2ra-1153/18 — înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, încasarea venitului ratat si repararea prejudiciului materialr

2ra-1153/18 — înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, încasarea venitului ratat si repararea prejudiciului materialr (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1153/18

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești (jud: M. Nicorici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Al. Gheorghieș, Gh. Luca, O. Moraru)

ÎNCHEIERE

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „Centaurus”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Centaurus” împotriva Adelei Platon și Întreprinderii

individuale „A. Platon”, intervenienți accesorii Victor Mihalachi și Nina Mihalachi

cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, încasarea venitului ratat

și repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de către Adela Platon, a fost casată parțial hotărârea din

17 martie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești și a fost emisă în această parte

o nouă hotărâre, iar în rest hotărârea a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 10 iulie 2013 SRL „Centaurus” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Adelei Platon și Primăriei Florești cu privire la încasarea plății

lunare pentru folosirea terenului, repararea prejudiciului material și obligarea

înlăturării obstacolelor în folosirea terenului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 21 decembrie 2000,

în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6099, Primăria or. Florești a

înstrăinat SRL „Centaurus” lotul de teren cu suprafața de 0,2088 ha, destinat

construcțiilor comerciale, amplasat pe str. 31 August 1989, nr. 43, or. Florești,

fiindu-i eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. xxxx.

A menționat că, pe lotul de teren, ce îi aparține cu drept de proprietate, își

desfășoară activitatea un șir de agenți economici, fiind formată o piață, carte este

gestionată de SRL „Centaurus”.

A susținut că, terenul enunțat se mărginește cu ieșirea în str. Gării cu

imobilul din str. Pieții, cu nr. cadastral 4501215.141, pe care sunt amplasate un șir

de bunuri imobile și, anume, construcția cu suprafața 29,4 m2, nr. cadastral xxxx,

construcția cu suprafața de 4,2 m2, nr. cadastral xxxx și construcția cu suprafața de

1

138,1 m2, nr. cadastral xxxx și construcțiile: anexa rece lit. a 3,50x1,80 m, lit. 1-

garaj 4,0x7,35 m, lit. 2-beci, lit. I-șopron și terasă 10,90x1,20 m, care au fost

legalizate în temeiul dispoziției primarului or. Florești nr. 474 din 10 decembrie

2002 și procesului-verbal de recepție finală nr. 18 din 11 decembrie 2002,

proprietar al cărora era Oxana Pascari.

A relevat că, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 104 și nr. 108

din 31 mai 2007, Oxana Pascari a înstrăinat Adelei Platon și lui Victor Mihalachi

în proporție a câte 52/100 și 41/100 cotă-parte din bunul imobil cu nr. cadastral

xxxx, reținându-și în proprietatea sa 7/100 cotă-parte din imobilul respectiv,

inclusiv garajul cu nr. cadastral xxxx și beciul cu nr. cadastral xxxx.

A afirmat că, proprietar al lotului de teren cu nr. cadastral xxxx până la data

de 21 mai 2013 a fost administrația publică locală, iar în partea celorlalte bunuri

accesorii, proprietari au fost Adela Platon cu 52/100 cotă-parte, Victor Mihalachi

cu 41/100 cotă-parte și Oxana Pascari cu 7/100 cotă-parte (șopronul și terasa).

A declarat că, prin contractul de donație nr. 2027 din 21 mai 2013 a fost

transmis în proprietatea SRL „Centaurus” 7/100 cotă-parte din imobilul cu

nr.cadastral xxxx.

A notat că, Adela Platon, în urma procurării cotei-părți din imobilul

nominalizat, a deschis în calitate de activitate antreprenorială o farmacie, care este

amplasată pe terenul proprietate publică, deoarece 52/100 cotă-parte din bunul

imobil cu nr. cadastral xxxx nu a fost înstrăinat împreună cu terenul aferent. Astfel,

accesul spre bun (farmacie), cu fațada clădirii amplasată pe hotarul între terenul

proprietate a administrației publice locale și terenul proprietate privată a SRL

„Centaurus”, în vederea desfășurării activității sale economice, are loc pe porțiunea

de teren proprietate privată a SRL „Centaurus”.

A invocat că, anterior trecerii în proprietate a celor 7/100 cotă-parte din

imobil, acesta s-a aflat în gestiunea SRL „Centaurus” în temeiul contractului de

locațiune nr. l din 14 august 2011, pe un termen nelimitat.

A susținut că, din motiv că ÎI „Platon Adela” (farmacia) în desfășurarea

activității comerciale folosea terenul cu suprafața de 12 m2, proprietate privată a

SRL „Centaurus”, s-a adresat acesteia cu solicitarea de a încheia un contract de

locațiune, prezentându-i proiectul contractului din 01 septembrie 2011, care nu a

fost luat în considerare de către pârâtă. Solicitările cu nr. 242 din 04 septembrie

2012 și nr. 253 din 18 septembrie 2012 adresate pârâtei în scopul acceptării

contractului de locațiune a terenului, la fel, au fost lăsate fără răspuns.

A mai declarat că, ulterior, la data de 01 ianuarie 2013 s-a adresat pârâtei cu

propunerea încheierii unui contract de locațiune a terenului în vederea asigurării

accesului spre locul de activitate a acesteia, cu stabilirea unei plăți lunare de 500 de

lei, însă, la fel, nu a fost acceptat.

A menționat că, pînă în prezent pârâta nu a întreprins nici o acțiune în

vederea încheierii unui contract de locațiune a terenului, însă continuă să treacă

spre proprietatea sa, folosind terenul ce aparține reclamantei cu drept de proprietate

privată. Mai mult ca atât, pârâta, cu concursul angajaților Primăriei or. Florești,

pentru crearea unei căi suplimentare de acces spre încăperea sa, a demolat gardul,

ce aparține SRL „Centaurus”, în valoare de 4692 de lei, însă intrarea creată îi dă

2

posibilitate de a se deplasa doar la o latură a imobilului, fără posibilitatea de a

accede în bunul său fără a trece peste terenul SRL „Centaurus”.

A relatat că, în anii 2011 și 2012 prețul chiriei pentru 1 m2 de teren a

constituit 133 de lei, iar în anul 2013 - 177,50 de lei. Astfel, plata chiriei pentru

folosirea terenului în perioada 01 septembrie 2011-31 decembrie 2012, pentru 16

luni, constituie suma de 25 536 de lei, iar pentru 6 luni ale anului 2013 constituie

suma de 12 780 de lei. Prin urmare, pârâta a realizat o economie în mărime de

38316 de lei, îmbogățindu-se fără justă cauză.

A susținut că, prin prisma prevederilor art. 392 alin. (2) din Codul civil

pârâta urmează să-i achite o despăgubire sub forma unei plăti lunare în mărime de

2 130 de lei pentru exploatarea bunului său imobil în scopuri personale comerciale.

A mai indicat că, deoarece pârâta a refuzat să încheie un contract de

locațiune și să achite lunar costul chiriei, SRL „Centaurus” pentru realizarea

scopului comercial și recuperarea venitului omis a instalat în fața farmaciei, pe

teritoriul său 2 mese de fier, unde solicitanții urmau să desfășoare activitate de

întreprinzător în piață, suportând cheltuieli de 1 000 de lei, însă acestea au fost

demontate de persoane necunoscute la indicația Adelei Platon cu susținerea

angajaților Primăriei or. Florești. Mai mult ca atât, a fost deteriorată o vitrină

frigorifică, cauzându-i un prejudiciu material în mărime de 12 775,83 de lei.

A solicitat încasarea de la Adela Platon în beneficiul SRL „Centaurus” a

sumei de 38 316 lei, cu titlu de prejudiciu ce rezultă din îmbogățirea fără justă

cauză, a sumei de 2 130 de lei lunar, pentru folosirea terenul vecin în calitate de

cale de acces, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, a sumei

de 18 468 de lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat pentru deteriorarea gardului,

meselor metalice și vitrinei frigorifice, obligarea Primăriei or. Florești de a nu crea

piedici și interveni prin acțiuni ilegale de susținere și promovare a intereselor

Adelei Platon în soluționarea chestiunii legate de gestionarea liberă a terenului cu

nr. cadastral 4501000149, care îi aparține cu drept de proprietate, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta a depus cereri, prin care a majorat

cuantumul pretenției cu privire la repararea prejudiciului ce rezultă din îmbogățirea

fără justă cauză, solicitând încasarea de la Adela Platon în beneficiul său a sumei

de 78 786 de lei, pentru perioada 01 septembrie 2011 – 01 februarie 2015.

Prin hotărârea din 02 iulie 2015 a Judecătoriei Florești acțiunea depusă de

SRL „Centaurus” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 03 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de către SRL „Centaurus”, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

restituită cauza spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 04 decembrie 2015 a Judecătoriei Florești a fost atras în

proces Victor Mihalachi în calitate de intervenient accesoriu.

Prin încheierea din 25 martie 2016 a Judecătoriei Florești a fost admisă

cererea depusă de SRL „Centaurus” cu privire la renunțarea parțială la acțiune și a

fost încetat procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de

SRL „Centaurus” împotriva Primăriei or. Florești cu privire la obligarea de a nu

crea piedici și interveni prin acțiuni ilegale de susținere și promovare a intereselor

3

Adelei Platon în soluționarea chestiunii legate de gestionarea liberă a proprietății

private.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta a depus repetat cereri de

modificare a pretențiilor, solicitând înlăturarea obstacolelor în folosirea și

dispunerea de terenul cu nr. cadastral xxxx, situat în or. Florești, str. 31 August

1989, nr. 43, ce aparține SRL „Centaurus”, prin interzicerea folosirii acestuia de

către Adela Platon și ÎI „A. Platon” drept cale de acces în imobilul cu nr. cadastral

4501215141.03 din str-la Pieții, or. Florești, care aparține Adelei Platon, încasarea

în mod solidar din contul Adelei Platon și ÎI „A. Platon” în beneficiul SRL

„Centaurus” a sumei de 125 657 de lei, cu titlu de venit ratat, pentru perioada 01

septembrie 2011 – 01 decembrie 2016, a sumei de 18 468 de lei, cu titlu de

prejudiciu material și a cheltuielilor de judecată în mărime de 18 907 lei.

Prin hotărârea din 17 martie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești

acțiunea depusă de SRL „Centaurus” a fost admisă partial și a fost obligată Adela

Platon și ÎI „A. Platon” de a înlătura obstacolele și de a nu folosi terenul cu

nr.cadastral xxxx situat pe str. 31 August 1989, nr. 43, or. Florești fără acordul

proprietarului SRL „Centaurus” și au fost încasate de la Adela Platon și ÎI „A.

Platon” în beneficiul SRL „Centaurus” suma de 144 125 de lei, cu titlu de

prejudiciu material și taxa de stat în sumă de 7 269,71 de lei. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Prima instanță, obligând pârâtele să nu folosească terenul cu nr. cadastral

4501215.153 situat pe str. 31 August 1989, 43, or. Florești fără acordul

proprietarului, și-a argumentat concluzia prin faptul că, Adela Platon din data

procurării încăperii cu nr. cadastral xxxx și a cotei-părți din terenul aferent nu a

întreprins acțiuni pentru crearea accesului publicului la farmacia prin str. Gării și

str. Irimița, dar a continuat să utilizeze calea de acces în construcție prin terenul

proprietate a reclamantei, făcând trimitere la prevederile art. 376 alin. (1) din

Codul civil.

Totodată, prima instanță a constatat că, în perioada 01 septembrie 2011 – 01

septembrie 2016 pârâtele prin ocuparea fără just temei și neachitarea pentru

folosirea terenului proprietate a reclamantei, în scopuri comerciale a cauzat

acesteia un prejudiciu sub formă de venit ratat în mărime 121 567 de lei, iar prin

deteriorarea bunurilor reclamantei, și anume, gard, mese metalice și vitrină

frigorifică i-a cauzat un prejudiciu în mărime de 18 468 de lei, sume care urmează

a fi încasate forțat din contul Adelei Platon și ÎI „A. Platon”, făcând trimitere la

prevederile art. 14 și 610 din Codul civil.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de către Adela Platon, a fost casată hotărârea primei instanțe în partea

admiterii acțiunii și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de apel, respingând cerințele cu privire la înlăturarea obstacolelor în

folosirea terenului cu nr. cadastral xxxx, situat în or. Florești, str. 31 August 1989,

nr. 43 și încasarea despăgubirilor sub formă de venit ratat, și-a argumentat

concluzia prin faptul că, SRL „Centaurus” urmează să admită influiența asupra

bunului, ce constă în accesul persoanelor la farmacie, or, Adela Platon procurând

imobilul a avut temei de a considera că va putea utiliza încăperile conform

4

scopului utilizat până la acel moment, și anume, de a continua activitatea

comercială, făcând trimitere la prevederile art. 376, 377 și 378 din Codul civil.

Respingând cerința cu privire la încasarea sumei de 18 468 de lei, cu titlu de

prejudiciu, instanța de apel și-a argumentat concluzia reiterând că, gardul și mesele

metalice din fața farmaciei au fost demolate în baza deciziei autorității

administrației publice locale, dispozițiile cărora nu au fost executate în termen de

către SRL „Centaurus”. De asemenea, nu au fost prezentate probe prin care se

confirmă că, lăsarea sub cerul liber și în ploaie a dispozitivului frigorific se

datorează pârâtei.

La data de 16 aprilie 2018 SRL „Centaurus” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece au fost încălcate normele de drept material și, anume, nu a fost

aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să

fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea și au fost apreciate arbitrar

probele.

A menționat că, instanța de apel la soluționarea cauzei a aplicat în mod

eronat prevederile art. 376-378 din Codul civil, concluzionând neîntemeiat că, SRL

„Centaurus” urmează să admită influiența asupra bunului, ce constă în accesul

persoanelor în farmacie. Or, în speță, folosirea terenului cu nr. cadastral xxxx și a

șopronului cu nr. cadastral xxxx, care aparțin SRL „Centaurus” nu poate fi

apreciată ca fiind o influiență similară celei exercitate de factori cum ar fi, gazul,

aburul, mirosul, etc. Mai mult ca atât, prin admiterea unei asemenea influiențe SRL

„Centaurus” este lipsită de posibilitatea de a poseda și folosi în continuare bunul

său, fiindu-i create unele incomodități semnificative.

A susținut că, reieșind din prevederilor art. 378 alin. (2) din Codul civil,

proprietarul terenului sau altui bun imobil este obligat să suporte influențele pe

care le exercită asupra bunului factorii menționați în alin. (1) al aceluiași articol și

în cazul în care influiența este considerabilă, dar este produsă de folosirea obișnuită

a unui alt teren și nu poate fi înlăturată prin măsuri justificate economic.

În acest sens, a indicat că, influiența asupra bunurilor sale imobile este

generată de folosirea unei construcții și nu a unui teren și această influiență poate fi

înlăturată ca rezultat al unor măsuri justificate economic.

Astfel, a considerat că, prin aplicarea unor măsuri justificate economic este

posibil funcționarea farmaciei prin folosirea drept cale de acces a oricărei dintre

cele două intrări, și anume, din str. Eremița sau str. Gării.

A mai notat că, calificarea influiențelor ca fiind nesemnificative sau

considerabile, precum și stabilirea cuantumului compensației revine instanței de

judecată ca rezultat al cercetării circumstanțelor cauzei și argumentelor părților,

însă instanța de apel nu s-a expus în acest sens.

A considerat eronată concluzia instanței de apel precum că, farmacia

activează din anul 2003, iar după procurarea imobilului în anul 2007, Adela Platon

a considerat că va putea utiliza încăperea ca până la acel moment și avea speranțe

la volum de vânzări și profit, deoarece conform procesului-verbal de recepție finală

nr. 18 din 11 decembrie 2002, înregistrat la OCT Florești, construcția cu nr.

5

cadastral xxxx avea stabilit ca mod de folosință – casă de locuit și doar în anul

2011 a fost schimbată destinația acesteia în - construcție comercială.

A susținut că, din momentul modificării destinației bunului imobil în

construcție comercială a solicitat intimatei de a încheia contract de locațiune.

A calificat ca lipsite de relevanță argumentele privind atribuirea caracterului

legal al acțiunilor intimatelor privind demolarea gardului, demontarea meselor

metalice și deteriorarea vitrinei frigorifice, în baza actelor administrative ale

Consiliului arhitectural urbanistic, or, actele respective au fost recunoscute ca

având caracter de recomandare și nu de dispoziție. Mai mult ca atât, instanța de

apel a neglijat faptul că prin actele administrative enunțate Adela Platon și ÎI

„A.Platon” nu au fost împuternicite de a demola gardul și instalațiile din fața

farmaciei.

A invocat că, instanța de apel respingând acțiunea a încălcat prevederile art.

315 alin. (1) și (2), 316 alin. (1) și (2) din Codul civil și art. 46 din Constituția

Republicii Moldova, forțând SRL „Centaurus” să cedeze unele atribute ale

dreptului său de proprietate, deși în speță nu sunt întrunite temeiurile prevăzute de

art. 337 din Codul civil.

A susținut că, fiind lipsită de posibilitatea de a se folosi, administra și

dispune de terasa de pe terenul destinat pentru construcții comerciale, amplasată pe

str. 31 August 1989, nr. 43 și 7/100 cotă-parte din construcția comercială din

str.Pieții,1a, or. Florești, care se află în fața farmaciei intimatei, suportă mari

pierderi financiare, deoarece prin darea în arendă a acestui teren, în perioada 01

septembrie 2011 – 01 septembrie 2016 urma să obțină un venit în mărime de 125

657 de lei.

A afirmat că, instanța de apel nu a luat în considerare faptul că, suma

venitului ratat a fost calculată pentru terenul folosit de către intimată în scopuri

comerciale și, anume, panoul comercial instalat pe terasă cu mărfurile expuse în

farmacie, simbolica farmaciei instalată pe o bară de metal cu dimensiunea de 2m,

precum și panoul publicitar „Farmacie” instalat pe șopronul ce îi aparține cu drept

de proprietate, fără a calcula accesul în farmacie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 19 decembrie

2017, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 16 aprilie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

6

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Societatea cu

răspundere limitată „Centaurus” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs sunt similare

argumentelor invocate atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt

expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a

dat o apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, apreciate conform art.130 CPC.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

7

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Centaurus”, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Centaurus” ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

Cod de procedură, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Centaurus” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

8