să emită decizie de regularizare și restituirea sumei.

Reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a indicat că, este neîntemeiat refuzul

de a-i fi restituite taxele achitate, or importul a fost efectuat la 12 decembrie 2016,

iar certificatele CT-1 au fost prezentate la 27 decembrie 2016.

2

Mai mult, reclamanta a menționat că, organul vamal nu și-a îndeplinit la timp

obligațiile, așteptând modificarea art.33 Cod vamal, care impune obligativitatea

prezentării mărfurilor, pentru restituirea taxelor achitate în plus.

Totodată, reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a invocat că, în lunile

ianuarie-februarie 2017, mărfurile importate se aflau la depozitul reclamantei și

puteau fi verificate, dar tergiversarea efectuării verificărilor de către Biroul Vamal

Centru a dus la imposibilitatea prezentării lor ulterioare, or colaboratorul organului

vamal s-a prezentat la depozitul reclamantei în luna mai 2017.

Reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a indicat că, este importatorul

produselor de marca Kimberly Clark în Republica Moldova de mai mulți ani și

niciodată nu au existat dubii referitor la originea mărfurilor.

Prin urmare, reclamanta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a solicitat obligarea

Biroului Vamal Centru de a întocmi decizii de regularizare, în baza declarațiilor

vamale nr.3030117941 și nr.3030117966 și de a restitui reclamantei, suma de

162 690,92 lei, cu titlu de taxe vamale achitate în plus și care urmează de a fi

restituite.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

s-a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „TRIGOR

AVD” SRL împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la obligarea Biroului Vamal

Centru de a emite decizii de regularizare și de a restitui suma de 162 690,92 lei.

Prin decizia din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de ÎCS „TRIGOR AVD” SRL, din alte motive decât cele invocate de

apelant, s-a casat hotărârea din 16 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a respins acțiunea înaintată de

ÎCS „TRIGOR AVD” SRL, ca fiind depusă cu omiterea nejustificată a termenului

de adresare în instanța de judecată.

La data de 13 iunie 2018, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei din 01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

și a hotărârii din 16 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în

judecată depusă de ÎCS „TRIGOR AVD” SRL împotriva Biroului Vamal Centru cu

privire la obligarea Biroului Vamal Centru să emită decizii de regularizare și să

restituie suma de 162 690,92 lei.

În motivarea cererii de recurs, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a indicat că, la data

de 12 decembrie 2016, în baza declarațiilor vamale nr.3030I17941 si 3030117966,

a importat din Federația Rusă produse de marca Kimberly Clark, pentru ce a achitat

taxe vamale în plus, care urmau a fi restituite la prezentarea certificatelor CT-1.

Recurenta a invocat că, la data de 27 decembrie 2016, a prezentat organului

vamal certificatele CT-1 RUMD 6090001597 6768472 și

CT-1 RUMD 6090000560 6768553, care probau faptul că, importurile sus

menționate, au fost efectuate cu origine preferențială. Dar, la 22 februarie 2017, cu

încălcarea termenului de oferire a răspunsului, Biroul Vamal Centru a solicitat

prezentarea mărfurilor spre inspectare, conform art.33 alin.(3) Cod vamal.

3

Totodată, recurenta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a menționat că, la data de

04 iulie 2017 a expediat o cerere prealabilă în adresa Biroului Vamal Centru și

Serviciului Vamal, iar prin răspunsul Serviciului Vamal din 01 august 2017 i s-a

refuzat în restituirea taxelor vamale achitate în plus, din motivul că, pretențiile au

fost înaintate tardiv.

Recurenta a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au aplicat și interpretat

eronat normele de drept material.

La fel, recurenta a invocat că, instanțele de judecată nu au dat apreciere faptului

că, importul a fost efectuat la data de 12 decembrie 2016, iar certificatele CT-1 din

aceeași dată, au fost prezentate la 27 decembrie 2016, conform punctului 44 al

Regulamentului cu privire la completarea, autentificarea, eliberarea și controlul

ulterior al certificatelor de origine preferențială a mărfurilor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.761 din 17 septembrie 2014.

Recurenta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a menționat că, art. 33 alin. (3) al

Codului vamal, prin care a fost impusă obligația de prezentare a mărfurilor, a intrat

în vigoare la 01 ianuarie 2017 și nu putea fi aplicată în litigiul dedus judecății,

deoarece la momentul intrării în vigoare a noilor modificări, efectele situației

juridice erau în curs de realizare și urma de a fi aplicată legea veche, iar Biroul Vamal

Centru intenționat a tergiversat examinarea cererii privind restituirea taxelor.

Totodată, recurenta a indicat că, deși nici un colaborator al organului vamal nu

s-a prezentat pentru a inspecta marfa, instanțele ierarhic inferioare eronat au reținut

că, a fost imposibilă inspectarea mărfii importate, deoarece aceasta nu mai există.

La fel, recurenta a invocat că, art.33 alin.(3) Cod vamal prevede că, în cazul în

care mărfurile nu pot fi prezentate, organul vamal acordă restituirea doar atunci când

are informații, care să ateste fără echivoc că, dovada de origine întocmită ulterior, se

aplică acestor mărfuri. Respectiv, prin acțiunile sale, Biroul Vamal Centru, face

inaplicabile prevederile Acordului de Liber Schimb, or, recurenta importă produsele

de marca Kimberly Clark, de mai mult timp și niciodată nu au existat dubii, referitor

la originea acestor produse.

Recurenta, ÎCS „TRIGOR AVD” SRL a menționat că, instanța de apel și-a

depășit împuternicirile și a admis apelul, din alte motive decât cele invocate de

apelant, or, intimatul, Biroul Vamal Centru nu a depus apel împotriva hotărârii

primei instanțe.

La fel, recurenta a indicat că, instanța de apel a interpretat eronat termenul de

adresare în instanța de contencios administrativ, or ÎCS „TRIGOR AVD” SRL

trebuia să epuizeze calea extrajudiciară de soluționare a litigiului, care nu putea fi

epuizată decât după, solicitarea adresată Biroului Vamal Centru să se prezinte spre

a inspecta mărfurile, care se aflau în depozitele recurentei.

Respectiv, recurenta invocat că, la 04 iulie 2017 a expediat cererea prealabilă

către Biroul Vamal Centru, la care a primit răspuns la 01 august 2017, iar, la data de

15 august 2017, în termenul legal de adresare în instanța de judecată, a depus cerere

de chemare în judecată, din motiv că, organul vamal refuza neîntemeiat, de a-și

îndeplini obligațiile prevăzute de legislația în vigoare, neprezentându-se la

inspectarea mărfurilor, care ar fi dus la restituirea sumelor.

4

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces,

la data de 04 aprilie 2018, conform scrisorii de expediere nr. 4113-4 (f.d.97) dar,

careva date despre recepționarea acesteia de către participanții la proces, la

materialele cauzei, lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost declarat

de ÎCS „TRIGOR AVD” SRL la 13 iunie 2018, cu respectarea termenului indicat la

art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La data de 03 iulie 2018, în adresa intimatului, Biroul Vamal Centru a fost

expediată copia recursului declarat de către ÎCS „TRIGOR AVD” SRL, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă pînă la examinarea

recursului, intimatul, Biroul Vamal Centru nu a depus referință, prin care să-și

expună opinia asupra cererii de recurs depuse de către recurenta ÎCS „TRIGOR

AVD” SRL.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎCS „TRIGOR AVD” SRL,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de ÎCS „TRIGOR AVD”

SRL, se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de

apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

5

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de ÎCS „TRIGOR AVD” SRL nu rezultă că, instanța

a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către ÎCS „TRIGOR AVD” SRL, nu se încadrează în temeiurile

6

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

„TRIGOR AVD” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei din data de

01 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „TRIGOR AVD” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la obligarea

Biroului Vamal Centru să emită decizie de regularizare și să restituie suma de

162 690,92 lei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7