3ra-946/18 — obligarea eliberarii ordinului de repartitie

3ra-946/18 — obligarea eliberarii ordinului de repartitie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.3ra-946/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (I.Chironeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L.Bulgac, G.Dașchevici, S.Gîrbu)

Î N C H E I E R E

25 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Centrul de Excelență în

Energetică și Electronică reprezentat de avocatul Marcel Popescu și a recursului

declarat de Elena Albot reprezentată de avocatul Aurel Grosu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Albot

împotriva Centrului de Excelență în Energetică și Electronică privind obligarea

eliberării ordinului de repartiție și, cererea reconvențională depusă de Centrul de

Excelență în Energetică și Electronică împotriva Elenei Albot cu privire la

evacuare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018,

c o n s t a t ă :

La 13 ianuarie 2017 Elena Albot, reprezentată de avocatul Aurel Grosu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Excelență în

Energetică și Electronică privind obligarea eliberării bonului de repartiție pentru

odaia nr.xxxxx din str.M.Sadoveanu, xxxx, mun.Chișinău.

În motivarea acțiunii a indicat că din 11 septembrie 1999, Elena Albot

împreună cu familia s-au instalat cu traiul în odaia nr.xxxxx din căminul familial

situat pe str.M.Sadoveanu, xxxxxx, mun.Chișinău, fiindu-le deschise conturi

personale de achitare a serviciilor comunale.

A menționat că în această perioadă de timp a efectuat reparație cu amenajarea

tuturor comodităților necesare pentru trai, regulat a achitat plata pentru serviciile

comunale, chirie, energie electrică, însă nu dispun de bonul de repartiție.

Adresîndu-se de nenumărate ori către administrația Centrului de Excelență în

Energetică și Electronică, cu propunerea de a i se elibera bonul de repartiție, prin

diferite motive i s-a refuzat.

1

A indicat că toți vecinii care locuiesc în odăi similare au primit deja bonuri de

repartiție și au privatizat spațiul locativ.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 13 iunie 2017, s-a

primit acțiunea reconvențională înaintată de Centrul de Excelență în Energetică și

Electronică împotriva Elenei Albot cu privire la evacuare, pentru examinarea

concomitent cu acțiunea inițială.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 13 septembrie 2017,

s-a respins ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Elena

Albot reprezentată de avocatul Aurel Grosu împotriva Centrului de Excelență în

Energetică și Electronică privind obligarea eliberării ordinului de repartiție.

S-a admis ca fiind întemeiată acțiunea reconvențională a Centrului de

Excelență în Energetică și Electronică împotriva Elenei Albot cu privire la

evacuare și s-a dispus evacuarea Elenei Albot împreună cu membrii familiei și

bunurile deținute din încăperea nelocativă nr.xxxxxx situată în blocul locativ din

str.M.Sadoveanu, xxxxxxx, mun.Chișinău, fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018, s-a admis în parte

apelul declarat de reprezentantul apelantei Albot Elena, avocatul Grosu Aurel.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 13 septembrie

2017, în partea admiterii cererii reconvenționale înaintate de către Centrul de

Excelență în Energetică și Electronică împotriva Elenei Albot cu privire la

evacuare cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care s-a respins

cererea reconvențională înaintată de către Centrul de Excelență în Energetică și

Electronică ca tardivă, în rest, apelul s-a respins în partea respingerii acțiunii

inițiale, hotărîrea s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

reținut că prima instanță justificat a respins cerințele reclamantei Elenei Albot

privind obligarea Centrului de Excelență în Energetică și Electronică să-i

elibereze ordin de repartiție, soluția primei instanțe fiind justă și argumentată,

bazată pe cercetarea sub toate aspectele a probatoriului administrat.

Totodată, instanța de apel a conchis că la judecarea cauzei nu s-a stabilit că

Elena Albot s-a instalat abuziv, dar în legătură cu relațiile de muncă avute cu

Centrul republican de Microtehnică și Tehnică de Calcul, s-a constat că indiferent

de faptul dacă spațiul ocupat de Elena Albot era sau nu cu statut de încăpere

locativă, dreptul Centrului de Excelență în Energetică și Electronică de a cere

evacuarea Elenei Albot din respectiva încăpere a apărut de la data întreruperii

relațiilor de muncă, și anume a.2003, dată la care a început să curgă prescripția.

La 29 mai 2018, Centrul de Excelență în Energetică și Electronică

reprezentat de avocatul Marcel Popescu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 01 martie 2018 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana din 13 septembrie 2017.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a aplicat legea ce nu

trebuia să fie aplicată și nu a aplicat legea ce trebuia să fie aplicată, art.432 alin.2,

lit.a), b) Cod de procedură civilă. În special instanța de apel a aplicat prescripția

extinctivă prevăzută de art.267 Cod civil, fapt inadmisibil în acțiunile privind

apărarea dreptului de proprietate, deoarece dreptul de proprietate este unul

2

perpetuu conform art.315 alin.2 Cod civil, iar conform art.316 alin.1 Cod civil,

proprietatea este inviolabilă.

Prin ocuparea abuzivă de către Elena Albot împreună cu membrii familiei ei a

holului de la etajul xxx a blocului locativ din str.M.Sadoveanu, xxxxxx,

mun.Chișinău, a fost încălcat dreptul de proprietate a statului, aflat în gestiunea

recurentului.

A menționat că intimata improvizîndu-și o încăpere de serviciu în perioada

activării în calitate de deredicătoare la Colegiul de Microelectronică și Tehnică de

Calcul a hotărît să se instaleze cu traiul acolo. Încăperea ocupată abuziv nu

reprezintă o încăpere de locuit fiind o încăpere nelocativă (holul etajului xxxxxx).

La data de 12 iunie 2018, Elena Albot reprezentată de avocatul Aurel Grosu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2018 în partea respingerii

acțiunii inițiale, cu emiterea unei decizii prin care să fie obligat Centrul de

Excelență în Energetică și Electronică să elibereze ordinul de repartiție.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la emiterea deciziei nu a

luat în considerație că reclamanta Elena Albot împreună cu membrii familiei, s-a

instalat și locuiește în odaia cu nr.xxxxx din căminul familial, din

str.M.Sadoveanu, xxxxx încă din a.1999. În această perioadă de timp, a fost

efectuată reparație cu amenajarea tuturor condițiilor, comodităților necesare pentru

trai, cu acordul tacit al Centrului de Excelență în Energetică și Electronică. Toți

vecinii care locuiau în odăi similare deja au primit bonuri de repartiție și au

privatizat încăperile.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 01

martie 2018 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 04 aprilie

2018 (f.d.102) lipsind însă date privind recepționarea acesteia, în circumstanțele

menționate, recursurile declarate de Centrul de Excelență în Energetică și

Electronică reprezentat de avocatul Marcel Popescu la 29 mai 2018 și de Elena

Albot reprezentată de avocatul Aurel Grosu, la 12 iunie 2018, se consideră a fi

depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 18 iunie 2018, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs

Centrului de Excelență în Energetică și Electronică și Elenei Albot, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, însă pînă la data examinării cauzei, referințe

nu au fost depuse.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

3

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Centrul de Excelență în

Energetică și Electronică reprezentat de avocatul Marcel Popescu și Elena Albot

reprezentată de avocatul Aurel Grosu, sunt inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Centrul de Excelență în

Energetică și Electronică reprezentat de avocatul Marcel Popescu și de Elena Albot

reprezentată de avocatul Aurel Grosu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, la caz încălcările

invocate de către recurenți, nu conțin exclusiv chestiuni de drept și nu permit

încadrarea lor în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă. În mod evident lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea

ce privește chestiunea de drept pusă în discuție pentru a identifica esența cererilor

de recurs și ilegalitatea deciziei contestate, impuse de art.437 alin.1, lit.f) Cod de

procedură civilă (a se vedea, Petrovic v.Luxembrug, 17 februarie 2011, parag.31 –

33, Sturm v.Luxemburg, ibidem, parag.32).

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle v.Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere v.Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen v.Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanțelor europene, articolul

6 § 1, nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit

de șanse de succes”, ceea ce s-a constat în cazul de față (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018,

parag.46).

Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

5

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursurilor, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de

Centrul de Excelență în Energetică și Electronică reprezentat de avocatul Marcel

Popescu și Elena Albot reprezentată de avocatul Aurel Grosu, ca inadmisibile.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Centrul de Excelență în

Energetică și Electronică reprezentat de avocatul Marcel Popescu și a Elenei Albot

reprezentată de avocatul Aurel Grosu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

6