2ra-1411/18 — incasarea datoriei

Dosar nr. 2ra-1411/18

prima instanță, Judecătoria Edineț, sediul Briceni (E. Tverdohleb)

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți, (A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu)

Î N C H E I E R E

08 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Direcția de Poliție a

municipiului Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Direcția de Poliție

a municipiului Chișinău împotriva Angelei Banariuc cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Angela Banariuc și s-a casat hotărârea din 27 februarie 2017

a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care s-a

respins, ca tardivă, cererea de chemare în judecată depusă de Direcția de Poliție a

municipiului Chișinău împotriva Angelei Banariuc cu privire la încasarea sumei și

s-a încasat din contul Direcției de Poliție a municipiului Chișinău în beneficiul

Angelei Banariuc cheltuielile de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 19 decembrie 2016, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Angelei Banariuc cu privire la

încasarea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamanta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a

indicat că, prin ordinul nr. 554 ef din 20 decembrie 2013, a Inspectoratului General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Angela Banariuc

a fost concediată din funcția de polițist șofer al Batalionului de reacționare operativă

al Direcției de Poliție municipiului Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al

MAI.

Reclamanta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a invocat că, prin

ordinul nr. 142 ef din 20 decembrie 2013, emis de Direcția de Poliție a municipiului

Chișinău, Angelei Banariuc i-a fost calculată și achitată compensația bănească

pentru 36 de zile de concediu neutilizat, inclusiv 20 zile pentru anul 2013, în sumă

de 4 502,58 lei.

1

Totodată, reclamanta a menționat că, prin ordinelor Direcției de poliție a mun.

Chișinău, nr. 59 ef din 07 iunie 2013, nr. 69 ef din 09 iulie 2013, nr.83 ef. din data

de 12 august 2013, Angelei Banariuc i-a fost acordat concediul anual în mărime de

41 zile, pentru anul 2013.

Astfel, reclamanta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a indicat că, a

achitat Angelei Banariuc suma de 2 051,30 lei, eronat, cu grave greșeli de calcul.

Reclamanta a invocat că, la 03 februarie 2016, a expediat în adresa Angelei

Banariuc pretenția cu nr. 543 și ulterior, pretenția cu nr. 8191 din 13 octombrie 2016,

prin care a solicitat restituirea sumei, în cuantum de 2 051,30 lei.

Prin urmare, reclamanta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a solicitat

încasarea din contul Angelei Banariuc, a sumei de 2 051,30 lei.

Prin hotărârea din 27 februarie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Direcția de Poliție a municipiului

Chișinău împotriva Angelei Banariuc cu privire la încasarea sumei și s-a încasat din

contul Angelei Banariuc în beneficiul Direcției de Poliție a municipiului Chișinău,

suma de 2 051,30 lei, cu titlu de datorie și din contul Angelei Banariuc în beneficiul

statului, suma de 150 lei, cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de Angela Banariuc și s-a casat hotărârea din 27 februarie 2017 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care s-a

respins, ca tardivă, cererea de chemare în judecată depusă de Direcția de Poliție a

municipiului Chișinău împotriva Angelei Banariuc cu privire la încasarea sumei și

s-a încasat din contul Direcției de Poliție a municipiului Chișinău în beneficiul

Angelei Banariuc suma de 112,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 24 mai 2018, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a declarat

recurs împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel

Bălți și menținerea hotărârii din 27 februarie 2017 a Judecătoriei Edineț, sediul

Briceni.

În motivarea cererii de recurs, recurenta, Direcția de Poliție a municipiului

Chișinău, suplimentar celor indicate în cererea de chemare în judecată, a invocat că,

Angelei Banariuc i-a fost achitată eronat, suma de 2501,58 lei, pentru 20 zile de

concediu neutilizat.

Recurenta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a menționat că, în dosarul

personal al Angelei Banariuc, care se păstrează în arhiva MAI, este indicată adresa

acesteia, ca fiind raionul Briceni, satul Beleavinți, prin urmare, recurenta a expediat

somațiile la adresa indicată supra.

Recurenta a invocat că, prin hotărârea din 27 februarie 2017 a Judecătoriei

Edineț, sediul Briceni, s-a încasat din contul Angelei Banariuc în beneficiul Direcției

de Poliție a mun. Chișinău, suma de 2 051,30 lei. Iar, la 09 noiembrie 2017, Angela

Banariuc a contestat hotărârea primei instanțe.

Recurenta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a indicat că, prin

încheierea din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, cererea de apel depusă de

către Angela Banariuc a fost repusă în termen, neîntemeiat, nefiind prezentate careva

probe pertinente și concludente, ce probează imposibilitatea prezentării în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond.

2

La fel, recurenta a menționat că, instanța de apel, la soluționarea litigiului dedus

judecății, a interpretat eronat legea și nu a aplicat legea, care urma a fi aplicată.

Astfel, recurenta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a indicat că,

instanța de apel, în consolidarea soluției adoptate, a invocat art. 344 din Codul

muncii, care reglementează modul de repararea a prejudiciului material cauzat de

salariat, angajatorului, care nu urma a fi aplicată la soluționarea litigiului dedus

judecății. Or, recurenta a solicitat încasarea sumei de 2 051,30 lei, ca sumă achitată

eronat salariatului, în urma unei greșeli de calcul. Respectiv, recurenta a invocat că,

instanța de apel eronat a calificat că, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a

solicitat încasarea sumei de 2 051,30 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Recurenta, Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, a menționat că, a fost în

imposibilitate de a reține, în termen de cel mult o lună, din ziua expirării termenului

stabilit pentru restituirea avansului sau achitarea datoriei, din ziua efectuării plății

greșit calculate, or despre efectuarea calcului greșit, recurenta a aflat în urma

controlului activității economico-financiară a instituției.

Recurenta a invocat că, instanța de apel eronat a aplicat termenul de adresare în

instanța de judecată, pentru repararea prejudiciului material cauzat de salariat

angajatorului, de un an, or, în prezenta cauză civilă, obiectul litigiului îl constituie

restituirea datoriei, create în urma greșelile de calcul, admise de către contabilitatea

Direcției de Poliție a municipiului Chișinău. Astfel, cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 ani la

apariția dreptului.

Prin urmare, recurenta Direcția de Poliție a municipiului Chișinău a indicat că,

instanța de apel eronat a concluzionat că, acțiunea Direcției de Poliție a municipiului

Chișinău împotriva Angelei Banariuc este tardivă.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost expediată participanților la proces la

data de 20 martie 2018 (f.d.161) și a fost recepționată de recurenta, Direcția de

Poliție a municipiului Chișinău la data de 26 martie 2018, conform trimiterii poștale

DS3118372107AR (f.d.163).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost depus

de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, la 24 mai 2018, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 19 iunie 2018, în adresa intimatei, Angela Banariuc, a fost expediată copia

recursului declarat de către Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă pînă la examinarea

recursului, intimata, Angela Banariuc, nu a depus referință, prin care să-și expună

opinia asupra cererii de recurs depuse de către recurenta Direcția de Poliție a

municipiului Chișinău.

Examinând temeiurile recursului declarat de Direcția de Poliție a municipiului

Chișinău, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate în cererea de recurs

depusă de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău nu

rezultă că, instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

4

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Direcția de Poliție a municipiului

Chișinău împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Direcția de Poliție a municipiului

Chișinău împotriva Angelei Banariuc cu privire la încasarea sumei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

5