2ra-1281/18 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra imobilului în temeiul constatării faptului uzucapiunii imobiliare

Dosarul nr. 2ra-1281/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Râșcani ( L. Lupașco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Vascan, E. Palanciuc, V. Clima)

Î N C H E I E R E

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

judecătorii: Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Svetlana Pupîreva,

reprezentată de avocatul Roman Stici,

în cauza civilă, la cererea petiționarei Svetlana Pupîreva, persoane interesate

Primăria municipiului Chișinău și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu

privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului în temeiul constatării

faptului uzucapiunii imobiliare,

împotriva deciziei din 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de avocatul Roman Stici în interesele Svetlanei

Pupîreva și s-a menținut hotărârea din 29 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 12 decembrie 2016 Svetlana Pupîreva, a depus cerere către persoanele interesate

Primăria municipiului Chișinău și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu

privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului în temeiul constatării

faptului uzucapiunii imobiliare.

În motivarea cererii petiționara a indicat că, s-a născut la xxxxx în Kazahstan,

Provincia Karagandî, raionul Dzhezkazgan, localitatea Nikolsky.

Petiționara a menționat că, mama sa, Nina Pupîreva a decedat la data de xxxxx,

ultimul loc de trai fiind în mun. Chișinău, xxxxx, potrivit adeverinței din 11 noiembrie

2015.

A relatat că, în urma decesului mamei, la data de 12 noiembrie 2015 s-a adresat

Notarului public Valentina Șumcova referitor la eliberarea certificatului de calitate de

moștenitor legal. Prin Decizia nr. 98/98 din 12 noiembrie 2015, notarul a refuzat

întocmirea actului notarial în legătură cu omiterea termenului de acceptare a succesiunii.

Svetlana Pupîreva a precizat că, din motivul omiterii acestui termen, ca urmare a

lipsei actelor de identitate, fapt confirmat prin Decizia Biroului migrație și azil al

Ministerului Afacerilor Interne nr. 68/15 din 16 iunie 2016 privind recunoașterea

1

statutului de apatrid, s-a adresat instanței de judecată cu privire la prelungirea

termenului de acceptare a succesiunii, în acest sens, la 30 martie 2016, Judecătoria

Râșcani, mun. Chișinău a emis hotărârea nr. 2-2502/2016, prin care a admis parțial

cererea petiționarei și a prelungit termenul de acceptare a succesiunii.

Petiționara a relatat că, la 15 iunie 2016 Notarul public Tatiana Bîstrițcaia a emis

certificatul de calitate de moștenitor nr. 2366, prin care a fost recunoscută în calitate de

unic moștenitor legal a averii succesorale, în urma decesului mamei sale.

A afirmat că, averea succesorală este compusă din următoarele: terenul pentru

construcții cu titlu de folosință, cu suprafața de 0, 0640 de ha, cu numărul cadastral

xxxxx și casa de locuit neautorizată, cu suprafața totală de 81, 8 m2, fapt ce se confirmă

prin Planul geometric al bunului imobil din 25 octombrie 2016 și prin Planul încăperii

izolate din 9 noiembrie 2016.

A susținut că, constatarea de către instanța de judecată a faptului aflării în posesia,

dispoziția și folosința răposatei în drept de proprietate a casei de locuit neautorizate din

mun. Chișinău, strxxxxx, este unica soluție de a obține certificatul de moștenitor legal,

or, Notarul public Tatiana Bestrițcaia este în imposibilitate de a elibera certificatul dat,

deoarece casa este neautorizată, iar procedura autorizării nu a fost corespunzător finisată

de către mama sa, din motivul decesului.

Totodată, a specificat că, utilizează imobilul în calitate de unic loc de trai până în

prezent, precum și achită serviciile comunale.

Petiționara a solicitat constatarea faptului aflării a răposatei Nina Pupîreva, decedată

la 18 iulie 2014, în dreptul de proprietate (posesia, dispoziția și folosința) a casei de

locuit neautorizate cu suprafața totală de 81,8 metri2, construită pe terenul cu suprafața

de 0, 0640 ha din mun. Chișinău, xxxxx; obligarea înregistrării dreptului de proprietate

asupra imobilului cu atribuirea numărului cadastral xxxxx; eliberarea confirmării

înregistrării în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate și eliberarea

extrasului din Registrul bunurilor imobile și a certificatului privind valoarea bunului

imobil menționat.

Prin hotărârea din 29 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cererea

depusă de Svetlana Pupîreva a fost respinsă.

Prin decizia din 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel declarată de avocatul Roman Stici în interesele Svetlanei Pupîreva și s-a

menținut hotărârea din 29 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La data de 19 martie 2018, Svetlana Pupîreva, reprezentată de avocatul Roman Stici

a declarat recurs împotriva deciziei din 6 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, consideră decizia instanței de apel ilegală,

deoarece nu a ținut cont de argumentele expuse de către reprezentantul petiționarei.

A menționat că, nu este de acord cu argumentul instanței de apel, precum că

uzucapiunea este imposibilă în privința imobilului din str. xxxxx, mun. Chișinău, din

motivul că organul cadastral teritorial a determinat construcția respectivă ca fiind

edificată în lipsa autorizației de construire.

Totodată, a precizat că construcția a fost edificată în anul 1959, ceea ce denotă că în

privința imobilului dat nu poate fi aplicate prevederile Legii privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 9 iulie 2010, a Legii privind calitatea în

construcții nr. 721-XIII din 2 februarie 1996 și a deciziei Guvernului cu privire la

2

aprobarea Regulamentului de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente nr. 285 din

23 mai 1996, deoarece au fost emise ulterior.

A susținut că a luat cunoștință de decizia instanței de apel la data de 19 februarie

2018.

A solicitat repunerea în termenul de declararea a recursului, admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea petiționarei să fie admisă integral.

Prin referința depusă la data de 23 iunie 2018, Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” a solicitat respingerea recursului declarat de către Svetlana Pupîreva,

reprezentată de avocatul Roman Stici.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 6 decembrie 2017.

Reprezentantul recurentei, avocatul Roman Stici a recepționat decizia instanței de

apel la data de 19 februarie 2018.

Astfel, recursul declarat la data de 19 martie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Svetlana Pupîreva, reprezentată

de avocatul Roman Stici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Svetlana Pupîreva,

reprezentată de avocatul Roman Stici, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

3

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

inadmisibil recursul declarat de către Svetlana Pupîreva, reprezentată de avocatul

Roman Stici.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Svetlana Pupîreva, reprezentată

de avocatul Roman Stici.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

4