3ra-1017/18 — anularea actelor

Dosarul nr. 3ra-1017/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Cernei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Clima, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

08 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Inima Codrului”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Inima Codrului” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la anularea actelor și restituirea sumei,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Inima

Codrului” și s-a menținut hotărârea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La data de 31 octombrie 2017, SRL ”Inima Codrului” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea

actelor și restituirea sumei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la data de 01

septembrie 2017, aproximativ la ora 17:15, două persoane care ulterior s-au

prezentat ca fiind angajați ai Serviciului Fiscal de Stat, Direcției Control

Fiscal nr. 2 a SFS, DGAF mun. Chișinău, Cimpoieș Vladimir și Sandul Dan,

au intrat pe teritoriul „Centrului de Agrement” din parcul „La Izvor”, sect.

Buiucani, mun. Chișinău, care aparține SRL „Inima Codrului”, au procurat

plăcinte, cvas și suc în sumă de 44 lei, au primit bon fiscal, s-au așezat la o

masa și au consumat toate produsele procurate.

După ce au consumat produsele alimentare procurate, sau apropiat de

casieră și a cerut să le numere banii din casă. În rezultatul verificării sumei

din casă și raportul zilnic s-a constatat că în casierie s-a depistat suma de 1048

lei, cu 10 lei mai mult decât în raportul zilnic, adică excedentul de numerar

constituia - 10 lei. Acest fapt a fost indicat în actul de control nr. xx din 01

1

septembrie 2017.

Totodată, în act a fost indicat precum că cet. Cimpoieș și Sandul nu a

primit bonul de casă în sumă de 44 lei, costul producției cumpărate, cu toate

că bonul de casă 1-au primit, în caz contrar în casierie se depista excedentul

de numerar mai mare inclusiv și 44 lei costul produselor procurate.

La fel, în act a fost indicat precum că cumpărătura de control a fost

returnată.

A specificat că aceste date sunt false, deoarece produsele alimentare

procurate au fost consumate de cetățenii Cimpoieș și Sandul, iar în casierie nu

s-a depistat excedent de numerar în sumă de 44 lei, astfel nu a fost returnate

nici produsele alimentare procurate, deoarece au fost consumate, și nici nu au

fost returnate 44 lei, deoarece nu sau depistat în casierie.

A mai invocat că actul de control nr. xx din 01 septembrie 2017, este

ilegal, întocmit cu date false, eronate.

În aceeași ordine de idei a menționat că la data de 04 septembrie 2017 a

înaintat dezacordul cu actul de control nr. xx din 01 septembrie 2017.

La 28 septembrie 2017 a primit decizia nr. xx din 20 septembrie 2017 prin

care s-a decis respingerea cerințelor indicate în dezacord.

La data de 20 septembrie 2017 a depus contestație la Serviciul Fiscal de

Stat împotriva actului de control nr. xx din 01 septembrie 2017 și deciziei nr.

xx din 20 septembrie 2017, prin care s-a dispus respingerea cerințelor indicate

în dezacord.

La 30 octombrie 2017 a primit decizia nr. 209 din 19 octombrie 2017,

scrisă cu niște fraze generale, declarative, inventate, prin care directorul

adjunct al Serviciului Fiscal de Stat, Igor Țurcanu a decis respingerea

contestației ca fiind neîntemeiată.

A mai relatat că drepturile prevăzute de art. 242 Cod Fiscal, nu le-au fost

explicate, nu le-au fost aduse la cunoștință, la solicitarea admiterii unui avocat

pentru a-și apăra drepturile, angajații SFS Cimpoieș și Sandul au refuzat

categoric, declarând că avocat se permite doar în cauze penale.

A notat că deși decizia menționată mai sus nu este argumentată, motivată,

nu este bazată pe careva probe, nu este în genere clar cine trebuie să achite

amenda, totuși administrația SRL „Inima Codrului” s-a conformat

prevederilor art. art. 252, 272 din Codul Fiscal care indică că „în caz de

contestare, executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală nu se

suspendă dacă autoritatea care examinează contestația nu dispune altfel”, și la

data de 29 septembrie 2017 a achitat amenda în mărime de 50 % potrivit art.

234 din Codul Fiscal.

Reclamanta a solicitat anularea actului nr. xx din 01 septembrie 2017,

decizia nr. xx din 20 septembrie 2017 și decizia nr. xx din 19 octombrie 2017

a Serviciului Fiscal de Stat și restituirea de la contul Serviciului Fiscal de Stat

a sumei de 44 lei.

Prin hotărârea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

2

Buiucani, cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Inima

Codrului” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor și

restituirea sumei, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău apelul declarat

de SRL „Inima Codrului” a fost respins și s-a menținut hotărârea din 13

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La data de 29 mai 2018 SRL „Inima Codrului” a declarat recurs împotriva

deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, reiterând poziția expusă în fața instanțelor

ierarhic inferioare, recurentul a indicat că instanțele la emiterea hotărârii și

deciziei pe caz nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum și au

interpretat eronat legea.

La fel, a accentuat că instanța de fond și cea de apel s-a bazat doar pe

presupuneri, întrucât reprezentantul pârâtului nu a prezentat nici o probă care

ar certifica circumstanțele reținute în actele contestate, deși potrivit Legii era

în sarcina lor să probeze aceste fapte.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La data de 05 iulie 2018 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la

recurs, solicitând recunoașterea recursului declarat de SRL „Inima Codrului”

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 24

aprilie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 29 mai 2018, este în termen.

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru

sesizarea instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției,

cu condiția ca impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în

substanța sa. De aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs

care să curgă de la data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc

întotdeauna, și de la data depunerii hotărârii la grefa instanței care a

pronunțat-o este dovada unui formalism excesiv care a condus la anularea, în

substanță, a posibilității reclamantului de a sesiza o instanță (cauza Agatianos

vs Grecia).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

3

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Inima

Codrului”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

actului judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art.

432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs

se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber

la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru

4

examinarea unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai

stricte decât condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea

rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15

septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către SRL „Inima Codrului”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Inima

Codrului”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Maria Ghervas

5