2ra-1266/18 — obligarea eliberării informației, încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr.2ra-1266/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. N. Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Guzun, N. Simciuc, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Simion Beglița,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Simion Beglița

împotriva Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova și Președintelui Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, Eugeniu Tetelea cu privire la obligarea eliberării informației,

încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul depus de Simion Beglița și s-a menținut hotărârea din 16

septembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 21 ianuarie 2015, Simion Beglița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova și Președintelui Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, Eugeniu Tetelea cu privire la obligarea eliberării informației,

încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la Judecătoria Chișinău,

sediul Rîșcani se află spre examinare cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Simion Beglița împotriva avocatului Mihail Scrob, cu privire

la repararea prejudiciului material și moral și cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de Simion Beglița împotriva avocatului Mihail Scrob, cu

privire la accesul la informație.

1

Reclamantul a susținut că, având nevoie de probe în vederea examinării

rapide și eficiente a cauzelor civile, la 16 octombrie 2014, a depus o cerere în

adresa Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova și Președintelui Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, Eugeniu Tetelea, prin care a solicitat obligarea eliberării

informației, însă nu a primit nici un răspuns.

Simion Beglița a menționat că neeliberarea informației solicitate conduce la

tergiversarea examinării cauzelor civile.

Reclamantul a invocat că prin acțiunile pârâților i-a fost cauzat un prejudiciul

material, ce constă din diverse cheltuieli de judecată.

Simion Beglița a solicitat obligarea Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii

Avocaților din Republica Moldova și Președintelui Comisiei de Etică și Disciplină

a Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Eugeniu Tetelea de a elibera

informația solicitată prin cererea din 16 octombrie 2014, încasarea în mod solidar

din contul Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova și Președintelui Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, Eugeniu Tetelea în beneficiul său a prejudiciului material,

care constă din cheltuielile de judecată, și încasarea prejudiciului moral în sumă

de 50 000 lei.

Prin hotărârea din 16 septembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, acțiunea s-a respins ca fiind nefondată. S-a încasat din contul lui Simion

Beglița în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei. S-a încasat din

contul lui Simion Beglița în beneficiul Uniunii Avocaților din Republica Moldova

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 lei (f.d. 63, 67-70).

Prin decizia din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul depus de Simion Beglița și s-a menținut hotărârea din 16 septembrie 2016

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 109-116).

La 16 martie 2018, Simion Beglița a depus recurs împotriva deciziei din 10

octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termen,

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi decizii cu privire la admiterea acțiunii.

Recurentul Simion Beglița, în motivarea recursului, a indicat că instanțele de

judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au aplicat și interpretat eronat

normele dreptului material aplicabile raportului juridic litigios. Acesta a susținut

că nu a primit răspuns la cererea sa din 16 octombrie 2014, iar intimații nu au

dovedit că există un astfel de răspuns și că a fost recepționat de el.

Recurentul a menționat că a recepționat copia deciziei instanței de apel la 20

noiembrie 2017, însă nu a avut posibilitate de a depune recursul în termen,

deoarece s-a aflat în concediul medical.

2

La 29 mai 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Comisiei de

Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova și Președintelui

Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților din Republica Moldova,

Eugeniu Tetelea informându-i că referința se depune în termen de o lună de la

data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Până la examinarea cauzei, Comisia de Etică și Disciplină a Uniunii

Avocaților din Republica Moldova și Președintele Comisiei de Etică și Disciplină

a Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Eugeniu Tetelea nu au depus

referință la cererea de recurs prin care să-și exprime opinia referitor la recursul

declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

formulată de Simion Beglița este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând încadrarea în

prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs pe baza materialelor din dosar,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Simion Beglița este

inadmisibil din următoarele motive.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li

se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

În plus, dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanță, așa

cum este garantat de articolul 6 § 1 al CEDO, trebuie interpretat în lumina

Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, declară preeminența

dreptului o parte a moștenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor

juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție,

dobândit autoritatea lucrului judecat. (a se vedea Brumărescu v. Romania, [GC],

nr. 28342/95, § 61 - 62, ECHR 1999-VII).

3

Astfel, potrivit exigențelor art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Termenul de 2 luni este de decădere și nu poate fi restabilit.

Prin prisma acestei norme legale, se atestă că indiferent de temeiurile

invocate de către părți sau participanții la proces, în cazul în care există dovada

comunicării hotărârii/deciziei integrale, recursul declarat de către ei după

expirarea termenului de două luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu

omiterea termenului prevăzut la art. 434 CPC.

Astfel, după cum denotă actele cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău

contestată cu recurs de către Simion Beglița, a fost emisă și pronunțată la 10

octombrie 2017, în prezența lui Simion Beglița, fapt confirmat prin procesul-

verbal al ședinței instanței de apel din 10 octombrie 2017 (f. d. 107-108).

Tot din materialele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de

apel a fost expediată în adresa părților, inclusiv și a recurentului la 16 noiembrie

2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f. d. 117).

Potrivit copiei plicului, se confirmă faptul că recurentul a recepționat copia

deciziei instanței de apel la 20 noiembrie 2017, fapt susținut și de către recurent

în recursul declarat (f.d. 126).

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC termenul de procedură stabilit în

ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori

momentului care a condiționat începutul lui.

Conform art. 112 alin. (1) CPC, termenul stabilit în luni expiră pe data

respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă,

termenul expiră în ultima zi a lunii.

Prin prisma normelor citate raportate la faptele descrise mai sus, instanța de

recurs a constatat că termenul de declarare a recursului a început să curgă din 21

noiembrie 2017 și a expirat la 22 ianuarie 2018, avînd în vederea că ziua de 21

ianuarie este duminică. În consecință, este evident că prin depunerea cererii de

recurs la 16 martie 2018, recurentul a depășit aproximativ cu 2 luni termenul de

îndeplinire a actului de procedură, prevăzut în art. 434 CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că la depunerea cererii de recurs, Simion Beglița

a solicitat repunerea în termen a recursului, invocând că nu a avut posibilitate de

a depune recursul în termen, deoarece s-a aflat în concediul medical.

Cu referire la acest fapt, completul menționează că potrivit alin. (2) art. 434

CPC, termenul de 2 luni de declarare a recursului, este unul de decădere și nu

poate fi restabilit, acesta urmând a fi respectat întocmai de către recurent.

4

Astfel, respectivele constatări indică la netemeinicia argumentului

recurentului precum că nu a avut posibilitate de a depune recurs în termen. Or, în

acest aspect se va nota că Simion Beglița, fiind cel interesat în soluționarea

prezentului litigiu, avea obligația de a întreprinde măsurile necesare de a-și proteja

drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă, ignorat de ultimul, ceea ce a generat

omiterea termenului de declarare a recursului.

Suplimentar, completul notează că potrivit certificatelor de concediul

medical (f.d. 128-133) se confirmă faptul că Simion Beglița s-a aflat în concediul

medical în perioada 20 octombrie -26 octombrie 2017, regim staționar, 27

octombrie -4 noiembrie 2017, regim ambulatoriu, 15 noiembrie - 23 noiembrie

2017, regim staționar, 24 noiembrie -8 decembrie 2018, regim ambulatoriu, 26

decembrie 2017- 9 ianuarie 2018, regim ambulatoriu, 24 ianuarie -9 februarie

2018, regim ambulatoriu.

Din analiza celor constatate, rezultă că în perioada 9 decembrie -25

decembrie 2017 și 10 ianuarie -22 ianuarie 2018, recurentul nu s-a aflat în

concediul medical și urma să depună diligența necesară în vederea exercitării căii

de atac în termenul de 2 luni.

În același context, completul de judecată susține că intervalul de timp de 2

luni este unul rezonabil și suficient, ceea ce implică, în mod special, studierea

actului judecătoresc pronunțat, documentarea juridică adecvată pentru apărarea

intereselor, tehnoredactarea cererii de recurs și deplasarea pentru depunerea

cererii menționate sau expedierea acesteia la sediul instanței competente, prin

intermediul serviciul poștal.

În consecință și întru respectarea exigențelor alin. (2) al art. 434 CPC,

omiterea termenului chiar și cu o singură zi, nu poate constitui o excepție de la

regula generală. Subsidiar la cele relatate, secțiunea a 2-a din capitolul XXXVIII

al CPC nu operează cu instituția suspendării sau întreruperii cursului prescripției.

Cu atât mai mult, în conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură

civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă.

În corespundere cu art. 10 alin. (3) Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos,

în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

5

În atare situație și în conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art.434.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unui din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că Simion Beglița

a depus cererea de recurs cu omiterea termenului prevăzut la art. 434 Codul de

procedură civilă, care este termen de decădere și nu poate fi restabilit, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. b) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Simion Beglița se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

6