3ra-1055/18 — recunoasterea ilegalitatii raspunsului obligarea rectificarii inscrierii din registrul bunurilor imobile

3ra-1055/18 — recunoasterea ilegalitatii raspunsului obligarea rectificarii inscrierii din registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-1055/2018

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (N.Ghedrovici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I.Țurcan, I.Cotruță, N.Simciuc)

Î N C H E I E R E

15 august 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Luiza Gafton

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sistem Campos”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Sistem Campos” împotriva Oficiului Cadastral Teritorial

Anenii Noi, intervenienți accesorii Agenția Relații Funciare și Cadastru, Primăria

Cobusca Veche și Consiliul comunal Cobusca Veche privind recunoașterea

ilegalității răspunsului și obligarea rectificării înscrierii din registrul bunurilor

imobile prin înlocuirea proprietarului terenului aferent construcției și corectarea

suprafeței terenului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018,

c o n s t a t ă :

La 27 aprilie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Sistem Campos” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral Teritorial

Anenii Noi, intervenienți accesorii Agenția Relații Funciare și Cadastru, Primăria

Cobusca Veche și Consiliul comunal Cobusca Veche privind recunoașterea

ilegalității răspunsului din 30 martie 2017 și obligarea rectificării înscrierii din

registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral xxxxxx în subcapitolul II dreptul

de proprietate asupra bunului imobil prin înlocuirea proprietarului terenului aferent

construcției din Republica Moldova în Administrația publică locală Cobusca

Veche, raionul Anenii Noi și corectarea suprafeței terenului aferent construcției cu

numărul cadastral xxxxxxxx din 1,03 ha în 1,9476 mp.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, deține construcții care sunt

situate pe terenul cu numărul cadastral xxxxxxxx.

La 28 februarie 2017 ÎS „Cadastru”, filiala OCT Anenii Noi, a eliberat

Societății cu Răspundere Limitată „Sistem Campos” copia dosarului tehnic al

bunului imobil cu număr cadastral xxxxxxxxx. Studiind dosarul tehnic prin care s-

1

a format bunul imobil sus indicat, a constatat că la 28 august 2009 Consiliul

comunal Cobusca Veche, raionul Anenii Noi a emis decizia nr.04/09 din 28 august

2009, prin care în conformitate cu prevederile Legii administrației publice locale

nr.436-XVI din 28.12.2006 și deciziei Consiliului comunal cu privire la

rectificarea bugetului comunei în anul 2009 a apărut necesitatea de a crea bunurile

imobile pe terenurile obiectelor privatizate de pe teritoriul primăriei Cobusca

Veche.

La 15 decembrie 2009, Administrația Publică Locală, Cobusca Veche a decis

formarea bunului imobil xxxxxxx prin separare. Suprafața de 2,1570 a fost

separată în bunul imobil xxxxxx S = 1,9476 ha și bunul imobil xxxxxxxxx S =

0,2094 ha.

La 15 decembrie 2009 inginerul cadastral din cadrul OCT Anenii Noi a

întocmit Planul cadastral al bunului imobil cu numărul cadastral xxxxxx, situat în

Cobusca Veche, r-ul Anenii Noi, prin care a stabilit că bunul imobil este compus

din: 01 teren agricol cu suprafața de 1,9476 mp; 02 construcție garaj cu suprafața

de 1012,3 mp; 03 construcție accesorie (Garaj) 1106,8 mp; 04 construcție accesorie

(Grajd) 1041,7 mp; 05 construcție accesorie (Birou) 28,6 mp.

La 21 decembrie 2009, Administrația Publică Locală Cobusca Veche prin

decizia nr.07/13 din 21 decembrie 2009 a decis să vândă Societății cu Răspundere

Limitată „Sistem Campos” terenul aferent construcției casei teritoriului fermei de

lapte marfă, cu suprafața de 1,9476 ha, număr cadastral xxxxxxx, la prețul de

18473,20 lei. Primarul urma să execute decizia Consiliului prin semnarea

contractului de vânzare – cumpărare, până în prezent decizia Consiliului sătesc nu

a fost executată. Studiind dosarul tehnic și extrasul din registrul bunurilor imobile

xxxxxx a ajuns la concluzia că acesta conține anumite date ce nu corespund

realității din dosarul tehnic. Astfel, din conținutul extrasului din bunul cadastral

rezultă că suprafața terenului cu numărul cadastral xxxxxxxx, amplasat în satul

Cobusca Veche, raionul Anenii Noi, constituie 1,03 ha, iar proprietar este

Republica Moldova, în baza Legii cadastrului bunurilor imobile nr.1543 - XIII din

25 februarie 1998. Această înscriere s-a efectuat la 13 martie 2003.

A menționat că conform pct.118 al Instrucțiunii nr.112 din 22 iunie 2005 cu

privire la înregistrarea bunurilor imobile și a dreptului asupra lor aprobat prin

Ordinul Agenției Relații Funciare și Cadastru, prin rectificare se înțelege radierea

sau îndreptarea unei înscrieri din Registru care nu corespunde cu situația juridică

reală, iar potrivit pct.119 din Instrucțiunea dată, acordă dreptul Societății cu

Răspundere Limitată „Sistem Campos” să solicite rectificarea înscrierii din

Registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral xxxxxxxx în subcapitolul II

dreptul de proprietate asupra bunului imobil prin rectificarea proprietarului

terenului aferent construcției din Republica Moldova în Administrația Publică

Locală Cobusca Veche.

Consideră că înscrisul din Registrul bunurilor imobile xxxxxxxxx, referitor la

faptul că Republica Moldova este proprietar al ternului nu corespunde adevărului

deoarece din materialele dosarului tehnic clar rezultă că bunul imobil cu numărul

cadastral xxxxxxxx s-a format în baza deciziei APL Cobusca Veche, raionul

Anenii Noi din 28 august 2009.

2

La fel, în registrul bunurilor imobile s-a strecurat o eroare referitor la mărimea

terenului cadastral. Astfel, în registrul bunurilor imobile este indicată suprafața

terenului 1,03 ha pe când în dosarul tehnic sunt înscrisuri prin care în anul 2009,

bunul imobil xxxxxxx a fost format în baza deciziei Consiliului comunal Cobusca

Veche, raionul Anenii Noi (1,9476 ha) și ulterior prin decizia Consiliului comunal

Cobusca Veche din 21 decembrie 2009 a fost vândut ca teren aferent solicitantului

Societății cu Răspundere Limitată „Sistem Campos”.

În prezent întreprinderea Societatea cu Răspundere Limitată „Sistem

Campos” nu poate beneficia de dreptul de a cumpăra terenul cu numărul cadastral

bunul imobil xxxxxxx xxxxxxx = 1,9476 ha deoarece conform informației din

registrul bunurilor imobile proprietarul terenului cu număr cadastral este Republica

Moldova, iar suprafața este indicată în mărime de 1,03 ha.

A menționat că Societatea cu Răspundere Limitată „Sistem Campos” este

direct cointeresată în corectarea erorii, deoarece pe acest teren sunt situate

construcții care aparțin cu drept de proprietate societății comerciale și consideră că

la înregistrarea dreptului asupra terenului reprezentanții OCT nu au respectat

prevederile legale, prin urmare refuzul OCT Anenii Noi, filiala ÎS „Cadastru” este

ilegal.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central, s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Sistem Campos” împotriva Oficiului Cadastral Teritorial

Anenii Noi, intervenienți accesorii Agenția Relații Funciare și Cadastru, Primăria

Cobusca Veche și Consiliul comunal Cobusca Veche privind recunoașterea

răspunsului OCT Anenii Noi din 30 martie 2017 emis contrar prevederilor legale,

obligarea OCT Anenii Noi să rectifice înscrierea din registrul bunurilor imobile

prin înlocuirea proprietarului terenului aferent construcției și corectarea suprafeței

terenului, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 14 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Societății cu Răspundere Limitată „Sistem Campos” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, emisă la 20 noiembrie 2017.

La 19 iunie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Sistem Campos” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018 și a hotărârii

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 10 noiembrie 2017 cu remiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată sau să fie

pronunțată o hotărîre nouă prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată incorect au

examinat pricina civilă dată.

A invocat că decizia instanței de apel este una nemotivată, iar concluziile

instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavînd putere de

convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul

litigiu în raport cu materialul probator precum și cu normele de drept ce

reglementează aceste aspect, totodată instanțele ierarhic inferioare au încălcat

normele de drept procedural.

A menționat că instanțele de judecată nu au dat apreciere deciziei

Administrației Publice Locale Cobusca Veche raionul Anenii Noi din 28 august

3

2009 cu privire la formarea bunului imobil.

Instanțele de judecată pur și simplu au menționat că în extrasul din registrul

bunului imobil este menționat că terenul aparține Republicii Moldova fără a da o

apreciere clară deciziilor administrației publice locale prin care s-a format terenul

dat, totodată nu s-a dat apreciere dosarului tehnic prin care se menționează că

terenul cu numărul cadastral xxxxxxx aparține Administrației publice locale. Nu au

dat apreciere art.28 alin.1 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din

25 februarie 1998, art.504 și 505 Cod civil.

Instanțele de judecată urmau să verifice corectitudinea înregistrării terenului

aferent pe care Societatea cu Răspundere Limitată „Sistem Campos” îl deține în

proprietate – după Republica Moldova.

Instanța de judecată în temeiul art.70 Cod de procedură civilă, urma să

substituie Oficiul Teritorial Cadastral Anenii Noi cu Agenția Servicii Publice.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 14

martie 2018 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 20 aprilie

2018 (f.d.120) lipsind însă date privind recepționarea acesteia, în circumstanțele

menționate, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sistem

Campos” la 19 iunie 2018, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sistem Campos” este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sistem Campos”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, la caz încălcările

invocate de către recurent, exprimate sub forma unor enunțuri generale, fără a fi

aprofundate, nu conțin exclusiv chestiuni de drept și nu permit încadrarea lor în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

5

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanțelor europene, articolul

6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit

de șanse de succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018,

parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Sistem Campos”.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sistem Campos”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Luiza Gafton

Victor Burduh

6