3r-175/18 — anularea actelor administrative

3r-175/18 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3r-175/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud.: D. Băbălău)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

D E C I Z I E

8 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „MONTAJAUTOMATICA” împotriva Agenției pentru

Supraveghere Tehnică, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice, cu privire

la anularea actelor administrative,

împotriva încheierii din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea de repunere în termen pentru declararea apelului și s-a restituit

cererea de apel declarată de Agenția pentru Supraveghere Tehnică,

c o n s t a t ă :

La 26 aprilie 2017, Societatea pe Acțiuni „MONTAJAUTOMATICA”,

reprezentată de avocata Caragia Elisaveta, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspecției de Stat în Construcții, intervenient accesoriu Întreprinderea de

Stat „CRIS Registru”, cu privire la anularea actelor administrative.

Reclamantul a solicitat anularea actului de control nr. 54 din 19 septembrie

2016 a inspectorului principal Vitalie Surugiu și decizia de sancționare nr. 13 din

27 decembrie 2016 a Inspecției de Stat în Construcții.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, s-a înlocuit persoana interesată Întreprinderea de Stat „Registru” cu

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” (f. d. 165).

Prin hotărârea din 19 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, acțiunea înaintată de Societatea pe Acțiuni „MONTAJAUTOMATICA” a

fost admisă integral (f. d. 196, 206 – 219).

Conform punctelor 1 și 2 din Hotărârea Guvernului nr. 886 din 1 noiembrie

2017, s-a aprobat, la propunerea Ministerului Economiei și Infrastructurii, crearea

Agenției pentru Supraveghere Tehnică în subordinea Ministerului Economiei și

Infrastructurii, prin fuziunea (contopirea) Inspectoratului Principal de Stat pentru

Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase, Inspecției de Stat în

Construcții cu inspecțiile teritoriale, ambele din subordinea Ministerului

Pagină 1 din 6

Economiei și Infrastructurii, Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea

Geodezică, Tehnică și Regim din subordinea Agenției Relații Funciare și Cadastru.

Agenția pentru Supraveghere Tehnică este succesor de drepturi și obligații al

Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor

Industriale Periculoase, Inspecției de Stat în Construcții, Inspectoratului de Stat

pentru Supravegherea Geodezică, Tehnică și Regim.

Împotriva acestui act de dispoziție, Agenția pentru Supraveghere Tehnică,

reprezentată prin procură de Ostafi Eugeniu, a declarat apel la 1 martie 2018,

solicitând repunerea în termen și casarea integrală a hotărârii primei instanțe din 19

decembrie 2017, cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f. d. 204).

Prin încheierea din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de repunere în termen pentru declararea apelului și s-a restituit cererea de

apel declarată de Agenția pentru Supraveghere Tehnică (f. d. 232 – 235).

Agenția pentru Supraveghere Tehnică a înregistrat o cerere de recurs la

Curtea de Apel Chișinău la 19 iunie 2018, cu nr. de intrare 12 309 (f. d. 242).

Potrivit ștampilei aplicate pe coperta dosarui, cauza civilă a intrat la Curtea

Supremă de Justiție la 23 iulie 2018.

Astfel, agenția recurentă, reprezentată prin procură de Sîrbu Victor, a

declarat recurs împotriva încheierii din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând repunerea în termen pentru declararea apelului.

În motivarea ilegalității încheierii contestate, recurentul a subliniat că a

expediat cererea de apel în termen, ceea ce se demonstrează prin chitanța despre

achitarea serviciilor poștale.

Totodată, Agenția pentru Supraveghere Tehnică a sugerat că nu a fost

înștiințată în mod legal despre data și locul examinării cauzei în prima instanță. În

plus, la aplicarea articolului 379 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel era obligată să dispună amânarea cauzei în cazul necesității comunicării unor

acte, ceea ce nu a fost îndeplinit în mod corespunzător. În opinia recurentului,

instanța i-a îngrădit dreptul la apărare.

În conformitate cu articolul 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicare

încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 25 aprilie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent lipsesc la dosar.

Mai mult, Agenția pentru Supraveghere Tehnică a invocat că a primit copia de pe

încheierea sus – citată la 8 iunie 2018.

Astfel, recursul declarat la 19 iunie 2018 este în termen.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea dedusă judecății

este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Colegiul de control judiciar observă că obiectul cererii de recurs se referă la

încheierea din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 232 – 235).

Pagină 2 din 6

Prin încheierea menționată mai sus, instanța de apel a respins cererea de

repunere în termen pentru declararea apelului și a restituit cererea de apel declarată

de Agenția pentru Supraveghere Tehnică (f. d. 232 – 235).

În motivare soluției, instanța de judecată a considerat că Agenția pentru

Supraveghere Tehnică se afla în cunoștință de cauză despre litigiul intentat

împotriva ei, în special, reprezentantul acesteia s-a prezentat la ședințele de

judecată din 16 noiembrie 2017 (f. d. 172) și 1 decembrie 2017 (f. d. 165, 191).

Mai mult, acesta a formulat referință în întâmpinarea cererii de chemare n judecată

(f. d. 166 – 171). În consecință, faptul absenței reprezentantului Agenției la data

pronunțării dispozitivului hotărârii din 19 decembrie 2017 nu a constituit un temei

de repunere în termen a cererii de apel (f. d. 234).

Agenția pentru Supraveghere Tehnică a considerat că trebuie repus în

termen, din moment ce nu a fost citat în mod legal de prima instanța, atunci când a

fost pronunțat dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs învederează că recurentul nu a invocat niciun temei

prevăzut la articolul 432 din Codul de procedură civilă. Totuși observațiile acestuia

pot fi încadrate în limitele alin. (2) lit. c) din articolul citat, potrivit căruia, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu articolul 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În corespundere cu articolul 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură

civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a

unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii

actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în

termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua

în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

Prin prisma celor menționate, instanța de recurs constată că respingerea

cererii de repunere în termen a apelului și restituirea cererii de apel reprezintă o

limitare a dreptului persoanelor la un proces echitabil, sub aspectul accesului la

justiție. La acest capitol, instanța trebuie să verifice dacă aceste restricții au redus

esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există o

legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care

trebuie îndeplinit (a se vedea Levages Prestations Servicii vs Franța, 23 octombrie

1996, parag. 40, Freitag vs Germania, 19 iulie 2007, parag. 37, Marc Brauer vs

Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34).

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără

îndoială, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în particular,

a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste

reguli să fie aplicate (a se vedea Tricard vs Franța, 10 iulie 2001, parag. 29,

Pagină 3 din 6

Nicolae Popa vs România, 9 decembrie 2014, parag. 16, Tence vs Slovenia, 31 mai

2016, parag. 31). Mai mult, este obligația părții interesate să manifeste o diligență

deosebită în apărarea intereselor sale (a se vedea Teuschler vs Germania (dec.), 4

octombrie 2001, Sukhorubchenko vs Rusia, 10 februarie 2005, parag 41-43,

Muscat vs Malta, 17 iulie 2012, parag. 44).

Având în vedere principiile menționate, Colegiul judiciar observă că

hotărârea din 19 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost

pronunțată în lipsa reprezentantului Agenției pentru Supraveghere Tehnică, ceea ce

rezultă din procesul – verbal al ședinței judiciare din 19 decembrie 2017 (f. d. 195).

Astfel, instanța de recurs nu exclude obligația instanței de judecată de a

expedia dispozitivului hotărârii, în termen de 5 zile, participanților la proces care

nu au fost prezenți la pronunțare, în conformitate cu art. 236 alin.(4) Cod de

procedură civilă.

Cu toate acestea, Judecătoria Chișinău, sediul Central a transmis actul

judecătoresc adoptat părților absente la 23 ianuarie 2017, în mod concret, Agenției

pentru Supraveghere Tehnică și Întreprinderii de Stat „CRIS Registru” (f. d. 198).

Potrivit avizului de recepție, dispozitivul hotărârii judecătorești din 19

decembrie 2017 a fost recepționat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică, contra

semnătură, la 30 ianuarie 2018 (f. d. 199).

La 1 martie 2018, Agenția pentru Supraveghere Tehnică, reprezentată prin

procură de către Ostafi Eugeniu, a depus apel nemotivat, prin intermediul poștei

electronice, solicitând repunerea în termen a cererii (f. d. 200 – 203). În aceeași zi,

apelantul a expediat prin serviciul poștal o cerere de apel identică, însă semnată

olograf de către Ostafi Eugeniu, fiind înregistrată la Curtea de Apel Chișinău la 3

martie 2018 (f. d. 204 – 205).

La această etapă, Colegiul judiciar trebuie să stabilească ponderea

obligațiilor concurente. Așadar, pe de o parte, obligația instanței de a expedia în

termen de 5 zile dispozitivul hotărârii, iar, pe de altă parte, responsabilitatea părții

de a lua cunoștință cu lucrările dosarului.

În acest caz, Colegiul de control judiciar reține că reprezentantul prin

procură al recurentului, Rabei Viorel, a participat la ședințele de judecată din 16

noiembrie 2017 (f. d. 172) și 1 decembrie 2017 (f. d. 165, 191). Mai mult, potrivit

procesului – verbal al ședinței judiciare din 1 decembrie 2017, reprezentantul

Agenției pentru Supraveghere Tehnică a participat la examinarea efectivă a cauzei,

în special, a oferit explicații cu privire la fondul pricinii și a asistat la cercetarea

înscrisurilor (f. d. 193 – 194). Totodată, potrivit recipisei la dosarul nr. 3 – 155/17,

acesta a fost informat despre ședința din 8 decembrie 2017, ora 12.00 (f. d. 175). În

mod evident, conform procedurii instanța urma să purceadă la ascultarea

pledoariilor, replicilor, deliberarea și pronunțarea hotărârii. O asemenea succesiune

de acțiuni din partea autorității judecătorești era previzibilă, iar reprezentantul

recurentului trebuia să se aștepte că aceste reguli să fie aplicate. De fapt, la acel

moment, din conținutul procurii nr. 40/I-10 din 10 ianuarie 2017, Rabei Viorel era

șef al serviciului juridic al Inspecției de stat în Construcții, ce confirmă un grad

înalt de pregătire și de cunoaștere a procedurii în fața instanței judecătorești (f. d.

160).

Pagină 4 din 6

Deși, instanța de judecată a expediat copia dispozitivului hotărârii la 23

ianuarie 2018, totuși recurentul a formulat cererea de apel nemotivată la 1 martie

Tehnică nu a verificat soarta cauzei civile intentate împotriva ei din 19 decembrie

2017 timp de circa 2,5 luni.

Prin urmare, având în vedere perioada de circa 2,5 luni de la existența

dispozitivului hotărârii, instanța de recurs consideră că o astfel de acțiune se afla în

competența recurentului și în interesul său, nu numai pentru progresul cauzei, ci și

pentru a permite acestuia să ia cunoștință cu actul judecătoresc și să încerce să

depună cel puțin apelul nemotivat într-un termen rezonabil de la 30 ianuarie 2018.

În esență, acesta nu a depus nicio cerere pentru a primi actul judecătoresc atacat (a

se vedea, în schimb, cauza Ivanova și Ivașova vs Rusia, 26 ianuarie 2017, parag.

56, Saez Maeso vs Spania, parag. 9 noiembrie 2004, parag. 29; Pérez de Rada

Cavanilles vs Spania, 28 octombrie 1998, parag. 47; și Yagtzilar și alții vs Grecia,

6 decembrie 2001, parag. 27).

În atare condiții, Colegiul judiciar conchide că partea recurentă nu a depus

suficientă diligență într-un timp rezonabil pentru a afla textul dispozitivului

hotărârii din 19 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central (a se

vedea, Trukh vs Ucraina, 14 octombrie 2003, în care reclamantul nu a solicitat o

copie completă a deciziei, iar Muscat vs Malta, 17 iulie 2012, parag. 53, caz în care

reclamantul nu a manifestat niciun interes în progresul recursului său timp de doi

ani).

Sub acest aspect, lipsa unor acțiuni adecvate din partea recurentului

constituie o eschivare a acestuia de a-și realiza drepturile procedurale în

conformitate cu articolul 56 alin. (3) și articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

În același context, Colegiul de control judiciar respinge observația

recurentului în partea ce ține de lipsa citării în ultima ședință judiciară. Această

opinie este întemeiată pe articolul 100 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

potrivit căruia, participanții la proces care au fost citați și nu au participat la ședința

de judecată la care a fost amânată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării

ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a

cunoaște data judecării cauzei. Din această perspectivă, Agenția pentru

Supraveghere Tehnică nu și-a onorat această responsabilitatea procedurală. La fel,

recurentul nu a demonstrat că aplicarea de instanța de apel a articolului 379 alin.

(1) din Codul de procedură civilă a fost o încălcare esențială, care i-a afectat într-

un mod considerabil vreun drept al acestuia.

În fine, în circumstanțele particulare ale speței, nu există nicio discrepanță

majoră între obligațiile impuse instanței de judecată și participantului din proces.

Astfel, atingerea adusă dreptului de acces la justiție în situația în care instanța de

judecată nu respectă termenul de 5 zile de expediere a copiei dispozitivului

hotărârii adoptate trebuie calificată drept minimă. Or, persoana care nu depune

efort pentru a afla soluția unui dosar în care a participat activ și care a formulat o

cerere de apel nemotivată, care nu necesită o concentrare maximă, abia peste 30 de

zile de la aflarea rezultatului și peste 2,5 luni de la pronunțarea dispozitivului,

surclasează responsabilitățile de comunicare a actelor de procedură din partea

Pagină 5 din 6

autorităților judecătorești. Aceste întârzieri nejustificate pot afecta buna

administrare a justiției și respectarea, în particular, a principiului securității

juridice. În plus, reprezentantul intimatului S.A. „MONTAJAUTOMATICA” a

solicitat restituirea cererii de apel, întrucât a fost omis termenul de declarare a

acesteia (f. d. 232).

Având în vedere scopul asigurării bunei administrări a justiției și securității

juridice, inclusiv protecția drepturilor și intereselor celorlalți participanți la proces,

instanța de recurs opinează că încheierea din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău nu este afectată de un formalism excesiv. Prin urmare, soluția instanței de

apel este una proporțională cu scopul limitării procedurale și nu se putea afirma că

termenul de prescripție prevăzut de lege sau modul în care acesta a fost aplicat a

subminat însăși esența dreptului recurentului de acces la un tribunal.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică și de a menține

încheierea sus – citată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Agenția pentru Supraveghere Tehnică.

Se menține încheierea din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „MONTAJAUTOMATICA” împotriva Agenției pentru Supraveghere

Tehnică, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice, cu privire la anularea

actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Pagină 6 din 6