2ra-1583/18 — încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-1583/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud. A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton)

Î N C H E I E R E

08 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări”

Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni

împotriva Companiei de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acțiuni,

intervenient accesoriu Igor Toporivschii, cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul, s-a casat hotărârea din 22 august 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, și s-a pronunțat o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 12 iulie 2016 Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” SA a depus cerere de

chemare în judecată împotriva C.A. „Moldasig” SA cu privire la încasarea

sumei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 11 februarie 2014, în mun.

Chișinău, str. Bucuriei 20 a avut loc un accident rutier cu participarea

autovehiculul de marca „Porsche Cayenne GTS”, cu n/î xx, condus de către

Oleg Vîntu și automobilul de model „Jeep Grand Cherokee”, cu n/î xx,

condus de către Igor Toporivschii.

A relatat că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr. xx din

11 februarie 2014, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut

Igor Toporivschii, conducătorul automobilului de model „Jeep Grand

Cherokee”, pentru care, la data producerii accidentului rutier era eliberată

polița de asigurare obligatorie a răspunderii civile pentru pagubele produse de

autovehicule, cu seria xx nr. xx, de către C.A. „Moldasig” SA.

A mai specificat că în temeiul contractului de asigurare facultativă a

1

autovehiculelor nr. AC130240/CH din 10.06.2013, încheiat între Î.M. C.A.

„Grawe Carat Asigurări” SA și Î.M. „Olsitrans” SA, a fost achitată

despăgubirea de asigurare în mărime de 326589 lei către unitatea de

specialitate „GT Sport Auto” SRL, fapt confirmat prin ordinul de plată nr.

1501 din 08 aprilie 2014.

Prin urmare, a relatat că C.A. „Moldasig” SA, în calitate de asigurator al

persoanei vinovate, datora Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” SA suma de

326589 lei, conform contului „GT Sport Auto” SRL nr. xx din 07 martie

2014.

Astfel, în rezultatul mai multor reclamații, C.A „Moldasig” SA, la data de

26 iunie 2015, a transferat parțial suma de 275744,59 lei, neachitând suma de

50814,41 lei, motivând că pozițiile nr. 17, 23, 24, 33, 34, 38, 53, în privința

lucrărilor de reparație, și nr. 18, 54, 66, 67, 80, 86, 87, 140, în privința

pieselor de schimb, din contul „GT Sport Auto” SRL nr. xx din 07 martie

2014, au fost excluse.

A mai relatat că prin scrisorile din 18 martie 2014 „GT Sport Auto” SRL

a dat explicații la contul din 07 martie 2014, menționând că neînlocuirea

mecanismului de direcție prezintă un risc și pericol sporit pentru exploatarea

vehiculului, iar, sistemul de climatizare, poate ceda, fapt care, pe lângă

motivele de securitate, este necesar pentru a menține angajamentele conform

garanției „GT Sport Auto” SRL.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a menționat că actul de evaluare nr.

9899, la care a făcut trimitere SA „Moldasig”, nu reprezintă o expertiză

judiciară și nu are valoare probantă superioară față de ordinele de plată,

conturile unității de specialitate, explicațiile tehnologice.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul C.A. „Moldasig” SA a sumei

de 50814,41 lei, cu titlu de diferență neachitată din despăgubirea de asigurare

pasibilă de restituire și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1524,43 lei.

Prin hotărârea din 22 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

acțiunea depusă de Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” SA s-a admis integral

și s-a încasat din contul C.A. „Moldasig” SA diferența neachitată din

despăgubirea de asigurare, suma de 50814,41 lei, cheltuielile de judecată în

mărime de 1524,42 lei.

Prin decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de C.A. „Moldasig” SA, s-a casat hotărârea din 22 august

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre

prin care acțiunea depusă de Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” SA s-a

respins ca neîntemeiată.

La data de 08 iunie 2018 Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” SA a

declarat recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului, cu trimitere la prevederile art. 432 alin. (2) lit. a),

alin. (4) CPC, recurentul a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care

2

trebuia să fie aplicată și pe lângă faptul că nu a elucidat corect și pe deplin

circumstanțele importante ale pricinii, le-a distorsionat într-un mod

inacceptabil.

Astfel, a relatat că, în vederea respectării prevederilor art. 21 alin. (8) din

Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagubele produse de autovehicule, s-a întocmit procesul-verbal de constatare

a pagubelor cu mențiunea suplimentar, care a și fost semnat de reprezentantul

SA „Moldasig”.

La fel, a invocat recurentul că instanța de apel a apreciat arbitrar probele

din moment ce prin scrisorile „GT Sport Auto” SRL din 18 martie 2014 s-a

stabilit că piesele, costul cărora reprezintă diferența despăgubirii de asigurare

în litigiu, urmează a fi schimbate în rezultatul accidentului rutier, din

considerentul exploatării vehiculului în siguranță.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 25 ianuarie 2018, cu menținerea

hotărârii din 22 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și încasarea

de la C.A. „Moldasig” SA a taxei de stat la depunerea recursului în mărime de

762,21 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 25

ianuarie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 08 iunie 2018, este în termen.

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru

sesizarea instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției,

cu condiția ca impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în

substanța sa. De aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs

care să curgă de la data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc

întotdeauna, și de la data depunerii hotărârii la grefa instanței care a

pronunțat-o este dovada unui formalism excesiv care a condus la anularea, în

substanță, a posibilității reclamantului de a sesiza o instanță.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

3

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Î.M. C.A. „Grawe

Carat Asigurări” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

actului judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art.

432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs

se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber

la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru

examinarea unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai

stricte decât condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea

rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15

septembrie 2016).

4

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Î.M. C.A. „Grawe Carat Asigurări” SA, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări

„Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

5