3ra-243/18 — obligarea intocmirii deciziei de regularizare si restituirea sumei

prima instanță: D. Crigan dosarul nr. 3ra-243/18

instanța de apel: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea cu capital străin „Trigor AVD” societate cu răspundere limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital

străin „Trigor AVD” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal

Centru cu privire la obligarea întocmirii deciziei de regularizare și restituirea

sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Trigor AVD”

societate cu răspundere limitată și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul central) din 12 septembrie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 26 mai 2017 ÎCS „Trigor AVD” SRL a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la obligarea întocmirii

deciziei de regularizare și restituirea sumei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, conform declarației vamale nr.

3030117107, la data de 25 noiembrie 2016 a importat din România produse

„Ferrero” în sumă totală de 77 052,37 Euro, achitând toate taxele vamale la

traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, inclusiv și taxa de 15 % din

valoarea produselor importate din motiv că certificatul de transport EUR 1 nu a

fost emis în momentul exportului datorită unei erori.

Menționează că la data de 09 decembrie 2016 a depus la Biroul Vamal o

cerere prealabilă, prin care a solicitat restituirea taxei vamale enunțate și anexarea

certificatului de transport EUR 1, iar prin răspunsul pârâtului din 07 februarie 2017

i s-a comunicat că, pentru restituirea sumei urmează să prezente spre inspectare

mărfurile importate la data de 25 noiembrie 2016.

Invocă că la data de 01 martie 2017 a solicitat inspectarea mărfurilor

importate la data de 25 noiembrie 2016, iar ca urmare a efectuării inspectării

1

mărfii, a recepționat răspunsul pârâtului prin care i-a fost refuzat în restituirea

taxelor vamale, inclusiv și taxa de 15% din valoarea produselor importate din

motiv că, marfa prezentată spre inspectare nu poate fi identificată atât cantitativ,

cât și după careva semne individuale ca fiind marfa conform declarației nr. DV

3030I17107 din 25 noiembrie 2016.

Relevă că la data de 05 aprilie 2017 a expediat în adresa Biroului Vamal

Centru și Serviciului Vamal o cerere prealabilă, solicitând revizuirea hotărârii prin

care i-a fost refuzat în restituirea taxelor vamale, precum și prezentarea copiei

decizie de încasare a taxelor suplimentare și a actului de inspectare a mărfurilor din

17 martie 2017.

Afirmă că Serviciul Vamal prin răspunsul din 03 mai 2017 a respins

pretențiile ca nefondate, iar de la Biroul Vamal Centru nu a primit nici un răspuns.

Susține că nu este de acord cu decizia Biroului Vamal Centru din motiv că,

importul a fost efectuat la data de 25 noiembrie 2016, iar certificatul de transport

EUR 1 a fost prezentat la data de 09 decembrie 2016, astfel, au fost întrunite toate

condițiile de restituire a taxelor vamale achitate în plus în cuantum de 15%

conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobat prin Legea nr. 172 din 25

iulie 2014.

Notează că conform anexei nr. 4 la Protocolul nr. 2 al Acordului de asociere

cu UE și statele CEEA, certificatul de transport EUR 1, în cazul când nu a fost

emis în momentul exportului datorită unei erori, poate fi emis și după exportul

produselor, iar autoritățile vamale pot elibera retroactiv un asemenea certificat

numai după verificarea concordanței dintre informațiile furnizate.

Consideră că în cazul în care a fost eliberat ulterior certificatul de transport

EUR 1 R0038740, a fost verificată toată informația legată de importul respectiv,

iar Biroul Vamal Centru nu mai putea avea obiecții referitor la originea mărfurilor

sau identificarea lor.

Susține că la data de 17 martie 2017 colaboratorului vamal i-a fost

prezentată o parte din marfa importată la 25 noiembrie 2016, deoarece legea nu

prevedea prezentarea integrală a cantității de marfă importată, ci doar pentru a fi

identificată și legată de un import anume, condiție care a fost îndeplinită. Mai mult

ca atât, nu a putut depozita mărfurile până la verificarea lor din motiv că, nu s-a

solicitat acest fapt, iar dacă ar fi fost solicitat, o parte din marfă ar fi expirat sau ar

fi ajuns aproape de expirarea termenului de valabilitate și nu ar fi fost posibil de a

o realiza, fapt ce le putea cauza prejudicii materiale exagerate.

Solicită obligarea Biroului Vamal Centru de a întocmi o decizie de

regularizare privind restituirea taxei vamale aferente importului din data de 25

noiembrie 2016 și încasarea din contul Biroului Vamal Centru a sumei de 296

689,22 lei, ceea ce reprezintă taxele vamale achitate suplimentar pentru devamarea

mărfii importate și a taxei pe valoare adăugată aferentă acestei sume, în mărime de

49 448,2 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 12 septembrie 2017

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

2

Prima instanță respingând acțiunea și-a argumentat concluzia constatând

drept legale acțiunile Biroului Vamal Centru și întemeiat refuzul privind restituirea

taxelor vamale, inclusiv și taxa de 15 % din produsele importate de ÎCS „Trigor

AVD”, făcând trimitere la prevederile art. 33 alin. (3) din Codul vamal, art. 5 alin.

(2), 6 alin. (1), 7 alin. (2), 8 alin. (3), 10 și art. 17 alin. (1) ale Legii nr. 1380 din 20

noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, precum și pct. 9, 19, 29 și 33 din

Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 974 din 15 august 2016 și pct. 291 și 292

din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1140 din 02 noiembrie 2005.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către ÎCS „Trigor AVD” SRL și a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

La data de 11 ianuarie 2018 ÎCS „Trigor AVD” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele de judecată au încălcat și aplicat eronat normele

de drept material, au apreciat arbitrar probele, ceea ce a dus la soluționarea greșită

a pricinii.

Menționează că instanțele de judecată greșit au concluzionat că pretențiile în

acțiune sunt înaintate față de modalitatea determinării în vamă a valorii mărfurilor

și aplicării ulterioare a taxelor vamale, deoarece obiectul acțiunii îl constituie

restituirea taxelor vamale achitate în plus la momentul importului din motivul

prezentării ulterioare a certificatului de origine preferențială a mărfurilor.

Invocă că instanțele de judecată erau obligate să ia în considerație faptul că

importul a fost efectuat la data de 25 noiembrie 2016, iar certificatul de transport

EUR 1 emis tot atunci, a fost prezentat la data de 09 decembrie 2016 din motivul

corectării datei înscrise greșit, ceea ce este permis conform pct. 44 din

Regulamentul cu privire la completarea, autentificarea, eliberarea și controlul

ulterior al certificatelor de origine preferențială a mărfurilor, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 761 din 17 septembrie 2014.

Astfel, consideră că au fost întrunite toate condițiile necesare pentru

restituirea taxelor vamale achitate în plus în cuantum de 15 % conform

Nomenclaturii combinate al mărfurilor, aprobat prin Legea nr. 172 din 25 iulie

2014, precum și condițiile prevăzute în art. 33 alin. (3) din Codul vamal, în vigoare

la acel moment, care prevedea restituirea sumelor încasate în plus prin prezentarea

de dovezi, la caz, unica condiție - prezentarea certificatului de origine.

Menționează că prevederile art. 33 alin. (3) din Codul vamal conform cărora

este obligatoriu de a prezenta mărfurile, nu pot fi aplicate la caz, deoarece acestea

au fost operate prin Legea nr. 281 din 16 decembrie 2016, care a intrat în vigoare

la data de 01 ianuarie 2017.

3

Afirmă că la data de 09 decembrie 2016 au depus cererea de restituire a

taxelor cu anexarea certificatului de origine, astfel, la momentul intrării în vigoare

a noilor modificări efectele situației juridice erau în curs de realizare și urma a fi

aplicată legea veche, dar Biroul Vamal Centru intenționat a tergiversat examinarea

cererii luni de zile, ca în final inspectând mărfurile să refuze ilegal restituirea

taxelor.

Susține că situația privind importul cu achitarea de taxe fără prezentarea

certificatului de origine și restituirea taxelor la cerere cu anexarea certificatului

prin simpla emitere a unei decizii de regularizare a fost creată de către organul

vamal.

Astfel, consideră că nu poate fi imputată companiei tergiversarea examinării

cererii din 09 decembrie 2016 privind restituirea sumelor achitate în plus, care

conform Acordului de liber schimb cu UE și reglementările interne urmează a fi

restituite, cu atât mai mult că, mărfurile importate la 25 noiembrie 2016 au fost

prezentate pentru inspectare, iar refuzul de a le recunoaște ca fiind anume cele din

importul respectiv a fost o decizie subiectivă și neîntemeiată.

Consideră neîntemeiată cerința Biroul Vamal Centru privind prezentarea

mărfurilor pentru inspectare, deoarece a fost prezentat certificatul de origine a

mărfii eliberat de către producător și confirmat de către Organul Vamal din

România.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

4

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către ÎCS „Trigor AVD”

SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către ÎCS „Trigor AVD” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

5

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui ÎCS „Trigor AVD” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Trigor AVD”

societate cu răspundere limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6