2ra-1473/18 — obligarea eliberării extrasului din fișa locuinței și tabelul nominal, evacuarea

2ra-1473/18 — obligarea eliberării extrasului din fișa locuinței și tabelul nominal, evacuarea (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra – 1473/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.:V. Chisilița)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică Centrul

de Excelență în Energetică și Electronică, reprezentată de avocatul Popescu Marcel,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Buzenco

Gheorghe și Cașu Ion împotriva Instituției Publice Centrul de Excelență în Energetică

și Electronică, intervenient accesoriu Primăria municipiului Chișinău, cu privire la

obligarea eliberării extrasului din fișa locuinței și tabelul nominal, și

acțiunea reconvențională formulată de Instituția Publică Centrul de Excelență

în Energetică și Electronică împotriva lui Buzenco Gheorghe și Cașu Ion, cu privire

la evacuare,

împotriva deciziei din 6 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Instituția Publică Centrul de Excelență în Energetică și

Electronică și s-a menținut hotărârea din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 29 mai 2017, Buzenco Gheorghe și Cașu Ion au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Colegiului de Microelectronică și Tehnică de Calcul, intervenient

accesoriu Primăria municipiului Chișinău, cu privire la obligarea eliberării extrasului

din fișa locuinței și tabelul nominal.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat următoarele informații, ce vizează

circumstanțele de fapt.

La 2 decembrie 1999, Judecătoria Ciocana a examinat cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a Colegiului de Microelectronică și Tehnică de Calcul

împotriva lui Cașu I., Cașu T., Buzenco Gheorghe și alții, cu privire la evacuare.

Astfel, instanța a pronunțat hotărârea de respingere a acțiunii, în special, în cazul

evacuării lui Cașu Ion din odaia 111 și lui Buzenco Gheorghe din odaia 513, situate

în mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu, nr. 40. Prin același act judecătoresc, s-a

constatat că Buzenco Gheorghe, împreună cu familia lui, locuiește în odaia nr. 513,

Pagină 1 din 9

iar Cașu Ion, împreună cu familia lui, trăiește în odaia nr. 111, fiind legală posesia și

folosința acestor spații. Mai mult, administrația Colegiului de Microelectronică a

recunoscut faptul respectiv, deoarece eliberează lunar facturi pe numele lor pentru

plata utilităților.

La 26 decembrie 2002, Primăria municipiului Chișinău a emis decizia nr.

29/10, prin care a modificat statutul căminului nr. 59 din str. M. Sadoveanu, nr. 40,

atribuindu-i statut de bloc locativ. Pârâtul trebuia să prezinte Direcției locuințe din

cadrul primăriei actele necesare pentru eliberarea ordinelor de repartiție.

Reclamanții au susținut că, pe parcursul anilor, administrația colegiului a

eliberat acte și acorduri chiriașilor blocului locativ nr. 59 din str. Sadoveanu, nr. 40,

pentru eliberarea ordinelor de repartiție. La 18 aprilie 2016, Primăria mun. Chișinău a

emis ordin de repartiție nr. 011915, în baza căruia în posesia și folosința familiei

Cașu Ion a fost transmis ap. 111, cu suprafața locativă de 19,3 mp, în timp ce

suprafața reală a locuinței este 34 m.p.

Ulterior, la 12 iulie 2016, Buzenco Gheorghe s-a adresat cu o cerere Colegiului

de Microelectronică și Tehnică de Calcul privind eliberarea extrasului din fișa

locuinței și tabelului nominal. Însă, la 29 august 2016, instituția pârâtă a expediat, în

adresa acestuia, scrisoarea nr. 01-16/47 prin care l-a informat că odăile din blocul

locativ nr. 59 din str. Sadoveanu 40 au fost numerotate într-un alt mod. Această

operațiune a fost efectuată în acord cu ordinul nr. 01-4/15 din 19 februarie 2015 cu

privire la modificarea numerotației. Actualmente, în adresa reclamantului sunt

expediate facturile pentru plata utilităților, într-un caz, pentru odaia 113, în alt caz

pentru ap. 117 sau ap. 121. Totuși viza de domiciliu a acestuia și a membrilor familiei

lui este în ap. 513 din str. Sadoveanu, nr. 40.

În argumentarea pretinsei încălcări, reclamanții au pretins că, în condițiile în

care alți chiriași din același bloc locativ au beneficiat de actele necesare pentru

privatizarea apartamentului, refuzul pârâtului echivalează cu încălcarea principiului

nediscriminării persoanelor aflate în situații identice consacrat în art. 14 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului.

Mai mult, în opinia lor, familia Cașu și Buzenco achită plățile pentru serviciile

comunale și nu au restanțe, iar toți membrii familiei au perfectate vize de reședință pe

adresele menționate. În consecință, inacțiunea pârâtului privind eliberarea

documentelor, ce atestă dreptul la acest spațiu locativ, este neîntemeiată.

La 7 martie 2017, reclamanții au avansat în adresa instituției pârâte demersul

nr. 129.03/17 și nr. 130.03/17. Prin cererile date, s-a solicitat eliberarea extrasului din

fișa de locuințe și tabelul nominal pentru ap. 111 și 513 din str. Sadoveanu 40, însă

nu s-a răspuns.

Buzenco Gheorghe a solicitat eliberarea extrasului din fișa locuinței și tabelul

nominal pentru odaia nr. 513 din mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu, nr. 40.

Cașu Ion a solicitat eliberarea extrasului din fișa locuinței și tabelul nominal

pentru odaia nr. 111 din mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu, nr. 40.

Reclamanții au cerut constatarea ca fiind neîntemeiat refuzul părții pârâte să

elibereze acordul privatizarea odăilor nr. 513 și 111 din mun. Chișinău, str. M.

Sadoveanu, nr. 40.

Pagină 2 din 9

În cadrul examinării cauzei, pârâtul Instituția Publică Centrul de Excelență în

Energetică și Electronică a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în

judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca tardivă (f. d. 48 – 49).

Intervenientul accesoriu Primăria municipiului Chișinău a menționat că instanța de

judecată urmează să se pronunțe în privința temeiniciei acțiunii depuse de reclamanții

Buzenco Gheorghe și Cașu Ion (f. d. 64 – 65).

La 5 septembrie 2017, Buzenco Gheorghe și Cașu Ion au depus cerere de

concretizare a obiectului acțiunii inițiale (f. d. 68). Așadar, în primul rând, a fost

denumirea pârâtului a fost modificată din Colegiul de Microelectronică și Tehnică de

Calcul în Instituția Publică Centrul de Excelență în Energetică și Electronică. Iar, în

al doilea rând, în urma prezentării de către pârât a ordinului privind modificarea

numerotației blocului locativ nr. 59 din str. M. Sadoveanu, nr. 40 cu anexa 1, s-au

rectificat numerele imobilelor din speță.

Prin urmare, Buzenco Gheorghe a solicitat eliberarea extrasului din fișa

locuinței și tabelul nominal pentru odaia nr. 113 din mun. Chișinău, str. M.

Sadoveanu, nr. 40.

Cașu Ion a solicitat eliberarea extrasului din fișa locuinței și tabelul nominal

pentru odaia nr. 111 și 112 din mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu, nr. 40.

Reclamanții au cerut constatarea ca fiind neîntemeiat refuzul părții pârâte să

elibereze acordul privatizarea odăilor nr. 113, 112 și 111 din mun. Chișinău, str. M.

Sadoveanu, nr. 40.

La 5 septembrie 2017, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a admis spre

examinarea acțiunea reconvențională intentată de Instituția Publică Centrul de

Excelență în Energetică și Electronică împotriva lui Buzenco Gheorghe și Cașu Ion,

cu privire la evacuare (f. d. 51 – 53, 79).

În argumentarea în fapt a cererii, s-a precizat că statul Republica Moldova, prin

intermediul Centrului de Excelență în Energetică și Electronică (ex – Colegiu de

Microelectronică și Tehnică de Calcul), este proprietarul blocului locativ situat în

mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu, nr. 40.

Astfel, reclamantul a susținut că Buzenco Gheorghe, împreună cu familia lui,

ocupă abuziv odaia nr. 113, iar Cașu Ion, împreună cu familia lui, odaia nr. 112 din

blocul locativ menționat mai sus. În acest sens, ordinul de repartiție eliberat de

Primăria mun. Chișinău la 18 aprilie 2006, pe numele lui Cașu Ion, se referă doar la

odaia cu nr. 111 cu suprafața locativă de 19,3 m.p.

I.P. Centrul de Excelență în Energetică și Electronică a relevat că Buzenco

Gheorghe nu deține ordin de repartiție nici pentru odaia nr. 513, nici pentru odaia nr.

pârâtul dispune de odaia cu nr. 510B, cu suprafața locativă de 12,6 m.p. În urma

schimbării numerotației, odaia cu nr. 510B a fost modificată în nr. 112, suprafața

fiind aceeași, de 12,6 m.p.

Din aceste considerente, reclamantul a considerat că pârâtul Cașu Ion ocupă

abuziv odaia lui Buzenco Gheorghe, iar acesta, la rândul său, ocupă abuziv odaia lui

A. Țurcan. Pe cale de consecință, primul pârât urmează a fi evacuat din odaia nr. 112,

iar al doilea pârât din odaia 113.

Pagină 3 din 9

Cu privire la hotărârea din 2 decembrie 1999 a Judecătoriei Ciocana, instituția

reclamantă a sugerat că instanța nu s-a pronunțat în privința cererii de evacuare a lui

Cașu Ion din odaia nr. 112 și nu a examinat temeiurile indicate în prezenta acțiune.

Or, în anul 1999, s-a invocat expirarea contractului de chirie și lipsa unor relații de

muncă cu CR MTC, precum și neincluderea în lista categoriilor de lucrători care au

avut nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative la Uzina Complex.

Instituția Publică Centrul de Excelență în Energetică și Electronică a solicitat

evacuarea lui Buzenco Gheorghe și a familiei lui din încăperea nr. 113 și evacuarea

lui Cașu Ion, împreună cu familia lui, din încăperea nr. 112 situate în blocul locativ

din str. M. Sadoveanu, nr. 40 (f. d. 51).

Prin hotărârea din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea depusă de Buzenco Gheorghe și Cașu Ion a fost respinsă ca depusă cu

încălcarea termenului de prescripție, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca

neîntemeiată (f. d. 86, 91 – 96).

Cu privire la cererea de chemare în judecată avansată de Buzenco Gheorghe și

Cașu Ion, instanța de judecată a stabilit că lipsa unui răspuns din partea pârâtului la

cererile reclamanților, în sensul Legii privind accesul la informație, echivalează cu

refuzul de a furniza informații. Astfel, termenul limită pentru sesizarea instanței de

judecată era de 10 mai 2017. Totuși reclamanții au depus cererea lor la 29 mai 2017,

cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Referitor la acțiunea reconvențională, instanța de judecată a aplicat articolul

123 alin. (2) din Codul de procedură civilă și a reținut în calitate de probă hotărârea

din 2 decembrie 1999 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău. Potrivit acesteia,

Buzenco Gheorghe și Cașu Ion s-au instalat legitim în căminul din str. M. Sadoveanu,

nr. 40.

În aceeași ordine de idei, instanța de judecată a constatat că Buzenco Gheorghe

este instalat în odaia nr. 513, fapt confirmat prin lista locatarilor căminului nr. 59 din

str. M. Sadoveanu 40, mun. Chișinău, certificatul nr. 92 din 17 februarie 1999 și

hotărârea din 2 decembrie 1999 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău (f. d. 14, 16,

30). Conform ordinului de repartiție nr. 011915 din 18 aprilie 2006, i-a fost repartizat

lui Cașu Ion în folosință apartamentul nr. 111 (f. d. 17). Ulterior, potrivit ordinului nr.

01-4/15 din 19 februarie 2003, a fost modificată numerotația odăilor din blocul

locativ, după cum urmează, odaia nr. 513 a fost schimbată în odaia nr. 113, iar odaia

nr. 510A în odaia nr. 111 (f. d. 56-58).

Prin urmare, instanța de judecată a susținut că Buzenco Gheorghe se află în

posesia și folosința încăperii nr. 113, iar Instituția Publică Centrul de Excelență în

Energetică și Electronică nu a prezentat probe pertinente în această parte. Or, lista

locatarilor nu este suficientă pentru a combate probele sus – menționate de la filele

dosarului nr. 14, 16, 30. Din această perspectivă, instanța a ajuns la concluzia că

instituția reclamantă nu a oferit motive plauzibile pentru evacuarea pârâților.

Împotriva acestui act de dispoziție, Instituția Publică Centrul de Excelență în

Energetică și Electronică a declarat apel în termenul legal (f. d. 129). În apărare,

intimații nu au formulat referință.

Pagină 4 din 9

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 6 martie 2018, a respins apelul

declarat de Centrul de Excelență în Energetică și Electronică și a menținut hotărârea

din 8 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f. d. 124 – 133).

Instanța de apel a statuat că nu se va pronunța în privința tardivității acțiunii

inițiale, de vreme ce hotărârea primei instanțe nu a fost contestată în această parte (f.

d. 131).

La judecarea în fond a cauzei, instanța de apel a preluat considerentele instanței

inferioare și a subliniat că apelantul I.P. Centrul de Excelență în Energetică și

Electronică nu a prezentat probe veridice, care ar demonstra ocuparea abuzivă de

către intimați a odăilor menționate (f. d. 132).

Pentru soluționarea acestei pricini, instanța de apel a aplicat articolul 373 și

386 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

La 16 aprilie 2018, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 6 martie 2018 (f. d. 134).

La 31 mai 2018, I.P. Centrul de Excelență în Energetică și Electronică,

reprezentată de avocatul Popescu Marcel, a declarat recurs împotriva deciziei din 6

martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 8

septembrie 2017 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele

judecătorești au apreciat arbitrar înscrisurile din speță. Sub acest aspect, s-a arătat că

ordinul de repartiție nr. 17 din 22 iunie 1997, a fost eliberat pe numele lui Buzenco

Gheorghe pentru încăperea nr. 510 din căminul nr. 3 din str. M. Sadoveanu, nr. 40.

Cu toate aceste, actualmente intimatul ocupă abuziv încăperea nr. 113 din aceleași

bloc.

Cu privire la intimatul Cașu Ion, instituția recurentă a sugerat că acesta a

prezentat ordinul de repartiție din 18 aprilie 2006, ce vizează odaia 111 cu o suprafață

de 19,3 m.p. De fapt, el locuiește în două odăi, și anume, odaia nr. 111 și 112, dintre

care ultima a fost repartizată anterior lui Buzenco Gheorghe.

Instituția Publică Centrul de Excelență în Energetică și Electronică a considerat

că instanța de apel nu a aplicat articolele 315 și 316 din Codul civil. În opinia

acestuia, intimații încalcă dreptul de proprietate al recurentului, întrucât nu au acte

permisive de locuire în încăperile menționate. Mai mult, s-a precizat că prima

instanță nu s-a pronunțat în privința cerinței de evacuare a lui Cașu Ion din imobilul

cu nr. 112.

La 25 mai 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Buzenco

Gheorghe, Cașu Ion și Primăria mun. Chișinău, informând că referința se depune în

termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu

este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia (f. d. 144).

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

Pagină 5 din 9

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Instituția Publică

Centrul de Excelență în Energetică și Electronică, reprezentată de avocatul Popescu

Marcel, este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Oomului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef vs

Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În particular, procedura de admisibilitate a unei cereri de recurs urmează a fi

analizată prin prisma garanțiilor dreptului de acces la justiție și dreptului de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin

intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat

de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În

acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară

(a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34;

Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie

2017, parag. 28).

Ab initio, judecătorul raportor a verificat dacă actul de dispoziție poate fi atacat

cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă

aceasta este depusă în termen și dacă nu a fost examinată anterior. La fel, s-a făcut un

raport verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 6 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul

de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 0317611 din 7 iulie 2017 dovedește faptul că avocatul

Popescu Marcel a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea judecătorească și

să reprezinte interesele instituției recurente, fiind subiectul abilitat cu dreptul de a

declara prezentul recurs (f. d. 43), în conformitate cu dispozițiile art. 430 din Codul

de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei, confirmă că cererea nu a fost

depusă repetată și nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Această limită temporală promovează certitudinea

juridică și asigură examinarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Completul de judecată reține că decizia atacată a fost expediată recurenților la

16 aprilie 2018, iar recursul a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 31

mai 2018. Mai mult, recurenta a invocat că a primit copia deciziei instanței de apel la

25 aprilie 2018, dar nu a reușit să probeze această alegație. Însă, în lipsa unor alte

probe, nu există dubii cu privire la informația oferită. Așadar, luând în considerare

împrejurările indicate supra și fără a prejudicia esența dreptului de acces la justiție, se

constată că cererea dedusă judecății a fost declarată în termenul prevăzut mai sus.

Pagină 6 din 9

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la încadrarea temeiurilor cuprinse în recurs la dispozițiile

articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Astfel, în sensul articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de

procedură civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept

material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4)

stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi

putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la rigorile impuse de articolele 433 și

432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate suficient de clar și

urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării interpretării unitare

a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim,

îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-administrări a justiției (a se vedea,

mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22;

Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem,

parag. 67; Trevisanato vs Italia, 16 decembrie 2016, parag. 36 – 37, Sturm vs

Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectivă prezentată, completul Colegiului de control judiciar își

propune să verifice esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța de judecată reiterează că recurenta Instituția Publică Centrul

de Excelență în Energetică și Electronică a criticat decizia din 6 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău în baza articolului 432 alin. (2) lit. a) și b), alin. (4) din Codul de

procedură civilă.

Instanța de judecată amintește că judecarea recursului, exercitat conform

condițiilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În acest scop, completul de judecată notează că, la pronunțarea deciziei din 6

martie 2018, instanța de apel a susținut integral considerentele din hotărârea din 8

septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. Astfel, conform

jurisprudenței Ct.E.D.O., prin respingerea unui apel, instanța de apel poate, în

principiu, doar să susțină motivele hotărârii instanței inferioare (a se vedea Helle vs

Pagină 7 din 9

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 59-60, Hirvisaari v. Finlanda, 27 septembrie

2001, parag. 30, UNCUOĞLU vs Turcia, 5 septembrie 2017, parag. 38). În acest

sens, este necesar ca prima instanța să pronunțe o hotărâre motivată în detaliu și

completă, pentru a putea fi considerată drept echitabilă procedura îndreptată

împotriva recurentului.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu procedura în

ansamblu, reiese în mod cert că instanțele inferioare au dat prioritate următoarelor

probe: lista locatarilor căminului nr. 59 din str. M. Sadoveanu 40, mun. Chișinău (f.

d. 14), certificatul nr. 92 din 17 februarie 1999 (f. d. 16), hotărârea din 2 decembrie

1999 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău (f. d. 30) și ordinului de repartiție nr.

011915 din 18 aprilie 2006 (f. d. 17). Prin urmare, recurenta nu a reușit să convingă

că înscrisurile date au fost apreciate arbitrar, de vreme ce ordinele de repartiție

invocate în recurs au fost emise până la hotărârea judecătorească din 2 decembrie

Energetică și Electronică nu a demonstrat că intimatul Cașu Ion ocupă abuziv

încăperea nr. 112 (f. d. 96). În mod corespunzător, recurenta nu a livrat comentarii

plauzibile, ce-ar putea indica încălcarea dreptului de proprietate.

În subsidiar, instanța observă că, în principiu, instituția recurentă a formulat

prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se

vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v.

Croația, ibidem, parag. 28).

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că Instituția Publică

Centrul de Excelență în Energetică și Electronică nu a adus suficiente argumente cu

privire încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar

putea obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond

și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile

invocate nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4)

din Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu

corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu, Petrovic v.

Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag.

32).

Un raționament subsidiar al instanței în susținerea poziției sale constă în faptul

că recurentul a fost reprezentat de către avocatul Popescu Marcel, persoană abilitată

și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și să acționeze

în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești

sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel, acesta a fost în

măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de recurs, în baza

modului de redactare a articolului 433 lit. a) în Codul de procedură civilă și

interpretarea suficient de clară și coerentă a acestuia de Curtea Supremă de Justiție în

jurisprudența sa constantă (a se vedea, mutatis mutandis, Trevisanato v. Italia,

ibidem, parag. 45, Sturm v. Luxemburg, citată mai sus, parag. 40).

Pagină 8 din 9

Din aceste raționamente, instanța de judecată constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație, conjunctura

stabilită mai sus confirmă raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit

și mijloacele folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la

instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o

hotărâre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea,

inter alia, Helle v. Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10

decembrie 2002, parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De

fapt, în concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat

în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45 sau Baydar

vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul de judecată

decide în mod unanim că recursul declarat de către Instituția Publică Centrul de

Excelență în Energetică și Electronică, reprezentată de avocatul Popescu Marcel, nu

ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică Centrul de

Excelență în Energetică și Electronică, reprezentată de avocatul Popescu Marcel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Pagină 9 din 9