2ra-113/19 — excluderea sumei restante din factura pentru energia termică și repararea prejudiciului moral

2ra-113/19 — excluderea sumei restante din factura pentru energia termică și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-113/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (R. Pulbere)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

DECIZIE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Elena Ceban, reprezentată de avocatul Oleg

Popovici,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elena

Ceban împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.1,

Întreprinderii Municipale „Infocom” și a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”

cu privire la apărarea drepturilor de consumator și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin

care s-a admis apelul declarat de Elena Ceban, s-a casat integral hotărârea din 08

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, și s-a emis o hotărâre nouă

prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Elena Ceban,

constată:

La 16 martie 2017, Elena Ceban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 1 (în

continuare ÎMGFL nr. 1), Întreprinderii Municipale „Infocom” (în continuare

ÎM „Infocom”) și a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” (în continuare

SA „Termoelectrica”) cu privire la obligarea excluderii din factura pentru energia

termică (încălzire) eliberată pe numele ei a sumei restante de 10 171,46 de lei,

pentru apartamentul xxxxx până în data de 09 noiembrie 2013, repararea

prejudiciului moral cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 09 noiembrie 2013, a

cumpărat de la Mireșevschi Vladislav apartamentul xxxxx. Conform pct. 10 al

contractului de vânzare-cumpărare, datoriile pentru serviciile comunale depistate la

momentul și/sau după încheierea contractului vor fi achitate de către vânzător.

De asemenea, reclamanta a menționat că după semnarea contractului de

vânzare-cumpărare a depistat că vânzătorul locuinței, Mireșevschi Vladislav, avea

o restanța la plata serviciului de energie termică (încălzire) în sumă de 10 171,46

de lei, pe care refuză să o achite.

1

Astfel, ÎMGFL nr. 1 a depus cerere de chemare în judecată împotriva sa, prin

care a solicitat încasarea datoriei nominalizate, iar prin hotărârea din 29 iulie 2014

a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Contrar acestor circumstanțe, Elena Ceban este impusă neîntemeiat să achite

restanța la plata serviciului de energie termică în sumă de 10 171,46 de lei, prin

includerea acestei sume în facturile lunare întocmite de către ÎM „Infocom”. La

rândul său, ÎM „Infocom” a invocat că întocmește facturile de plată în baza datelor

livrate de către ÎMGFL nr. 1 și SA „Termoelectrica”.

În atare circumstanțe, la 16 ianuarie 2017, a somat pârâții solicitându-le

excluderea din facturile pentru energie termică întocmite pe numele ei a sumei

restante de 10 171,46 de lei, însă somația a rămas fără răspuns, iar la depunerea

cererii de chemare în judecată restanța nu a fost exclusă din facturile de plată.

Mai mult decât atât, reclamanta a notat că primește diferite preîntâmpinări

telefonice, prescripții, reclamații, prin care i se solicită ca în mod de urgență să

achite restanța în sumă de 10 171,46 de lei, fiind amenințată cu încasarea forțată a

dobânzii de întârziere, a cheltuielilor de judecată.

Aceste circumstanțe și impunerea de a achita o plată care nu trebuie să o

achite îi creează incomodități cotidiene, suferințe și prejudicii morale, astfel încât

fiind îndreptățite de a i se repara prejudiciul moral. Or, în condițiile speței,

acțiunile prestatorului de servicii și a furnizorului reprezintă o practică comercială

incorectă, fapt ce contravine Legii privind protecția consumatorilor.

În această ordine de idei, reclamanta Elena Ceban a solicitat obligarea ÎMGFL

nr. 1 și ÎM „Infocom” să excludă din factura pentru energia termică (încălzire)

eliberată pe numele ei suma restantă de 10 171,46 de lei, pentru apartamentul

xxxxx, până în data de 09 noiembrie 2013; încasarea în mod solidar din contul

ÎMGFL nr. 1 și ÎM „Infocom” în beneficiul său a sumei de 10 000 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de consumator; și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 08 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

acțiunea depusă de Ceban Elena s-a respins ca tardivă (f.d. 93, 97-99 recto-verso).

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de Elena Ceban; s-a casat integral hotărârea din 08 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central, și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Elena Ceban (f.d. 125, 126-134).

La 13 noiembrie 2018, Elena Ceban, reprezentată de avocatul Oleg Popovici a

declarat recurs împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate în partea respingerii acțiunii ca fiind

neîntemeiată, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi în sensul admiterii

integrale a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a

considerat admisibil recursul declarat de Elena Ceban, reprezentată de avocatul

Oleg Popovici împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și s-a transmis Colegiului lărgit pentru examinare în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții

2

de Apel Chișinău și a hotărârii din 08 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul central, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă parțial

acțiunea depusă de Elena Ceban, din considerentele ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând

o nouă hotărâre.

Verificând legalitatea deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție vădește că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele

pertinente speței, iar drept consecință a interpretat în mod eronat normele de drept

material ce guvernează raporturile material-litigioase, circumstanță care a succedat

adoptarea unei soluții greșite și nemotivate.

Or, înaintând prezenta acțiune, Elena Ceban a invocat obligarea ÎMGFL nr. 1

și ÎM „Infocom” să excludă din factura pentru energia termică eliberată pe numele

ei suma restantă de 10 171,46 de lei, pentru apartamentul xxxxx, din motiv că

această datorie nu îi este opozabilă, deoarece a fost acumulată de fostul chiriaș,

precum și faptul că în privința acestei datorii există o hotărâre judecătorească

irevocabilă.

Sub acest aspect Colegiul atestă că, Elena Ceban, reclamanta din speță, a

devenit proprietarul apartamentul xxxxx în baza contractului de vânzare-

cumpărare autentificat de notatul public Laura Dranga sub nr. 855 la 09 noiembrie

2013 (f.d. 16-17 recto-verso).

Potrivit pct. 10 al contractului de vânzare-cumpărare nominalizat, datoriile

pentru serviciile comunale depistate la momentul și sau după încheierea

contractului urmau a fi achitate de către vânzătorul Vladislav Mireșevschi.

Deopotrivă, din informația despre achitarea serviciilor locativ-comunale

pentru apartamentul xxxxx pentru prestarea serviciilor menționate, toate creanțele

acumulate pe care le are gestionarul fondului locativ (ÎMGFL nr. 1) în sumă de 10

171,46 de lei au fost acumulate în perioada anilor 2007-2013 (f.d. 7-12 recto-

verso).

La fel, se constată că, la 16 iunie 2014, ÎMGFL nr. 1 a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Elenei Ceban cu privire la încasarea datoriei în

sumă de 10 171,46 de lei la plata serviciilor locativ-comunale pentru apartamentul

xxxxx (f.d. 6).

Prin hotărârea din 29 iulie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a

3

respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de ÎMGFL nr. 1 împotriva Elenei

Ceban cu privire la încasarea datoriei acumulate pentru serviciile prestate de

SA „Termocom” în perioada anilor 2007-2013 (f.d. 14).

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind eronată concluzia primei

instanțe, precum că acțiunea din speță este prescrisă. Or, conform articolului 267

alin. (1) din Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și

apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este

de 3 ani.

Articolul 272 din Codul civil prescrie în alineatul (1) că, termenul de

prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului.

Astfel, în condițiile din speță, Colegiul vădește că dreptul reclamantei Elena

Ceban la prezenta acțiunea a luat naștere odată cu irevocabilitatea hotărârii din 29

iulie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, prin care s-a respins acțiunea

depusă de ÎMGFL nr. 1 cu privire la încasarea de la împotriva Elena Ceban a

datoriei acumulate pentru serviciile prestate de SA „Termocom” în perioada anilor

2007-2013.

Prin urmare, această concluzie demonstrează că soluția primei instanțe de a

considera acțiunea prescrisă este neîntemeiată, circumstanță ce impune necesitatea

casării hotărârii din 08 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central.

Implicit fondului cauzei, Colegiul apreciază ca fiind neîntemeiată și concluzia

Curții de Apel Chișinău, precum că „pronunțarea unei soluții de obligare a

gestionarului fondului locativ să excludă din facturile de plată pentru serviciile

prestate de SA „Termoelectrica”, va genera exonerarea foștilor proprietari ai

imobilului menționat mai sus de obligația de achitare a datoriei la serviciile

prestate…”

Or, conform dispozițiilor articolului 25 alin. (1) din Legea cu privire la

serviciile publice de gospodărire comunală, persoanele fizice și juridice care

beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să achite

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut

de contractul încheiat între operator și consumator.

La fel, și prevederile pct. 82 din Regulamentul cu privire la furnizarea și

utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 434 din 09

aprilie 1998 statuează că, energia termică livrată consumatorilor se facturează de

furnizori, de regulă, lunar, pe baza măsurării energiei termice consumate. Taxa de

putere termică se facturează la puterea termică maximă contractată.

Sub acest aspect Colegiul reiterează că datoria în sumă de 10 171,46 de lei la

plata serviciilor locativ-comunale pentru apartamentul xxxxx au fost acumulate în

perioada anilor 2007-2013 (f.d. 7-12 recto-verso).

La fel, este pertinent faptul că potrivit pct. 10 al contractului de vânzare-

cumpărare nr. 855 din 09 noiembrie 2013, datoriile pentru serviciile comunale

depistate la momentul și sau după încheierea contractului urmau a fi achitate de

către vânzătorul Vladislav Mireșevschi.

În acest sens sunt incidente dispozițiile articolului 572 alin. (1) și (2) din

Codul civil, care stipulează că, temeiul executării rezidă în existența unei obligații.

Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit.

4

Structura logico-juridică a normei precitate reliefează ipoteza conform căreia

raportul juridic obligațional urmărește scopul de a produce efecte juridice și

garantează creditorului dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a

prestației la care s-a obligat. Însă, pentru a putea fi executată, obligația trebuie să

existe și să fie născută în baza temeiurilor prevăzute în articolele 8 și 514 din

Codul civil.

La rândul său, articolul 514 din Codul civil prevede că obligațiile se nasc din

contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în

condițiile legii.

Astfel, coroborând normele de drept precitate, Colegiul ajunge la concluzia că

instanța de apel eronat a ajuns la concluzia netemeiniciei prezentei acțiuni civile.

Or, în condițiile din speță, precum și prin prisma pct. 10 al contractului de vânzare-

cumpărare nr. 855 din 09 noiembrie 2013, ÎMGFL nr. 1, ÎM „Infocom” și

SA „Termoelectrica” nu au careva raporturi obligaționale cu Elena Ceban în

perioada anilor 2007-2013 pentru apartamentul xxxxx.

Prin urmare, pretinsa creanță a gestionarului fondului locativ în sumă de

10 171,46 de lei acumulate până la 09 noiembrie 2013 la plata serviciilor locativ-

comunale pentru apartamentul xxxxx nu a luat naștere pentru Elena Ceban în baza

temeiurilor prevăzute în articolele 8 și 514 din Codul civil. Drept urmare,

creditorul nu poate pretinde de la Elena Ceban îndeplinirea unei prestații la care

aceasta nu s-a obligat.

Or, prin prisma clauzelor contractului de vânzare-cumpărare nr. 855 din 09

noiembrie 2013, debitor al creanțelor la plata serviciilor locativ-comunale pentru

apartamentul xxxxx, născute până la 09 noiembrie 2013 rămâne fostul proprietar,

Vladislav Mireșevschi.

În această ordine de idei, Colegiul opinează că ÎMGFL nr. 1 și ÎM „Infocom”

neîntemeiat includ în facturile pentru energia termică (încălzire) eliberate pe

numele Elenei Ceban suma restantă de 10 171,46 de lei. Or, prin prisma articolului

512 alin. (1) din Codul civil, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea doar a prestațiilor pe care debitorul este ținut să le execute. Mai mult ca

atât, această circumstanță își găsește suport și prin hotărârea din 29 iulie 2014 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, în baza căreia gestionarul fondului locativ

nu mai are dreptul dea pretinde de la Elena Ceban încasarea datoriei în sumă de

10 1713,46 de lei.

Respectiv, instanța de recurs apreciază ca fiind contrară soluția instanței de

apel de a respinge acțiunea depusă de Elena Ceban, din moment ce a constatat că

„…obligația de achitare a sumei respective revine foștilor proprietari ai imobilului

nr. xxxxx, și nu apelantei-reclamante Elena Ceban”. Or, în sensul raporturilor

obligaționale poate fi facturat doar debitorul prestației și în limitele obligațiilor

care este ținut să le execute.

Conjunctura relevată supra atestă că instanța de apel s-a abținut de a da un

răspuns convingător la argumentele de bază invocate de reclamantă, deși, prin

prisma articolului 6 § 1 din Convenție, acesta se aștepte la un răspuns specific și

explicit la mijloacele decisive pentru judecarea procedurii respective (a se vedea

Ruiz Torija și Hiro Balani vs Spania, hotărârile din 09 decembrie 1994, seria A

nr. 303-A și 303-B).

În atare situație Colegiul ajunge la concluzia necesității admiterii acțiunii

depuse de Elena Ceban în partea obligării ÎMGFL nr. 1 și ÎM „Infocom” în partea

5

excluderii din factura pentru energia termică (încălzire) eliberată pe numele ei

suma restantă de 10 171,46 de lei, pentru apartamentul xxxxx acumulată până la 09

noiembrie 2013.

În partea capătului de cerere privind repararea prejudiciului moral, Colegiul

învederează că, potrivit articolului 20 alin. (1) din Legea nr. 105 din 13 martie

2003 privind protecția consumatorilor, consumatorul este în drept să pretindă

repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent

de faptul dacă s-a aflat sau nu în relații contractuale cu vânzătorul, prestatorul.

Aderent, alineatul (6) al aceluiași articol prevede că, pentru repararea

prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada prejudiciului.

Articolul 1422 din Codul civil stipulează că, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Reparația

prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în

care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere

penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi

localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului ,

muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Subsecvent, articolul 1423 din Codul civil consemnează că, mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care

a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Sub acest aspect Colegiul deduce că, prejudiciul moral poate fi compensat

doar în cazurile când a fost cauzat prin fapte ce lezează drepturile personale

nepatrimoniale ale persoanei vătămate. Respectiv, trebuie să existe un raport direct

între natura valorilor lezate și natura prejudiciului, or, prejudiciul este moral numai

dacă este urmarea încălcării unor valori de aceeași natură.

Stabilind cuantumul compensației pentru prejudiciul moral, urmează să fie

evaluate despăgubirea destinată reparării acestuia, dar și prejudiciul moral suferit

de persoana vătămată (caracterul și gravitatea suferințelor fizice sau psihice).

Astfel, trebuie evaluate consecințele negative ale prejudiciului și să fie dată o

apreciere la tot ce a „pierdut” persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social,

profesional și familial atât pentru moment, cât și pentru viitor.

În condițiile din speță, însă, reclamanta nu a evocat prin ce se manifestă

gravitatea cauzării suferințelor psihice și/sau fizice cauzate prin acțiunile pârâților,

precum și nu a făcut dovada prejudiciului, în conformitate cu articolul 20 alin. (1)

din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor.

În atare circumstanțe, având în vedere principiul compensării echitabile și

rezonabile, instanța de recurs opinează că însăși restabilirea dreptului reclamantei

și obligarea ÎMGFL nr. 1 și ÎM „Infocom” de a exclude din factura pentru energia

termică (încălzire) eliberată pe numele ei suma restantă de 10 171,46 de lei,

6

constituie prin sine o satisfacție efectivă și echitabilă.

Coroborând ipotezele ce preced, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității

admiterii recursului declarat de Elena Ceban, reprezentată de avocatul Oleg

Popovici și casării integrale a deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 08 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă parțial acțiunea depusă de

Elena Ceban

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Elena Ceban, reprezentată de avocatul Oleg

Popovici, împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează integral decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 08 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, și se

pronunță o hotărâre nouă, prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena Ceban

împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.1,

Întreprinderii Municipale „Infocom” și a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”

cu privire la apărarea drepturilor de consumator și repararea prejudiciului moral.

Se obligă Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.1 și

Întreprinderea Municipală „Infocom” să excludă din factura pentru energia

termică (încălzire) eliberată pe numele Elenei Ceban suma restantă de 10 171,46 de

lei, pentru apartamentul xxxxx, acumulată până la 09 noiembrie 2013.

În rest, acțiunea depusă de Elena Ceban se respinge ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7