2ra-1459/18 — incasarea sumei

2ra-1459/18 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1459/18

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru (I. Chirtoaca)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău, (S. Gîrbu, L. Pruteanu, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Victor Burduh

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Ignat, reprezentat

de avocatul Serghei Canțer,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Profesională „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” împotriva lui Ion

Ignat și Petru Donciu cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Ion Ignat și s-a menținut hotărârea din 16 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 29 iunie 2016, AP „Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Ignat cu

privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta, AP „Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule” a indicat că, la data de 11 martie 2014, în mun. Chișinău, str. Sfânta

Vineri-Valea Rediului, a avut loc un accident rutier, cu implicarea autovehiculului

de model „Mercedes Vito”, cu n/î XXXX, condus de către Ignat Ion și a

autovehiculului de model „SMART FORFOUR”, cu n/î XXXX, condus de către

Alexei Moglan.

Reclamanta a invocat că, vinovat de producerea accidentului, a fost recunoscut

șoferul automobilului de model „Mercedes Vito”, cu n/î XXXX, Ion Ignat și

conform procesului -verbal cu privire la contravenție din 21 martie 2014, lui i-a fost

aplicată sancțiunea contravențională, sub forma de amendă, în mărime de 50 unități

convenționale și 6 puncte de penalizare.

Reclamanta, AP „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” a

menționat că, la data de 24 martie 2014, a deschis dosarul de daune nr. 526, iar la

data de 14 august 2015 a dispus întocmirea actului nr. 526 FPVS cu privire la

stabilirea despăgubirii de asigurare.

1

Astfel, reclamanta a invocat că, accidentul rutier din 11 martie 2014, cu

implicarea autovehiculului de model „Mercedes Vito”, cu n/î XXXX, condus de

către Ignat Ion și a autovehiculului de model „SMART FORFOUR”, cu n/î

XXXX, condus de către Alexei Moglan, a fost recunoscut ca fiind caz neasigurat,

din motiv că, Ion Ignat, conducătorul autovehiculului de model „ Mercedes Vito” cu

n/î XXXX, recunoscut vinovat de comiterea accidentului menționat supra, nu

deținea un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, valabil la data

producerii accidentului.

Reclamanta, AP „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” a

menționat că, paguba produsă autovehiculului de model „SMART FORFOUR” cu

n/î XXXX, în urma accidentului rutier din 11 martie 2014, a fost stabilită prin

raportul de evaluare a pagubei nr.l5/0715A din 11 iulie 2015, întocmit de către

„STOP- FRAUD” SRL și prin acordul nr. D/526 din 31 iulie 2015, încheiat între AP

„Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” și Alexei Moglan. Respectiv,

prin ordinul nr.186/fvs din 14 august 2015, s-a dispus spre plată, în contul lui Alexei

Moglan, despăgubirea de asigurare, în sumă de 58 283,33 lei, care a fost achitată la

data de 20 august 2015, prin ordinul de plată nr.299.

La fel, reclamanta a invocat că, a expediat o reclamație în adresa lui Ion Ignat,

prin care a solicitat achitarea sumei de 58 283,33 lei, în termen de 7 zile, de la data

recepționării reclamației.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza art.1415 alin. (1) și 1410

alin.(2) Cod civil, a Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pagube produse de autovehicule, art. 29 lit. e), art.4;

33 alin. (3), (8), art. 35 lit. a) a Regulamentului privind Fondul de Protecție a

victimelor străzii, aprobat prin Hotărârea Comisiei Naționale a Pieții Financiare nr.

19/11 din 09 aprilie 2009.

La data de 10 noiembrie 2016, reclamanta, AP „Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule” a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin

care a solicitat încasarea, în mod solidar, din contul lui Ion Ignat și Petru Donciu în

beneficiul AP „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule”, a sumei de

59 283,33 lei, cu titlu de despăgubiri de asigurare, 1 777 lei, cu titlu de taxă de stat

și 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

Prin încheierea protocolară din 26 septembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru a fost atras în calitate de copârât, Petru Donciu.

Prin hotărârea din 16 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial, cererea de chemare în judecată depusă de AP „Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule” împotriva lui Ion Ignat și Petru Donciu cu privire

la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, s-a încasat din contul lui Ion Ignat

în beneficiul AP „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule”, suma de

59 283,33 lei, cu titlu de despăgubiri de asigurare, 1 777 lei, cu titlu de taxă de stat

și 3 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

Prin decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ion Ignat și s-a menținut hotărârea din 16 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

AP „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” împotriva lui Ion Ignat și

Petru Donciu cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

2

La data de 04 iunie 2018, Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei Canțer, a

declarat recurs împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii din 16 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, să fie respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de AP „Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule” împotriva lui Ion Ignat cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii de recurs, Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei

Canțer, a indicat că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a aplicat în

mod eronat, analogia legii sau analogia dreptului, nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei.

Recurentul, Ion Ignat a invocat că, în urma accidentului rutier, din 11 martie

2014, a fost deteriorat autovehiculul de model „SMART FORFOUR" cu n/î XXXX,

condus de Alexei Moglan, iar prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 21

martie 2014, vinovat de producerea accidentului rutier menționat supra, a fost

recunoscut Ion Ignat.

Recurentul a menționat că, proprietarul automobilului „Mercedes Vito” cu n/î

XXXX, care la momentul accidentului rutier nu avea contract de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagubele produse de autovehicule, este

Petru Donciu.

La fel, recurentul a invocat că, în momentul comiteri accidentului rutier era

angajat în baza contractului de muncă nr. 25 din 16 iulie 2012, în calitate de lăcătuș

instalator la SRL „Doneghil”, a cărui director este proprietarul automobilului

„Mercedes Vito”, Petru Donciu.

Recurentul, Ion Ignat a invocat că, conform art. 1410 Cod civil, debitor în

cadrul obligației de reparare a prejudiciului cauzat de un izvor de pericol sporit este

posesorul izvorului, care este persoana ce exploatează și posedă izvorul de pericol

sporit în baza dreptului de proprietate sau în alt temei legal, dar nu este posesorul

izvorului de pericol sporit, persoana care deservește mijlocul de transport sau îl

conduce în virtutea raporturilor de muncă cu posesorul izvorului de pericol sporit.

Astfel, recurentul a menționat că, instanța de apel urma să interpreteze corect

prevederile art. 1410 alin. (2) Cod civil și să stabilească că răspunderea pentru

repararea prejudiciul material cauzat ca urmare a accidentului rutier din 11 martie

2014, urma a fi suportată de posesorul mijlocului de transport, dar nu de

conducătorul auto. Or, Ion Ignat, deservind mijlocul de transport de model

„Mercedes Vito” cu n/î XXXX, în temeiul raporturilor de muncă, nu este posesor al

izvorului de pericol sporit și respectiv, nu deține calitatea de debitor, în cadrul

obligației de reparare a prejudiciului cauzat de izvorul de pericol sporit.

Recurentul a pretins că, sunt lipsite de temei juridic concluziile instanței de

apel, cu referire la faptul că, conducerea mijlocului de transport, fără asigurare

obligatorie, îl face pe Ion Ignat culpabil pentru daunele comise în urma accidentului

rutier, ori, prejudiciul material urmează să fie achitat de către posesorul vehiculului,

Petru Donciu sau SRL „Doneghil”.

Mai mult, recurentul, Ion Ignat a specificat că, activa la SRL „Doneghil” în

calitate de lăcătuș instalator, dar nu în calitate de șofer, astfel răspunderea materială

3

pentru prejudiciul cauzat, o poartă posesorul automobilului, Petru Donciu, care nici

nu era în drept de a-i încredința conducerea mijlocului de transport, deoarece

persoana era angajată, în altă funcție decît, funcția de șofer.

Astfel, recurentul, a indicat că, în baza celor expuse mai sus, Ion Ignat nu este

persoana care urmează să repare prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier,

deoarece lipsa poliței de asigurare, pentru automobilul de model „Mercedes Vito”

cu n/î XXXX, care-1 conducea în momentul producerii accidentului, nu este

imputabilă recurentului, dar proprietarului, care nu a asigurat mijlocul de transport

cu actele necesare. Respectiv, instanțele ierarhic inferioare urmau să respingă

integral cererea de chemare în judecată depusă de AP „Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule” împotriva lui Ion Ignat, cu privire la încasarea

prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 06 februarie

2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces la data de

14 mai 2018, conform scrisorii nr. 5905-3 (f.d.172) dar, careva date despre

recepționarea acesteia de către participanții la proces, la materialele cauzei, lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost depus

de Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei Canțer, la 04 iunie 2018, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 26 iunie 2018, în adresa intimatei, AP „Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule” și a lui Petru Donciu a fost expediată copia recursului declarat de

către Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei Canțer, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, însă pînă la examinarea recursului, intimata, AP

„Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” și Petru Donciu nu au depus

referințe, prin care să-și expună opinia asupra cererii de recurs depuse de către

recurentul Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei Canțer.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Ignat, reprezentat de avocatul

Serghei Canțer, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate în cererea de recurs

depusă de Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei Canțer, nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei Canțer

nu rezultă că, instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Ion Ignat, reprezentat de avocatul Serghei Canțer, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Ignat, reprezentat de

avocatul Serghei Canțer împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Profesională „Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” împotriva lui Ion

Ignat și Petru Donciu cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

Judecătorii Victor Burduh

Luiza Gafton

6